1,717 matches
-
exacte și himerice, în același timp“... recita, în răstimpuri, glasul fierbinte al fetei care încerca, vorbind despre Sia, să-și înțeleagă propriile prăbușiri și dorinți, să provoace înțelegere pentru pătimașele ei plecări și întoarceri și pentru viitoare apeluri. Toctoc, toctoctoctoc, ciocăneau pantofii suprafața străzii sticloase și cuvintele perforau în ritm imprevizibil ecranul dimineții tulburi și reci. „E stearpă acum ! Tot ce a citit despre florentinul acela nu e decât umplerea golului care s-a tot căscat într-însa. Dar atunci, atunci
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ai pantalonilor. Ridică privirea spre fruntea mată a lunii, în jur, infinitul lichefiat care îi ignora gândul și întrebările. „Bilanț pozitiv, am reușit, chiar dacă biografia mea nu le convenea, locuiesc în București, lucrez la cel mai mare institut. De invidiat !“ Ciocănea undeva un lung braț metalic. Nu reușea să se rotească, să vadă cine se apropie. Nimic n-ar înlocui vecinătatea vindecătoare a mării. O săptămână darnică, îngăduise orele fiecărei zile și adunase zilele, una câte una. Seară, iar dimineață, o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
contractă, obiectele decad, se destramă, se întrepătrund. Cât timp a trecut și trece ? Ridicarea mâinii stângi, un veac, un mileniu, pulsul ceasornicului, lent lent, stins, uitat, să uităm sentința, gongul final, dulcele clopoțel, să pactizăm cu această pacificare. Cineva a ciocănit, ciocănește în ușă, în urmă cu mai multe nu se știe câte ore sau chiar mai devreme, câteva câte secunde. Bătaie cu unghia în lemnul ușii. Ar trebui răspuns la acest apel ? Continuă sau doar a reînceput, demult și acum
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
obiectele decad, se destramă, se întrepătrund. Cât timp a trecut și trece ? Ridicarea mâinii stângi, un veac, un mileniu, pulsul ceasornicului, lent lent, stins, uitat, să uităm sentința, gongul final, dulcele clopoțel, să pactizăm cu această pacificare. Cineva a ciocănit, ciocănește în ușă, în urmă cu mai multe nu se știe câte ore sau chiar mai devreme, câteva câte secunde. Bătaie cu unghia în lemnul ușii. Ar trebui răspuns la acest apel ? Continuă sau doar a reînceput, demult și acum : iată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
defect. Filozofezi prea mult. Țâșnise, brusc, suprem superb saltimbanc : adevărat maestru ! Dublu triplu multiplu salt fatal : arena înmăr murise. Capul asinului sărea de pe un birou pe altul, țop țop țop, trupul pornise pe scări, în salturi, step spirale, toctoctoc, tictactactac, ciocăneau copitele, călcâiele arse, iritate, rostogolite de pe o treaptă pe alta, de la un etaj la altul, prin poarta larg deschisă a zilei. În stradă, în cenușa amurgului, care își aduna fantomele. Pelicule de ploaie și gheață acoperă geamurile, tot mai opace
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mult mai ușoară, ai permisii legale pe care căsnicia nu ți le dă, sergentul de nevastă-ta e de trei sute de ori mai imbecil decât ăla cu uniformă, te fute când ți-e lumea mai dragă, la figurat, și te ciocănește la cap mai rău ca marșul forțat sau gărzile. Totul, dar totul a fost făcut din cauza ei. Și gesturile, și cuvintele. Și apoi regretele. Tot din cauza ei. Pentru că o pierdeam și nu știam dacă mă râcâie pentru că mă părăsește sau
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ar fi scrise Într-o limbă străină. Aici nu mă simt În siguranță. Trebuie să mă duc Într-un loc unde mă simt În siguranță. Paza de noapte S-a făcut ziuă. Și nu dintr-odată ci treptat, pe când Bladesey ciocăne cu sfială la ușa mea și mă Întreabă dacă vreau să cobor la micul dejun. De fapt. — Mda, dar Îți spun un singur lucru Bladesey, nu cobor pânacolo pentru un mic dejun din ăla continental de rahat. Șuncă, brânză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a stins. Carole știa cum s-o repare. Noi, eu, ne gândim s-o punem de-un foc, dar mi se pare prea mult: să aduc cărbunii, să găsesc chibriturile (există oare un pachet nou?), ațâțarea focului, aprinderea. Nu. Am ciocănit la ușa lui Tom Stronach de vreo două ori, dar nu mi-a răspuns. Odată am auzit televizorul, așadar știm că Julie aia e acasă. Meciul de Anul Nou, Stronach o să joace În el. Dar nu, ziarele spun că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Pigmentul negru analizat conține jacobsit. Acest mineral a fost pus în evidență și în alte studii (CONSTANTINESCU et ali 2007). Este foarte posibil ca acest mineral să provină din crustele de alterare ale acumulărilor de Mn din județul Suceava (Iacobeni, Ciocănești), așa cum a fost arătat în studiul citat mai sus. Privind, în ansamblu, rezultatele cercetării noastre asupra ceramicii de la Hoisești, putem desprinde o serie de direcții viitoare care considerăm că trebuie investigate. Deși, pe baza datelor obținute din studierea inventarului ceramic
