1,235 matches
-
și Freiburg. În perioada 1977 - 1981, a lucrat ca si cercetător la Institutul de Chimie Fizică al Universității Albert-Ludwig din Freiburg. Aici, sub îndrumarea Prof. Herbert Zimmermann, a studiat în cadrul tezei sale de doctorat cu subiectul: Măsurători RMN ale schimburilor cinetice intramoleculare. În această perioadă a asistat la un expozeu inaugural al directorului sau de teza Hans-Heinrich Limbach despre lucrările viitorului laureat al premiului Nobel, Paul Lauterbur, în domeniul imagisticii prin rezonanță magnetică (IRM). Între 1982 și 1983, lucrează că și
Jürgen Hennig () [Corola-website/Science/328097_a_329426]
-
de 1, 8- 2, 7 l/ kg . Metabolizare Rivastigmina este metabolizată rapid și extensiv cu un timp aparent de înjumătățire plasmatică prin eliminare de aproximativ 3, 4 ore după îndepărtarea plasturelui transdermic . Eliminarea a fost limitată de rata de absorbție ( cinetică flip- flop ) , ceea ce explică timpul de înjumătățire t½ mai lung în urma aplicării plasturelui transdermic ( 3, 4 ore ) comparativ cu administrarea orală sau intravenoasă ( 1, 4 până la 1, 7 ore ) . Metabolizarea se face în principal prin hidroliză mediată de colinesterază la
Ro_333 () [Corola-website/Science/291092_a_292421]
-
de 1, 8- 2, 7 l/ kg . Metabolizare Rivastigmina este metabolizată rapid și extensiv cu un timp aparent de înjumătățire plasmatică prin eliminare de aproximativ 3, 4 ore după îndepărtarea plasturelui transdermic . Eliminarea a fost limitată de rata de absorbție ( cinetică flip- flop ) , ceea ce explică timpul de înjumătățire t½ mai lung în urma aplicării plasturelui transdermic ( 3, 4 ore ) comparativ cu administrarea orală sau intravenoasă ( 1, 4 până la 1, 7 ore ) . Metabolizarea se face în principal prin hidroliză mediată de colinesterază la
Ro_333 () [Corola-website/Science/291092_a_292421]
-
exclus din Academia Republicii Populare Române, fiind repus în drepturi abia în 1955. A murit în 2 martie 1964, la venerabila vârstă de 94 ani. Și-a desfășurat activitatea de cercetare în domeniile: elasticitate, aerodinamică, fizică atomică, termodinamică, electrostatică, teoria cinetică a gazelor, electromagnetism, chimie fizică, electrochimie și pile electrice. A efectuat studii asupra aderenței fierului la beton. A făcut cercetări asupra presiunii interne a lichidelor și mecanismului presiunii osmotice. În anul 1909, a propus pentru prima oară în lume, printr-
Nicolae Vasilescu-Karpen () [Corola-website/Science/304860_a_306189]
-
formează un termocuplu. Într-un fir metalic ale cărui capete se află la temperaturi diferite TA>TB apare o diferență de potențial electric UAB cauzată de faptul că electronii de conducție din capătul cu temperatura mai mare au o energie cinetică mai mare și vor difuza către capătul mai rece. În acest fel capătul cald se va încărca pozitiv, iar capătul rece al firului se va încărca negativ. De remercat că în cazul în care purtătorii mobili de sarcină sunt golurile
Termocuplu () [Corola-website/Science/311530_a_312859]
-
a unui mecanism sau ansamblu, ele pot fi folosite și pentru a transmite forțe amplificate sau diminuate. Atunci când roțile dințate ale unui ansamblu au diametre diferite (așa cum este cazul în prima imagine) vitezele lor de rotație, și deci momentele lor cinetice, sunt diferite. Ca rezultat practic, transmiterea forței dintr-un loc într-altul se face la viteze și momente cinetice diferite, fiind total sub controlul operatorului dispozitivului sau mașinăriei. Considerăm că avem un angrenaj de două roți dințate cu număr diferit
Roată dințată () [Corola-website/Science/307635_a_308964]
-
dințate ale unui ansamblu au diametre diferite (așa cum este cazul în prima imagine) vitezele lor de rotație, și deci momentele lor cinetice, sunt diferite. Ca rezultat practic, transmiterea forței dintr-un loc într-altul se face la viteze și momente cinetice diferite, fiind total sub controlul operatorului dispozitivului sau mașinăriei. Considerăm că avem un angrenaj de două roți dințate cu număr diferit de dinți, cu raze diferite. Din moment ce viteză unghiulară -- măsurată în rotații per secundă, rotații per minut sau radiani per
Roată dințată () [Corola-website/Science/307635_a_308964]
-
dinamic: când toate forțele ce acționează asupra unui obiect se anulează reciproc dar obiectul continuă să se deplaseze cu viteză constantă. Un caz simplu de echilibru dinamic are loc în cazul mișcării cu viteză constantă pe o suprafață cu frecare cinetică. Într-o astfel de situație, este aplicată o forță în direcția mișcării, în timp ce frecarea cinetică se opune și este exact egală cu forța aplicată. Aceasta dă o rezultantă egală cu zero, dar, deoarece obiectul a pornit cu viteză nenulă, el
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
să se deplaseze cu viteză constantă. Un caz simplu de echilibru dinamic are loc în cazul mișcării cu viteză constantă pe o suprafață cu frecare cinetică. Într-o astfel de situație, este aplicată o forță în direcția mișcării, în timp ce frecarea cinetică se opune și este exact egală cu forța aplicată. Aceasta dă o rezultantă egală cu zero, dar, deoarece obiectul a pornit cu viteză nenulă, el continuă să se miște cu viteză nenulă. Aristotel a interpretat greșit această mișcare ca fiind
