4,347 matches
-
cu ciocanul. Lângă el, se adunase o grămadă bunicică de minereu care de acum începea să-l încurce. Se opri puțin, numai cât să-și șteargă cu dosul palmei fruntea brobonită de sudoare. Lăsă apoi să-i cadă din mâini ciocanul masiv și apucă coada lopeții rezemate de perete. Începu să încarce sfărâmăturile în vagonetul aflat în spatele său. După ce curăță bine frontul de lucru privi în interiorul acestuia. Era plin, trebuia scos afară. Oftă și se apucă să-l împingă pe șinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
grame de pulbere aurie în batistă. Nu era cine știe ce, dar nici de lepădat pentru o primă zi de lucru. Nu mai era timp, trebuia să plece spre casă, îi trebuiau alte unelte. Avea nevoie un târnăcop, un baros și câteva ciocane. Epuizase tot ce scosese din adâncuri cel ce deschisese mina înaintea lui. De acum înainte trebuia să sape el în munte ca să scoată afară alt minereu, iar pentru asta încă nu avea tot ce îi trebuia. Era necesar să deblocheze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să recunoască fără greș cântecul lemnului când cintrele amenințau să se prăbușească sub apăsarea stâncilor de deasupra ori scrâșnetul straturilor de rocă deranjate de scormonitul oamenilor, ce se reașezau la locul lor. Știa cum sună piatra fisurată sub loviturile de ciocan, la fel cum deosebea zgomotul plin al stâncilor nederanjate până atunci. Nu era nimic din toate acestea, așa ceva nu-i mai fusese dat să audă niciodată. Era copleșitor și înspăimântător totodată, încât fără să vrea, își duse mâinile deasupra capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
totul rămâne nemișcat, porni mai departe. Se deplasa încet, cu mișcări line, atent pe unde calcă, ca să nu facă zgomot. Vuietul râului subteran rămăsese în urmă, acum liniștea era deplină. Pereții înguști îl apăsau, ar fi trebuit să audă zgomotele ciocanelor de abataj ori hârșâitul lopeților cu care încărcau pietrele. Două cazmale și un târnăcop zăceau pe jos, chiar lângă vagonetul pe care îl găsiseră în mina părăsită și pe care îl foloseau și ei ca să scoată materialul excavat din grotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
precizarea, că românii nu s-au prea înghesuit la învățarea meșteșugurilor, decât foarte târziu, când și-au dat seama cât au pierdut ținându-se numai de coada sapei și a vacii. Românul era prea mândru ca să poată pune mâna pe ciocan, nicovală, forjă, ca să-și ascută sapele, hârlețul, fierul de plug, toporul, fierăria era meserie pentru țigani. Tot așa, deși erau și între români talente și înclinații, era o rușine să cânți la un instrument, să înveți muzică, s-o cânți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu se deprinseseră complet de agricultură, lucrau și la câmp, creșteau animale, iar meseria o practicau când se termina lucrul la câmp. Fierarii Din toate timpurile, meșteșugul legat de prelucrarea metalelor, a fierului, obținerea din minereu și apoi prelucrarea cu ciocanul și nicovala, a exercitat asupra oamenilor o atracție specială, iar meșterii fierari erau priviți ca niște ființe magice. Românii nu s-au prea înghesuit să practice meseria, nu numai din cauza absenței sau rarității minereurilor, numai că s-au trezit că
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în absența acesteia, se folosea urzeală de cânepă la țesut covoare, de exemplu. Pentru haine din stofa țărănească numită pănură - „aba” - era necesar datul la piuă, instalație acționată de forța apei care împâslea stofa, o îndesea prin batere cu niște ciocane de lemn, pregătind-o pentru croit și cusut. Până la apariția și în sat a mașinii de cusut, toată îmbrăcămintea, și cea pentru femei și cea pentru bărbați, se făcea de mână. O specializare a presupusă confecționarea cojoacelor, sumanelor, bundițelor și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
am simțit buzele plesnite, arzîndu-mi sub degete. Un inel cu pecete strălucea, Însîngerat, pe inelarul profesorului de muzică. — Cheile, ți-am spus. — Duceți-vă la naiba, am scuipat eu. N-am văzut pumnul venind. N-am simțit doar ca și cum un ciocan pneumatic mi-ar fi smuls stomacul. M-am Îndoit ca o marionetă frîntă, fără răsuflare, bălăbănindu-mă pe lîngă perete. Neri mă Înșfăcă dintr-o dată de chică și Îmi scotoci prin buzunare pînă cînd dădu peste chei. M-am prelins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
