2,546 matches
-
aveam o erecție de dimineață, că dormisem bine, nu prea erau clienți în perioada asta, și nu voiam să mă vadă Mariana așa, cu ditamai erecția, eu o respect pe Mariana, asta e. * Mariana stătea blondă pe veceu, privind un ciob de la portretul lui Zelea Codreanu. Mișu făcea whisky, Popa sforăia ca porcu după tejghea, și Mariana a încercat o figură de striptease, cum văzuse ea în filmu cu aia care-a fost soția lu Bruce Willis. Mariana era îndrăgostită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
rețeta, nici chiar pe Mariana, și ea sus, jos, sus, jos, și l-a dat jos, portretul. Zdrang zing clang clang cling. Nu sare nimeni. Popa s-a oprit din sforăit, da nu sare. Mișu? Dacă aș lua acum un ciob și m-aș sinucide cu el, nimeni n-ar observa, nimeni n-ar plânge. Mariana începuse să se gândească la sinucidere din noaptea aia când venise soția lu domnu doctor, care avea mustață, săraca, și urlase ceva cu Anna Karenina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Și-a făcut cruce cu limba-n gură, și-a supt din măsea o bucățică de pui, ultimul gust pe care îl simte, la urma urmei putea să și moară de gripă aviară, mai bine acum, și și-a băgat ciobul adânc în venă, Doamne ajută! * Este 25 octombrie 2005. Afară e o toamnă blândă, blândă ca ritmul interior și digestia domnului Popa. Domnul Popa, ca pe fiecare 25 ale lunii, duce un os simbolic la mormântul Contesei. Domnul Popa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
că de-aia-i naș, și-așa n-a făcut nici un cadou, măcar mireasa s-o plătească. Și se întoarse încet alături de Marcela, gândindu-se cu melancolie la casa de bani. La MaxiBar, în afară de nea Ovidiu care se tăiase cu cioburile sticlei originale și pupa de zor portretul plin de sânge al lui Zelea, lucrurile erau liniștite. Adică doamnele cântau, doctorul scria rețeta și domnul Popa... domnul Popa nu era de găsit. S-o fi dus după mireasă, își spuseră ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fără a le conștientiza, erau aspre, seci, neșlefuite. Dezolante, ca imaginea unui restaurant părăsit În mijlocul unui deșert, În arșița uscată. Praful care plutește În aer, ferestrele sparte care se lovesc de perete În bătaia vântului, soarele la asfințit reflectat În cioburile căzute pe jos, muștele care roiesc deasupra resturilor de porc și fasole, deja uscate, lăsate de un client În farfurie... Imaginea aceasta de restaurant lăsat În paragină, În mijlocul deșertului din vestul Îndepărtat american, se suprapunea, În mintea mea, cu aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și bețivii care rătăceau pe străzi, unii aveau privirile pierdute, stinse, stăteau nemișcați ca niște statui, doar cu ochii ațintiți către cer. Cerul cenușiu se Întindea peste un peisaj dezolant: clădiri În ruină gata să se prăbușească, străzi pline de cioburi de sticlă și bucăți de pietre, mirosuri pestilențiale de vomă și gunoaie. Și printre toate astea trecea din când În când, ca o nălucă, câte-o limuzină neagră, din aceea lungă, probabil În drum spre Wall Street. Data trecută când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vagabonzii care strigau după mine ceva Într-o limbă pe care nu o Înțelegeam. Pe drum cineva m-a strigat din spate: „Hei!“. Tocmai treceam prin fața intrării unui mic restaurant libanez dintr-o clădire dărăpănată. În drepul ușii erau Îngrămădite cioburi de sticlă și gunoaie menajere. La Început nu mi-am dat seama că mi-a vorbit În japoneză. Era un bărbat cu plete foarte lungi, Îmbrăcat În blugi și În bluză de trening, peste care purta un hanorac pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
acoperit umerii cu el. — Să nu te apropii de Yazaki! mi-a zis pe neașteptate, apoi și-a lăsat capul În piept și n-a mai zis nimic. S-a târât puțin și apoi s-a culcat pe grămada de cioburi de sticlă din fața restaurantului libanez. Am intrat În cafeneaua În care mă Întâlnisem cu Yazaki, m-am așezat la o masă Într-un colț și am comandat o Coca-Cola. Femeia cu fața și trupul asimetrice nu era acolo, și În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Cantec > DISTANȚE Autor: Lăcrămioara Stoica Publicat în: Ediția nr. 2328 din 16 mai 2017 Toate Articolele Autorului Distanța nu se măsoară în depărtări, uitări de sine sau înstrăinări. Se măsoară în bătăi de inimă, abandonări în fața tristeții, în miile de cioburi sparte ale amintirilor, deveniri în amar, în dorința de a avea și neputința de a primi. în mireasma zilei de vară ce ne-a unit și viscolul iernii ce a înghețat zâmbetul, zâmbetul buzelor tale. Distanța este ea însăși o