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
o rezultantă egală cu zero, dar, deoarece obiectul a pornit cu viteză nenulă, el continuă să se miște cu viteză nenulă. Aristotel a interpretat greșit această mișcare ca fiind cauzată de forța aplicată. Totuși, când se ia în considerare frecarea cinetică, este clar că nu există nicio forță rezultantă ce determină mișcarea cu viteză constantă. În fizica particulelor modernă, forțele și accelerația particulelor sunt explicate ca schimb de particule purtătoare de impuls. Cu dezvoltarea teoriei cuantice de câmp și a relativității
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
o forță ce se opune mișcării. Forța de frecare este legată direct de forța normală ce acționează pentru a păstra două corpuri solide separate în punctul de contact. Există două clasificări largi ale forțelor de frecare: frecarea statică și frecarea cinetică. Forța de frecare statică (formula 49) se opune forțelor aplicate asupra unui corp pe o direcție paralelă cu o suprafață de contact, și le echilibrează pe acestea, până la o limită specificată de coeficientul de frecare statică (formula 50) înmulțit cu forța normală
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
direcție paralelă cu o suprafață de contact, și le echilibrează pe acestea, până la o limită specificată de coeficientul de frecare statică (formula 50) înmulțit cu forța normală (formula 51). Cu alte cuvinte, modulul forței de frecare statică satisface inegalitatea: Forța de frecare cinetică (formula 53) este independentă de forțele aplicate și de mișcarea obiectului. Astfel, modulul acestei forțe este: unde formula 55 este coeficientul de frecare cinetică. Pentru majoritatea suprafețelor, coeficientul de frecare cinetică este mai mic decât cel de frecare statică. Legile lui Newton
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
înmulțit cu forța normală (formula 51). Cu alte cuvinte, modulul forței de frecare statică satisface inegalitatea: Forța de frecare cinetică (formula 53) este independentă de forțele aplicate și de mișcarea obiectului. Astfel, modulul acestei forțe este: unde formula 55 este coeficientul de frecare cinetică. Pentru majoritatea suprafețelor, coeficientul de frecare cinetică este mai mic decât cel de frecare statică. Legile lui Newton și mecanica clasică în general au fost dezvoltate la început pentru a descrie modul în care forțele afectează particule punctiforme idealizate, și
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
cuvinte, modulul forței de frecare statică satisface inegalitatea: Forța de frecare cinetică (formula 53) este independentă de forțele aplicate și de mișcarea obiectului. Astfel, modulul acestei forțe este: unde formula 55 este coeficientul de frecare cinetică. Pentru majoritatea suprafețelor, coeficientul de frecare cinetică este mai mic decât cel de frecare statică. Legile lui Newton și mecanica clasică în general au fost dezvoltate la început pentru a descrie modul în care forțele afectează particule punctiforme idealizate, și nu obiecte tridimensionale. Dar, în realitate, materia
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
al forței. Matematic, momentul unei particule este definit ca produsul vectorial: unde Momentul forței este echivalentul forței în sistemele în rotație, în același fel în care unghiul este echivalentul poziției în sistemele în rotație, viteza unghiulară al vitezei, și momentul cinetic al impulsului. Tratarea formală a legilor lui Newton, aplicată acolo forțelor, se aplică echivalent și momentului. Astfel, ca o consecință a primei legi de mișcare a lui Newton, există inerție de rotație care asigură că toate corpurile își păstrează momentul
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
al impulsului. Tratarea formală a legilor lui Newton, aplicată acolo forțelor, se aplică echivalent și momentului. Astfel, ca o consecință a primei legi de mișcare a lui Newton, există inerție de rotație care asigură că toate corpurile își păstrează momentul cinetic dacă nu acționează asupra lor un moment al forței neechilibrat. Similar, se poate utiliza a doua lege a mișcării a lui Newton pentru a calcula o definițîe alternativă a momentului: unde Aceasta furnizează o definiție a momentului de inerție, care
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
ca un tensor care, când se analizează corect, determină complet caracteristicile de rotație, inclusiv precesia și nutația. Echivalent, forma diferențială a celei de-a doua legi a lui Newton dă o definiție alternativă a momentului forței: unde formula 79 este momentul cinetic al particulei. Conform celei de-a treia legi a lui Newton, toate corpurile cărora li se aplică un moment al forței răspund cu un moment egal și de sens contrar, ceea ce implică direct conservarea momentului cinetic pentru sistemele închise în
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