domnule Sempere. — Dar Pepita cum a suportat? — Cu o prezență de spirit exemplară. Vecinele o țin dopată pe bază de duști de brandy, iar cînd am văzut-o eu căzuse răpusă de toropeală pe o sofa, unde sforăria ca un ciocan pneumatic și Împrăștia niște bășini care perforau tapițeria. — Năravul din născare... Fermín, am să te rog să rămîi dumneata astăzi În prăvălie, că eu mă duc să-l văd puțin pe don Federico. Mai apoi am stabilit să mă Întîlnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și, prin urmare, În acest caz, permiteți-mi să vă întrerup, domnule prim-ministru, vreau să fie clar că responsabilitatea schimbării ordinii și sensului vorbelor mele este numai a dumneavoastră, eu n-am pus mâna nici pe cui, nici pe ciocan 1, Să spunem că ați ținut cuiul, iar eu am bătut cu ciocanul și că ciocanul și cuiul împreună m-au îndreptățit să afirm că votul în alb e o manifestare de orbire la fel de distructivă ca și cealaltă, Sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ministru, vreau să fie clar că responsabilitatea schimbării ordinii și sensului vorbelor mele este numai a dumneavoastră, eu n-am pus mâna nici pe cui, nici pe ciocan 1, Să spunem că ați ținut cuiul, iar eu am bătut cu ciocanul și că ciocanul și cuiul împreună m-au îndreptățit să afirm că votul în alb e o manifestare de orbire la fel de distructivă ca și cealaltă, Sau de luciditate, spuse ministrul justiției, Ce, întrebă ministrul de interne, care credea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fie clar că responsabilitatea schimbării ordinii și sensului vorbelor mele este numai a dumneavoastră, eu n-am pus mâna nici pe cui, nici pe ciocan 1, Să spunem că ați ținut cuiul, iar eu am bătut cu ciocanul și că ciocanul și cuiul împreună m-au îndreptățit să afirm că votul în alb e o manifestare de orbire la fel de distructivă ca și cealaltă, Sau de luciditate, spuse ministrul justiției, Ce, întrebă ministrul de interne, care credea că nu auzise bine, Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
e nevoie. Totuși, se poate întâmpla, deși, ca să spunem adevărul, așa ceva nu se vede în fiecare zi, ca unul dintre acești serviabili funcționari publici, printr-un hazard și atunci când n-ar fi deloc de așteptat, să se trezească prins între ciocan și nicovală, adică, între ce ar trebui să se întâmple și ce n-ar vrea. Pentru comisarul de la providențial, s.a., asigurări&reasigurări, ziua aceasta a sosit. Nu zăbovise mai mult de o jumătate de oră în casa soției medicului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
decoreze cu altceva decât cu fanioanele grupei lui de studiu și cu fotografii de tigri. S-a auzit un ciocănit În ușă. — Intră. O față Îngustă, cu ochi cenușii și un zâmbet vesel, a apărut În ușa Întredeschisă. — Ai un ciocan? — Nu, regret. Poate că are unul doamna Doisprezece sau cum s-o fi numind. Străinul a pătruns În cameră. — Ești un locatar al acestui azil? Amory a Încuviințat, mișcându-și bărbia. — Groaznic grajd, la chiria pe care o plătim. Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu erau În spate, nu fuseseră niciodată În spate, ci erau În față, iar el nu fugea de ei, ci Îi urma... Îi urma. A Început să alerge orbește, cu pumnii strânși, cu inima bătându-i În piept ca un ciocan. Departe În față a apărut un punct negru care s-a lățit Încet, alcătuind o formă omenească. Dar Amory depășise deja locul acela. A cotit pe o stradă lăturalnică Îngustă, Întunecată și mirosind a mucegaiuri vechi. A mers În zigzag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a spus să mă duc acasă și să am grijă de copil. Nu m-a mai deranjat nimeni de atunci... Acum noaptea se lăbărța peste mine și cuvintele lui Silvestru îmi sunau în urechi ca un gong izbit cu un ciocan de fier. O pantomimă, ce fel de pantomimă, Doamne, eu care abia mă târâi pe picioare! A venit brusc o lumină și m-am liniștit. Am înțeles că Valentin era un fel de mesager, că trebuia să mă salvez, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
îl văd gemenii: ca pe o mașinărie. Anna îl consideră de mai multă vreme o mașinărie frumoasă, iar Sophie va fi în curând de aceeași părere. Asta ar putea deveni motiv de discordie. Pumnii lui Hans cad grei ca niște ciocane, ridicându‑se doar pentru a‑și lua din nou avânt. Au, geme victima ușor și aproape că nu mai are putere să facă nici atâta lucru. Sau: Poliția! Dar nimeni nu‑l ascultă. Anna se vede obligată să‑i tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