DISTANȚE de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364374_a_365703]
-
te voi pierde și pe tine, crede-mă! Sofia a strâns cu atâta putere paharul, încât s-a spart și într-o clipă mâna i s-a umplut de sânge. A țipat de durere, în timp ce el încerca să-i scoată cioburile din palmă și să oprească sângele. Ea simțea că înebunește și bătea din picioare urlând . -Nu, doamne nu, nu, te rog, nu! De ce mă pedepsești din nou? De ce de fiecare dată când vreau să schimb ceva în viața mea, destinul
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
a o reinventa. Este o unitate infimă, o monadă. Este analiza de sânge la zi. Este refugiu și binecuvântare și blestem. Este strigăt de bucurie și hohot de plâns. Este apă și foc. Este perla din scoica de mare. Un ciob de oglindă. Este speranță și regret. E deznădejde și bucurie și lacrimi și vis. E viață în viață. E viață și moarte. E chin și izbândă. E clipire de gene. E val, furtună și rază de soare”, afirmă aceasta. Premiul
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
Presară zorii roșii Aromele-n fâneață Și cântă iar cocoșii O nouă dimineață Mă simt o partitură Cu note în culori Din care vin și fură Necunoscuți, comori Ci iarăși mă împrăștii Aproape clandestin Când trag copii cu prăștii În cioburi de destin. Referință Bibliografică: Mă simt o partitură / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
MĂ SIMT O PARTITURĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364594_a_365923]
-
humă ce îi aruncă vii... acele-oglinzi din praguri ce le-am trecut odată, se-ntorc cu trenul vieții printre nămeți și... plâng... sau... râd... nu știu... aud doar false, aducerile - aminte... mă cotropesc și-mi lasă, un gust amar de ciob... acum îmi cern privirea. nu mai există cioburi, nu mai există oglinzi... suntem doar noi, departe, de câmpuri de-ntuneric. găsim în Glasuri, Viața iar pietrele mai noi, rostesc nisipuri calde, din firele-adunate de peste lumi întinse între ocean și nori
M-AM REGĂSIT ÎN TINE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361294_a_362623]
-
ce le-am trecut odată, se-ntorc cu trenul vieții printre nămeți și... plâng... sau... râd... nu știu... aud doar false, aducerile - aminte... mă cotropesc și-mi lasă, un gust amar de ciob... acum îmi cern privirea. nu mai există cioburi, nu mai există oglinzi... suntem doar noi, departe, de câmpuri de-ntuneric. găsim în Glasuri, Viața iar pietrele mai noi, rostesc nisipuri calde, din firele-adunate de peste lumi întinse între ocean și nori. un singur cer ne leagă, în fina regăsire
M-AM REGĂSIT ÎN TINE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361294_a_362623]
-
modernă, de tipul 4x4, care a demarat imediat în trombă. Supărat că împrejurarea nu i-a fost favorabilă, Cartuș a înjurat cu voce tare, a trântit sticla goală cu forță în bordura trotuarului și a scuipat neputincios peste ploaia de cioburi risipite în jur. Își rodea unghiile între dinții îngălbeniți și gemea neputincios... - Potcovaru Cartuș! - Prezent! a venit răspunsul, după câteva clipe de ezitare, înăbușit într-un suspin ce a scăpat involuntar, venit parcă din amintirile ce-l năpădiseră pe cel
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
august 2011 Toate Articolele Autorului magie Cu ochii sufletului Privesc adâncurile în care umbra ta se risipește pe alei neștiute de timp. Tu, care culegi izvoarele să adapi ciutele cuvintelor, lasă-ți mâna să deslușească viul contur exilat într-un ciob de oglindă. Scoate-i cu grijă algele și scoicile prinse în plete și dăruiește-i sărutul reînvierii în timp. Atunci pustiul va deveni mare de cântec spre care porni-vom doinind. Leonid IACOB Referință Bibliografică: magie / Leonid Iacob : Confluențe Literare
MAGIE de LEONID IACOB în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361521_a_362850]
-
toate unghiurile, cu condescendență, indiferență sau dezaprobare. Îți trebuie curaj și îndrăzneală de a risca, pentru că...nu poți prevedea cum vor primi cititorii truda muncii tale. Asemenea arheologilor pătimași și îndrăgostiți de meseria lor, Floarea Cărbune a adunat cu migală cioburi răvășite prin colțuri de memorie, răscolind și alungând colbul de pe filele amintirilor mai mult sau mai puțin îndepărtate. A căutat și a lustruit, cu migala bijutierului, palide gânduri cât și emoții sufletești acoperite de zgura timpului sau refulate în subconștient
