1,373 matches
-
sărută pe frunte. După care se întoarce și pleacă, amestecându‑se în mulțime. Optsprezece Două luni mai târziu — OK. Deci e vorba de două prezentări, una pentru Saatchis și una pentru Global Bank. Un prânz de premiere cu McKinseys și cină cu Merrill Lynch. Da. Sunt foarte multe, știu. — O să fie bine, zic cu un aer profesional. O să fie bine. Notez ceva în caiet și citesc ce‑am scris, gândindu‑mă foarte serios. Ăsta e momentul pe care îl iubesc cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
încredere în ea și se bazează pe ea. O fac să simtă că ea este vedeta din viața lor. I-au adus fursecuri de orez făcute în casă. Sunt calde încă, în geantă. Nu va mai trebui să-și prepare cina diseară. Poate ca s-ar putea folosi de timpul ăsta ca să prindă a doua parte a operei ei preferate de la Teatrul Mare, care îi e în drum. Când cotește pe o stradă întunecată, observă deodată că e urmărită de doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de ieri, de când am fècut repetiții, cè urmeazè Mona Lisa, dau click, Da, iat-o pe ecran, cu misteriosul ei zâmbet! Cineva aduce în discuție celebra carte Codul lui da Vinci, dar profesoară, admițând existența unor controverse legate de tabloul Cină cea de tainè, fèrè sè între în polemici, preferè, aici la clasè, sè discute despre efectul sfumato al tehnicii lui Leonardo și despre compoziție, eu, ignorantul în artè, ascultând și învèțând, propunându-mi sè citesc și sè-mi cumpèr albume de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
toată lumea aflase cu mult înaintea lui. Până și Iosif Fonton, ambasadorul, fusese informat de grecul Kapodistrias. Oare de câtă vreme se știa de înlocuirea lui? Și nimeni nu suflase nici o vorbă. Numai prințul îi pomenise, acum câteva seri, când luau cina împreună, că i se pregătea ceva, poate chiar o schimbare, și îl privise în felul lui. O privire ca un punct definitiv așezat la sfârșitul unei fraze. Nu insistase. Ar fi fost o impolitețe și nu dorea să-și supere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Da!... Va fi al meu. Intermezzo informativ: Despre o insolită alăturare a două capete tăiate de păstrăvi prăjiți cu două dintre cele mai importante capete diplomatice ale vremii, ambele eșuate în aceeași farfurioară pentru resturi. În restaurantul hanului, Marele Komandir cina singur. De obicei lua masa în compania prințului. Manuc, însă, lipsea de aproape o săptămână din București. Îi lăsase vorbă că are o treabă la una din moșii. Generalul regreta că nu-și putea vedea prietenul, dar, în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
parada nesfârșită, tremurînd, sărind, zburând, ieșind parcă din ceaunul bolborosind al vreunui magician, cu sclipitul și strălucirea de bijuteriii a... a cui? A esenței de vânt și de iarbă? A luminii soarelui și a apei? Când mama sa îi aduse cina lângă sistemul de pârghii, Sampath privi în jos la ea. — Știi, îi spuse, că plănuiesc să-mi construiască o chilie, dar eu nu vreau să plec din copacul ăsta. Kulfi privi în sus la el. Normal că nu va pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
încăperii. Un gin cu apă tonică? Ăsta era obiceiul lor din fiecare seară. El se întorcea de la serviciu și pregătea două pahare de gin cu apă tonică și lămâi proaspete, superb amestecate, în vreme ce ea pregătea - sau, mai cinstit spus, încălzea - cina. Apoi, în timp ce el se relaxa în fața televizorului, uitând de greutățile de peste zi, Susan se „relaxa“ ca să uite de greutățile zilei ei, pregătind baia pentru Milly, preparându-i o băutură cu lapte și ajutând-o să se îmbrace în pijama. Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bună zi o el să se țină de cuvânt și să se întoarcă după ea. Pe la jumătatea după-amiezei deschideau marile ferestre ce dădeau spre piscină, La Croisette și plajă, și făceau amor până se însera, ca să se ducă apoi să cineze la Le Moulin de Mougens, El Oasis sau Chez Félix și să sfârșească noaptea la Cazinou, riscând totul pe numărul opt. Plătea un preț mare pentru acele zile; prea mare, după părerea lui, și partea cea mai proastă nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