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
bolta cerului, uriașe... sus, se întâlneau crengile verzi, fragede... iar, acolo încă mai era soare... Acolo sus, tremura un vânticel cald... acolo sus era lumină și zarvă, pentru că acolo cânta mierla neagră ca tăciunele, uguiau turturica și porumbelul sălbatec, și ciocăneau ghionoaiele. Jos, pe pământ, prin frunzarul uscat, foșnăiau porcii mistreți. Râmau și răscoleau nepăsători pământul și, când găseau jir ori bureți tineri, grohăiau. În depărtare, în inima codrului, se aude un urlet de fiară... „Oare-i lup..?!“ îi șopti rar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
În zorii zilei următoare. Gardianul m-a condus dincolo de o ușă din stejar, În sus pe niște scări mochetate și pe un coridor la capătul căruia s-a oprit. În fața noastră era o ușă din mahon lustruit În care a ciocănit. A așteptat un moment și apoi m-a poftit Înăuntru. Guvernatorul Închisorii, Dr. Konrad Spiedel, s-a ridicat din spatele biroului ca să mă salute. Erau câțiva ani de când făcusem prima dată cunoștință cu el, pe vremea când fusese directorul Închisorii Brauweiler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mine fără interes: — Cine e ăsta? Lovind din călcâie, unul dintre gardieni luă poziție regulamentară și Îi spuse ofițerului cine sunt. — Așteptați aici, zise Hauptsturmführerul și se duse la ușa lucioasă din mahon aflată În celălalt capăt al Încăperii, unde ciocăni și așteptă. Auzind un răspuns, vârî capul pe după ușă și spuse ceva, apoi se Întoarse și le făcu un semn din cap paznicilor mei, care mă Împinseră Înainte. Biroul era mare, plușat, cu un tavan Înalt și câteva mobile scumpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
în spirală extrem de înguste, cu mici paliere din loc în loc, unde, în lumina aurie a unei ferestre rotunde, se răsuceau frunzele prăfoase ale câte unui ficus sau leandru uitat de toată lumea și aproape uscat, urcam până sus, la mansardă, Și ciocăneam la câte o ușă verde, care părea împăienjenită de așteptare. Nu-mi deschideau fete frumoase și triste, cu ochi imenși, ci, de obicei, bătrâni sau gospodine îngălate. îngînam ceva și coboram, ieșeam iar în soarele omogen și placid, străbăteam iar
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe care scria cu cretă „8%!!!“ Lee Blanchard stătea lângă tablă, alături de un grăsan palid, cu aer de ofițer superior. Le-am făcut semn spre domnul Foc. El zâmbi cu gura până la urechi. Grăsanul se apropie de un pupitru și ciocăni în el. Aplauzele se domoliră, iar băieții se așezară. Am găsit un scaun liber în fundul încăperii și am luat și eu loc. Grăsanul mai ciocăni o dată în pupitru. — Bleichert, băieții din Divizia Centrală, Omucideri, Înșelătorii și așa mai departe, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
domnul Foc. El zâmbi cu gura până la urechi. Grăsanul se apropie de un pupitru și ciocăni în el. Aplauzele se domoliră, iar băieții se așezară. Am găsit un scaun liber în fundul încăperii și am luat și eu loc. Grăsanul mai ciocăni o dată în pupitru. — Bleichert, băieții din Divizia Centrală, Omucideri, Înșelătorii și așa mai departe, făcu el prezentările. Deja îi cunoști pe sergentul Blanchard și pe domnul Loew, iar eu sunt căpitanul Jack Tierney. Tu și Lee sunteți oamenii momentului. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lacome ne conduseră spre ultimul separeu - singurul ocupat. Un bărbat slăbănog și negricios ședea aplecat deasupra unei farfurii pline ochi cu fasole, sos chili și huevos rancheros și înfuleca terciul de parcă ar fi fost ultima masă din viața lui. Lee ciocăni în masă. — Poliția. Ești Bruno Albanese? Individul ridică privirea și se miră: — Cine, eu? Lee se strecură în separeu și arătă spre tapiseria religioasă de pe perete. — Nu, puștiul din iesle. Hai să terminăm rapid, ca să nu fiu nevoit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tău, așa că n-o să te arestăm. Așa-i că suntem băieți de treabă? Bruno Albanese râgâi, apoi întrebă: — Asta înseamnă că vreți niște ponturi? — Ce băiat deștept! comentă Lee și puse