LOCUL MAGIC AL COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363896_a_365225]
-
mine ca focul scriu pe filele arse ale copacului vremii în care scald pieile tigrului și-n mine las să se stingă flacăra timpului mușcătura orbilor lasă corbului spațiul neatins privește curios jocul apoi în centru se așază semeț ridică ciobul de sticlă îl zvârle în aer descrie anotimpurile pe rând ca un pictor înainte ca pânza să i se umple de culoare pe drumuri de munte arunc din pumni pietrele cu ciocul crestează copacul semn de trecere între înalt și
GÂND DE SEARĂ 4 IULIE 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363932_a_365261]
-
poate zări cerul. Nicio apă curgătoare nu-i brăzdează fața. Dacă ajungi în Municipiul Reșița și ai curajul să străbați treizeci de kilometri prin pădure poți descoperi o fostă colonie minieră, Anina. E ca o ruină uitată de lume. Printre cioburi, praf și bucăți de stâncă mai poți descoperi câte un Afin ce încearcă să trăiască printre paginile îngălbenite de vreme ale amintirilor. Acum totul s-a sfârșit. Flacăra s-a stins sub povara picăturii. Eu încerc să mă regăsec în
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
în presă. Administrează două site-uri literare online și publică în revistele: „Timpul”, „Singur”, „Boema”, „Oglinda literară”. Deși a început să publice de când era elevă în reviste scolare și presa locală, debutul literar s-a realizat cu volumul de autor „Cioburi de vitralii'', Editura Pim, Iași, 2013. Este co-autor la mai multe antologii: „Rugă fără sfârșit”, Editura Națiunea, Bucuresti, 2012; „Am zidit iubirea”, Editura Maria Cristina, Câmpulung, 2012; „Antologia Esențelor - Căutări prin Vara Arsă de cuvinte'', Editura Pim, Iași, 2012 (George
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
Autor: Dorina Stoica Publicat în: Ediția nr. 1067 din 02 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Din atașul motocicletei, priveam câmpiile nesfârșite, mărginite pe alocuri de tufărișuri înflorite sau de pâlcurile cu maci, lumânărele galbene și de cicoarea albastră ce părea cioburi de cer senin de vară timpurie căzute pe pământ. Vântul poznașul îmi fâsâia pe la urechi, iar stâlpii de telegraf aliniați defilau în poziție de drepți pe marginea șoselei. Cocostârcii înfulecau viermi și broaște de prin mlaștini. Aș fi vrut să
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
centrul cu două degete sau cu două palme le scapi le lași să se răsfire sub pașii tăi le asculți scârțâitul tocul îl răsucești umpli asfaltul de praf de sticlă argint înnegrit și taberi pe propria-ți imagine dintr-un ciob cel mai mic mai colorat de răsăritul sau apusul soarelui în piață nimeni la fântâna arteziană nimeni nimeni în jurul tău și totuși de unde atâta tăcere Doamne se adună hârtiile de lângă zidurile clădirilor o măturătoare două trei...șapte tu zaci în
SCULPTURĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363317_a_364646]
-
și ascuțit în prelungirile sensurilor prin care odată ai trecut pe care le-ai încercat cu propria frunte Doamne oprește-mă câmpul acesta nu e al meu am greșit al șaptelea sens sau al nouălea ce mai contează merg adun cioburi răsucesc un călcâi apoi pe celălalt culori nuanțele lor vântul cineva cântă la vioară altcineva la violoncel aleg pianul privesc în luciul clapelor reinventez propriul cântec îmi place când tac e un deliciu al simțurilor când sunt lăsată în pace
SCULPTURĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363317_a_364646]
-
pătrați. Fiecare. Probabil că nu am fost suficient de rapid, întrucât îl văd pe Victor ridicând plictisit din umeri și pornind către dormitor. Îi anticipez traiectoria. Trece prin mijlocul zonei de luptă. Mă reped și îl ridic în brațe. - Sunt cioburi pe jos, apuc să spun. - Da? se aude glasul lui mirat. - Da, ai grijă, zic eu și îl scot din zona periculoasă. Văzându l în siguranță, mă prăbușesc pe scaun. Dar scaunul geme - de fapt, doar un ciob ce cu
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
brațe. - Sunt cioburi pe jos, apuc să spun. - Da? se aude glasul lui mirat. - Da, ai grijă, zic eu și îl scot din zona periculoasă. Văzându l în siguranță, mă prăbușesc pe scaun. Dar scaunul geme - de fapt, doar un ciob ce cu mândră demnitate se împotrivea ideii de a sta împreună cu mine pe același scaun. Îl simt adânc înfipt în propria mi persoană. El completează colecția cioburilor strânsă pe tălpile picioarelor. Acum am doar o singură întrebare în minte: unde
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]