n-are nevoie de nimic și de nimeni. Ce facem atunci? Privi soarele ce colora cerul în roșu și era pe punctul de a dispărea complet. Clătină din cap, pesimist. Acum nu mai facem nimic, spuse. Instalați campamentul și pregătiți cina. Să fie un om de gardă tot timpul; dacă adoarme vreunul în post, îl împușc pe loc. E clar? Nu așteptă răspunsul. Scoase o hartă din torpedo, o întinse pe capotă și începu s-o studieze pe îndelete. Știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
oamenii săi îl trezi la realitate. — Când ordonați, domnule locotenent... Aruncă o ultimă privire spre salină, porni mașina și se îndepărtară încă o dată de zona cu țânțari, ca să ridice noua tabără în locul obișnuit din fiecare noapte. în vreme ce un soldat pregătea cina pe un mic primus cu gaz, deschise radioul și chemă baza. Souad îi răspunse aproape imediat: — L-ai prins? întrebă neliniștită. — Nu. încă nu. Urmă o lungă tăcere și apoi ea spuse sincer: — Te-aș minți dacă ți-aș spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care tu vei deschide discuția. X Când ajung la Samarkand, sunt istoviți de frig, de legănatul În șaua cailor, de stânjeneala care s-a instalat Între ei. Omar se retrage numaidecât În pavilionul său, fără a-și găsi timp să cineze. A compus, pe parcursul călătoriei, patru catrene pe care Începe să le recite cu voce tare, de zece, de douăzeci de ori, Înlocuind câte-un cuvânt, schimbând câte-o Întorsătură a frazei, Înainte de a le consemna În tainița manuscrisului său. Djahane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
prins ferm de braț. „Prietene, Îmi spuse el, voit teatral, un tânăr tocmai a renăscut În mine și are nevoie de un tovarăș.” Am greșit luându-i cuvintele În glumă, plimbarea noastră a fost un vârtej. De-abia sfârșiseam de cinat la Brébant, la Foyot sau la Père Lathuile, că trebuia să alergăm la Cigale, unde se producea Eugénie Buffet, la Mirliton, unde domnea Aristide Bruant, la Scala, unde Yvette Guilbert cânta Les Vierges, Le Fœtus și Le Fiacre. Eram ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
decât ca podoabă. Voia să culeagă fiecare trandafir al acelei primăveri târzii. Sunt fericit să spun că avea să trăiască până la nouăzeci și trei de ani. Încă șaptesprezece ani, o Întreagă nouă tinerețe. Într-o seară, m-a dus să cinăm la Durand, În Place de la Madeleine. Într-o aripă a restaurantului, În jurul mai multor mese reunite, stătea un grup de actori și actrițe, de ziariști și de politicieni, pe care bunicul Îi numi unul câte unul, cu voce tare. În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de ajuns ca să editeze un ziar care pornea, În pachete mari, spre India sau spre Peninsula Arabică. Nu mi s-a Întâmplat decât o dată să pătrund În sălașul lui, eram curios să văd cum arată. Îl invitasem pe Djamaledin să cineze cu mine la restaurantul lui Durand și făgăduisem să trec să-l iau. Am urcat direct În camera lui. Îți făceai loc cu greu, atât de multe ziare și cărți erau stivuite acolo, unele chiar și pe pat, În teancuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
decât să-mi șoptească: „La legație!”. Apoi s-a despărțit de mine, s-a Îndreptat spre ofițer, l-am auzit rostind Polcovnic! - Colonele! - și i-am văzut pe cei doi strângându-și ceremonios mâna, schimbând câteva fraze de condoleanțe. Kassakovski cinase adesea În casa tatălui prietenului meu, ceea ce mi-a oferit un răgaz de câteva clipe. Am profitat de asta ca să grăbesc pasul către ieșire, Înfășurat În aba mea, și să străbat grădina pe care cazacii se străduiau să o transforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
braț, de-a fi Învăluiți de aceleași priviri străine, și până târziu În noapte evitam să ne Întoarcem În cabina pe care o alesesem, totuși, printre cele mai spațioase de pe pachebot. Culmea plăcerii era promenada de seară. De Îndată ce ne Încheiam cina, mergeam să căutăm un ofițer, Întotdeauna același, care ne conducea la un seif de unde scoteam Manuscrisul, ca să-l purtăm, cu mare grijă, Într-un turneu de-a lungul punților și coridoarelor. Așezați În fotoliile de ratau de la Café parisien, citeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a vântului, acompaniindu-mi singurătatea, pentru că Udi deja doarme, adormise imediat după Noga, amândoi își adunaseră depresiile și se lăsaseră înghițiți de paturile lor, în fața ventilatoarelor harnice, doar transpirația lor electrică se mai mișcă prin casă. Ne mâncăm în tăcere cina, supă de iaurt rece și salată de legume, renunțasem chiar și la sendvișurile care îmi plăceau atât de mult, numai pentru a nu spori și mai mult temperatura trupului. Cum să mănânci pe o asemenea căldură, se plânge Udi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