ușurel pe masă fotografia de cazier a lui Maynard. Ciocănește băieței. Știm că-ți vinde marfă furată, dar nu ne pasă. Unde-i? Albanese se uită la fotografie și râgâi: — Nu l-am văzut în viața mea pe tipul ăsta. Ați fost îndrumați greșit. Lee se uită la mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Madeleine și Martha ce s-a întâmplat? Jane ridică din umeri. — Martha a devenit un soi de copil minune al artelor plastice, iar Madeleine o parașută, ceea ce bănuiesc că știi și tu. Nu fi răutăcioasă, Jane! am dojenit-o. Jane ciocăni ușurel cu inelul în masă și spuse: Îmi cer scuze. Poate că îmi doresc să fiu și eu așa. E clar că nu-mi pot petrece restul vieții cu grădinăritul și sunt prea mândră ca să umblu cu un gigolo. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o mare actriță era patul. M-am ridicat. — Și ce s-a întâmplat cu tine și cu Beth? Am pierdut legătura. Ea a plecat din Medford. — Mi-ai dat un pont bun, Tommy. Mulțumesc. La sunetul vocii mele, orbul a ciocănit ușor în baston. Atunci prinde criminalul, dar nu-i mai lăsa să terfelească numele lui Beth. — N-o să-i las. CAPITOLUL TREIZECI ȘI DOI Cazul Short era din nou pe rol... fie și numai în mintea mea. Orele petrecute în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
gol și decolorat și un număr din fier prins cu șuruburi În mijloc, dar ilizibil acum din cauza ruginei și a mizeriei. Nici clanța nu arăta mai bine. Și deasupra, era acel număr șase, mare, alb și scris cu mâna. Logan ciocăni. Se opriră și așteptară. Și așteptară. Și așteptară. Și... — Doamne, Dumnezeule! Logan abandonase ușa, luând-o printre buruieni și Încercând să tragă cu ochiul prin toate ferestrele care Îi ieșeau În cale. Înăuntru, casa era scufundată În Întuneric. Putea totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de perete, fără să vadă străzile și râurile. Duncan Nicholson. Uitase complet că-l lăsase să stea În celulă și să transpire. Își sprijini fruntea de teancul de declarații. — Tâmpit, zise el În teancul de hârtii, tâmpit, tâmpit, tâmpit... Cineva ciocăni la ușă și el sări În sus. Declarația din vârful teancului zbură pe podea. Se aplecă să o ridice când ușa se deschise și Înăuntru se strecură agenta Watson. — ' Neața, domnule, zise ea, apoi observându-i expresia continuă: sunteți OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pantofii plini de apă Înghețată. Până să ajungă la ușa din față, dinții Îi clănțăneau În gură, În contratimp cu tremurăturile. Lumina sclipea la fereastra bucătăriei, dar Logan putea discerne doar siluete prin geamul murdar. Nu se mai obosi să ciocăne, ci doar se opinti și Împinse ușa umflată. Pe dinăuntru, casa era chiar mai degradată decât se așteptase. Dat fiind că nimeni nu locuise acolo cine știe de când, locul devenise un mausoleu de mucegai. Străbătu holul cu lanterna, descoperind resturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și toată lumea ieși, Logan o căută pe inspector Steel. Era În biroul ei, cu picioarele pe masă, fumând o țigară și bând cafea, cu un exemplar al ziarului de dimineață Întins peste lucrurile de pe birou. Își ridică privirea când Logan ciocăni și intră, salutându-l cu cana. — ’Neata, Lazăre, Îi zise. Îți cauți următoarea victimă? — N-am făcut-o eu! Știu cum pare, dar n-am făcut-o eu! — Da, da, Închide ușa și ia un scaun În fund. Arătă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
patrulă În parcarea din față, unde rămaseră privind afară, la vântul care șuiera și la zăpada care zbura, așteptând o confirmare că mașina de patrulă - Quebec Trei Unu - era În spate. Nu era ritmul lor normal, dar erau liberi. Cineva ciocăni la geamul de pe partea pasagerului, iar Logan tresări. Afară, În zăpadă, stătea un bărbat aparent emoționat, care purta o apărătoare pentru brațe bine-căptușită. Logan coborî geamul dinspre omul emoționat și spuse: — Deci... alsacianul acesta e mare, nu? Pe față i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
casete. Și atunci reveni În cadru sora Henderson, cu ochiul vânăt mult mai vizibil. Logan se-ncruntă și opri banda. — Ce-i? Watson se chiorî la imagine. — Nu observi ceva neobișuit? Agenta Watson admise că nu observa nimic, așa că Logan ciocăni ecranul chiar deasupra asistentei Henderson, care Încă mai avea În spate sacul cu lucruri personale. — E-n uniformă. — Și? — Pe caseta cealaltă avea hainele de civil. Watson ridică din umeri. — S-a schimbat. Încă mai are sacul. Dacă s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]