unde formula 79 este momentul cinetic al particulei. Conform celei de-a treia legi a lui Newton, toate corpurile cărora li se aplică un moment al forței răspund cu un moment egal și de sens contrar, ceea ce implică direct conservarea momentului cinetic pentru sistemele închise în care au loc rotații și revoluții prin intermediul momentelor interne. Forța poate fi utilizată pentru a defini mai multe concepte fizice, prin integrare în raport cu diverse variabile cinematice. De exemplu, integrarea în raport cu timpul produce o definiție a diferenței
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
fizice, prin integrare în raport cu diverse variabile cinematice. De exemplu, integrarea în raport cu timpul produce o definiție a diferenței de impuls: Integrând în raport cu poziția, se obține o definiție a lucrului mecanic efectuat de o forță: care este echivalent cu variația de energie cinetică. Puterea "P" este viteza de modificare formula 82 a lucrului mecanic "W", pe măsură ce traiectoria este descrisă printr-o modificare a poziției formula 83 în intervalul de timp d"t": cu formula 85 fiind viteza. În loc de forță, adesea se poate folosi conceptul matematic înrudit
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
Forțele pot fi clasificate în conservative și neconservative. Spre deosebire de forțele neconservative, cele conservative sunt echivalente cu gradientul unui potențial. O forță conservativă ce acționează asupra unui sistem închis efectuează un lucru mecanic, prin care energia este convertită doar între formele cinetică și potențială. Aceasta înseamnă că, pentru un sistem închis, energia mecanică totală se conservă întotdeauna când o forță conservativă acționează asupra sistemului. Deci forța este legată direct de diferența de energie potențială dintre două locuri din spațiu, și poate fi
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
element din univers. Gazele rare formează molecule monoatomice. Acest fapt s-a stabilit pe baza raportului dintre căldura molară la presiune constantă și căldura molară la volum constant, C/C, care este egal cu 5/3=1,666, în conformitate cu teoria cinetică a gazelor. În consecință, la gazele rare, masele atomice sunt egale cu cele moleculare. Acestea au fost determinate din densități, prin aplicarea legii lui Avogadro. Gazele rare sunt incolore și inodore. Punctele lor de topire și de fierbere sunt cu
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
datele experimentale. Dirac a căutat o ecuație de stare care să fie de "ordinul întâi" în raport cu timpul, ca ecuația lui Schrödinger; pentru aceasta, a considerat, formal, rădăcina pătrată a relației (10): unde formula 36 e momentul cinetic orbital iar formula 37 momentul cinetic de spin. Primii doi termeni din (36) reprezintă "hamiltonianul nerelativist", următorii trei sunt corecții relativiste de ordin formula 38. Termenul în formula 39 rezultă din "relația relativistă dintre energie și impuls" (12). Termenul cu produsul scalar formula 40 este numit "energia de interacție
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]
-
energia nerelativistă și corecțiile relativiste de ordin formula 44 Acestea din urmă sunt calculate cu ajutorul teoriei perturbațiilor și reprezintă "structura fină" a nivelelor de energie. Adunând rezultatele din relațiile (30), (33) și (36), se obține Ignorând degenerescența provenită din orientarea momentelor cinetice (numerele cuantice magnetice), stările nerelativiste formula 49 prezintă degenerescența de ordin "n" în raport cu formula 50 caracteristică pentru câmpul coulombian. Interacția spin-orbită elimină această degenerare, dar nu complet: stările relativiste formula 51 sunt dublu degenerate, corespunzător celor două valori formula 52; face excepție starea cu
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]
-
dinamica a conceptului. Vom sugera o ipotetică ierarhie a construcției conceptului idee în timp și vom caracteriza succint fiecare interval idee din ierarhia propusă. 1-Idei formă, idei obiect, înțelese ca părți fixe, ca obiecte aparținând ambientului fenomenal sau social. 2-Idei cinetice, idei predicat caracterizând mișcarea formelor naturale, sau a părților corpului subiectului. 3-Idei relație, separând și particularizând condiționări poziționale, multi situante sau dinamice, între forme sau între mulțimi de predicate. 4-Idei proprietate particularizând o anume calitate a formei, relației sau mișcării
Idee () [Corola-website/Science/306184_a_307513]
-
respectiv vitezele lor). Prin frecare apare o dezvoltare de căldură, care este frecvent în tehnică considerată drept "pierdere de energie". Se poate vorbi în astfel de cazuri de o ""disipare de energie"", mai ales în mecanică în calcule de energie cinetică, dar aceeași expresie este folosită și în procese energetice nemecanice. Frecarea externă este considerată o frecare a corpurilor solide, fiindcă ea survine între suprafețele corpurilor solide ce se află în contact. Frecarea externă se împarte în: Forța de frecare de
Frecare () [Corola-website/Science/321959_a_323288]