el de față și intervine când nu e cazul. Însuși felul în care apucă el obiectele - se vede că mâinile lui știu exact cum se ia ceva în mână. E expert în treburi manuale. Ar ști să umble și cu ciocanul, cuiele sau pila; se învârte în cu totul alte cercuri. Iar Anna se simte atrasă de chestia asta. Câtă vreme ești tânăr, trebuie să treci prin asemenea experiențe, să vezi cum stau lucrurile în altă parte, pentru că propriile însușiri ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
picioarele, atunci musca-țețe Îți dă senzația unor valuri de surfing ce se sparg la mal, În North Shore din Hawaii. Simți exact momentul În care Începe să-și facă efectul, pentru că ai impresia că cineva Îți lovește tâmplele cu un ciocan. Nu am mai fost În stare să urmăm scenariul pe care Îl plănuiserăm; aveam de gând să ne folosim de goliciunea trupului frumos al lui Reiko pentru a asista la transformarea acestei fete pline de complexe, Mie. Însă, cât ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
gând să ne folosim de goliciunea trupului frumos al lui Reiko pentru a asista la transformarea acestei fete pline de complexe, Mie. Însă, cât ai zice pește, toate planurile nostre s-au dus naibii. Când am simțit lovitura puternică, de ciocan, deja mă eliberasem de hainele de pe mine și mă aruncasem asupra trupului de zeiță al lui Reiko, pe care o lingeam plescăind cu putere. Din cauza șocului, Mie vomita de zor la baie. Numai că asta n-o mai ajuta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
odată” cu eliminarea ontologiei stricto-sensu, de vreme ce atâtea stele ale muzicii ușoare românești, nu au dispărut fizic, numai că tinerimea de azi, nefăcând deosebire între răcnet, ori mormăit, și sunet, alege prima variantă a audibilului muzicii în formă de bătăi de ciocan pe timpane. Dar, pentru cine iubește muzica adevărată și pe cântăreții care vor rămâne în istoria muzicii ușoare, lăsând o entitate a repertoriului în urma lor, nu umbra nonvalorii, sunt încă interpreți care păstrează neîntreruptă aspirația sufletească la piscurile muzicii, prin
MARINA FLOREA. CHIAR ŞI NUMAI UN CÂNTEC AL EI POATE VINDECA MUZICA UŞOARĂ ROMÂNEASCĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363822_a_365151]
-
și flaute și harfe - cântând fericirii se-ascund umilințe - când trec pe cer Mirii! STRÂNSA PRIETENIE după ce l-am bărbierit cu ușa de la intrare (...cu capătul căreia-i re-modelasem - anterior degetele ambelor mâini...) - i-am stabilit și înălțimea - cu un ciocan împlântat în creștet... măsura și numărul bătăturilor degetelor de la picioare - i le-am rezolvat - trecând cu șenilelele unui tanc dezafectat peste ele...peste toate cele zece...nimănui nu-i dădu prin minte s-aducă vreun tun sau berbece... ...acum - în
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
cum răcoarea îmi învălui sexul, pentru ca în câteva clipe să se transforme într-o căldură plăcută. Mi-am îndreptat privirile într-acolo și-am rămas încremenit. Îmi așezase un fel de plasture albicios, extrem de fin, ce avea imprimat secera și ciocanul. - Secera ca secera, dar ciocanul!, zise cu subînțeles un ochelarist înalt și deșirat, clătinându-se. - Uite cine vorbește?, s-a auzit iar glasul Ursulei, ivită pe neașteptate în pragul ușii. Ceilalți nu o luară în seamă. Așteptau, holbându-se la
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
pentru ca în câteva clipe să se transforme într-o căldură plăcută. Mi-am îndreptat privirile într-acolo și-am rămas încremenit. Îmi așezase un fel de plasture albicios, extrem de fin, ce avea imprimat secera și ciocanul. - Secera ca secera, dar ciocanul!, zise cu subînțeles un ochelarist înalt și deșirat, clătinându-se. - Uite cine vorbește?, s-a auzit iar glasul Ursulei, ivită pe neașteptate în pragul ușii. Ceilalți nu o luară în seamă. Așteptau, holbându-se la mâinile piticului ce se mișcau
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
m-am trezit, ploaia încetase demult. Cerul se luminase, iar lumina pătrundea prin ferestrele larg deschise. Eram singur. În încăperea luminată, mobilierul era în dezordine, semn că cheful avusese totuși loc. M-am descheiat la pantaloni. Acum tatuajul secera și ciocanul era vizibil, fără nicio urmă de îndoială. Mi-am refăcut ținuta răvășită, am ieșit în hol și mi-am aruncat privirile pe scările ce duceau la etaj. Am început să urc anevoie. Mă durea capul. Când am ajuns în capul
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]