parte din această familie, fie că vrei, fie că nu, dar el face pe naivul, asta înseamnă că și mie trebuie să îmi fie foame atunci când vă este vouă? Trebuie să te gândești la nevoile tuturor, strig eu, seara mâncăm cina, nu este nimic atât de complicat, iar el scrâșnește printre dinți, tu și principiile tale burgheze, eu deja urlu, să întemeiezi tu o familie pe alte principii, copiii trebuie să mănânce seara, oamenilor care muncesc toată ziua li se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a întrebat cine era Cavaleristul. I-am povestit și ei câte ceva și am făcut-o să râdă cu poftă. Poveștile despre Cavalerist smulgeau întotdeauna zâmbete și înveseleau lumea. La ora șase ne-am dus la cantina din clădirea principală ca să cinăm. Eu și Naoko am mâncat pește prăjit cu salată de crudități, legume fierte, orez și supă. Reiko s-a mulțumit cu o salată din paste și crudități și o ceașcă de cafea, însoțită de o țigară. — Pe măsură ce îmbătrânești, mănânci tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
farfuriei și își tampona gura cu o batistă. Nu e nevoie să ridice nimeni vocea aici, nu trebuie să convingi pe nimeni de nimic și nu trebuie să atragi atenția nimănui. — Așa mi-am și imaginat, am spus eu. În timp ce cinam în atmosfera tăcută, am fost surprins să constat că îmi lipsea gălăgia cu care mă obișnuisem. Mi s-a făcut brusc dor de râsete, de strigăte, de trăncăneli. Era exact gălăgia pe care nu am mai putut-o suporta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ca și atunci cînd apar Ăia cu hărți și binocluri. Cu toate astea, credeam că l-au adus În vizită și toți cei care nu fuseseră la spital se bucurau să-l vadă și, așa cum ți-am zis, tocmai pregăteam cina și seara era călduroasă și senină. — Abia noaptea a Început să bată vîntu’, completă alt soldat. — Și atunci, continuă sumbru extremadurianul, unu’ dintre ei l-a Întrebat pe ofițer În spaniolă: „Unde s-a Întîmplat?“. La care ofițeru’ : „Unde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
invitat. Nu-mi amintesc să fi fost chiar așa. L-am sunat, l-am întrebat dacă am putea sta de vorbă și, după ce ne-am consultat fiecare agenda, am ajuns la concluzia că ar fi mai ușor dacă am lua cina împreună. De data asta, îl las să plătească fără să obiectez sau să doresc măcar să împărțim nota; bărbații plătesc de obicei consumația iubitelor, așa că va arăta și mai mult a întâlnire amoroasă. După spusele lui Jake, Matt ne-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Când te întâlnești cu Lewis? întreb. Ea știe ce vreau să fac, de fapt, dar, ca și mine, nu poate rezista. Suntem amândouă captivele propriilor noastre tentații și nu vrem să ne eliberăm de ele. — Mâine seară! zice ea, fericită. Cinăm împreună. Când a sunat? —Ieri. —Trebuia să pretinzi că nu ai timp. Nu e bine să-i cedezi așa ușor. —Mmm... îngaimă ea. Daisy scoate limba la mine, dar, după o clipă, o vagă expresie de îndoială i se citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
bufetul, la drept vorbind destul de bogat. Eu m-am așezat pe o canapea lângă care, pe jos, se afla o cupă mare de sticlă, Încă pe jumătate plină cu salată de fructe. Tocmai voiam să iau un pic, pentru că nu cinasem, dar am avut impresia că observ un fel de urmă de picior care presase În mijloc cubulețele de fructe, făcând din ele un pavaj omogen. Nu era imposibil, deoarece podeaua era acum brăzdată de dâre de vin alb, și câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care pică în acest oraș frumos, dar foarte stricat. În aceeași zi i-a găsit o odăiță bună și ieftină, chiar alături de locuința lui, iar pe înserat l-a dus și l-a instalat. Pe urmă l-a poftit să cineze în familia lui, să-l cunoască și nevastă-sa. În afară de soții Gavrilaș, din familie făcea parte și domnișoara Marioara Rădulescu, o fetiță de vreo optsprezece ani, drăgălașă și vioaie ca o veveriță, elevă la școala profesională. Din pricina ei n-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]