684 matches
-
i-a cedat ciomagul lui Ilarion. Cu un start reușit, acesta și-a propus să doboare recordul la suta de metri. Numai că unul cu dinții galbeni a luat startul excelent și nu s-a lăsat de întrecere decît cînd ciomagul l-a temperat serios. Prima lovitură a fost cum a fost, a doua însă a neutralizat complet uriașul, care, în plus, a scăpat cuțitul din mînă. Burtosul al treilea nici nu a încercat să se lanseze într-un demers, pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se pupase cu bîta. Vezi că învie și ne omoară, spune mama panicată. Rodica apucă bîta și o potrivește tot spre cap. Nu, nu în cap că îl omori. Dar unde? În rest, pe unde se întîmplă. Cînd fata ridică ciomagul, Parșivu bolborosește ceva. Vrea sa-ți zică ceva. Apleacă urechea, îi spune mama fetei. Aceasta se apleacă și ascultă. Nu mă omorî. Te-am iertat și plec în lumea mea. În lumea de apoi? Da. Arde-l, strigă mama. Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lumea mea. În lumea de apoi? Da. Arde-l, strigă mama. Auzi, să te ierte! Dacă se face om cuminte? Se face pe dracu! Arde-i măcar una și tu, ca să îți ia frica. Așa da. Rodica îi arde un ciomag, dar nu în cap. Se aude din nou o bolboroseală. Ce zice? întreabă mama. Mi-a zis "sărut mîna", răspunde Rodica încă aplecată cu urechea la gura Parșivului. Ei, în cazul ăsta... Mama fetei nu mai continuă fraza, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
după blestem: durerea... pînă la sfîrșitul vieții... Blegul în călduri Blegul era un cîine alb, destul de mare și fără stăpîn. Întotdeauna murdar și flămînd, Blegul constituia ținta batjocurii copiilor din sat. Uneori era înconjurat de prichindei, fiecare avînd cîte un ciomag în mînă și începea jocul sadic, care consta în a-l otînji pe Blegul. Speriat, disperat, potaia încerca să fugă și șarja într-o anumită direcție, aș zice cu ochii închiși. Dracii de copii nu erau proști și dirijau ciomegile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fost împrumutată de către mama. Ți-ai găsit să uite mama! După ce a făcut comanda Celui de Sus "să-i ardă focul" și "să-i mănînce iadul", a trimis portărelul, adică pe mine, să aducă prețioasa ustensilă. Aveam cu mine un ciomag acătării pentru a speria potăile care îmi vor sta în cale și chiar pe Ghiță a lui Ciobotaru, un drac împielițat, care avea mereu ceva de împărțit cu mine. Cum mergeam eu cu ochii în patru, pe un loc viran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
necontestat. Cu o plăcere sadică, mă îndrept spre potaie ca s-o pun pe fugă. Surpriză de proporții, însă. Blegul se repede la mine, rînjește o gură fioroasă și observ niște colți de groază. Cu o furie dementă apucă de ciomag și-l rupe ca pe o surcică. Furia crește și eu, cum eram înțelept, mă retrag prudent, cu fața mereu spre jigodie. Chestia este că acest asalt furibund al Blegului dă curaj celorlalți pricăjiți, creîndu-se un batalion de asalt, oribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
zi cu zi, mai precis cînd este vorba de competență sau de fotbal. În politică nu-i întrece nimeni. Acolo chiar poți excela și ca "bleg". Sfatul meu este ca atunci cînd "blegul" este în călduri, nu te baza pe ciomag (citește "lege"). Poți avea mari surprize. Întotdeauna neplăcute. Harpagon Cîteodată încerc să analizez România de pînă la '89 și România de după această dată. S-ar putea ca unii să fie tentați să afirme că este tot România, că piesele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un ostaș călcă pe un capăt de scîndură iar aceasta se ridică brusc, ca o cumpănă de fîntînă. Eșafodajul dispăru, mistuind dedesubt pe interpreți. Pantomima distră de minune babele care, dezmorțite, șușoteau între ele: „Vezi, fa, Dumnezeu nu bate cu ciomagul!” Cum toți se îmbătaseră, nimănui nu-i mai păsa acum de noi. Ca doi copii nevinovați, am pornit-o peste cîmp cu Ieduț de-a dreptul către gară. Plin de mușuroaie, șesul era mlăștinos. Umflat de sloiuri, un pîrîu se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a turbat după ce Zuza îl lăsase pentru o corcitură dintre un mops și o ceau-ceau. Oricum, cazul bătrânei căreia i se șterpeliseră Trandafirii a contribuit mult la responzabilizarea opiniei publice și a anticipat în mod genial eutanasiile cu lanțuri și ciomege sterile, ordonate abia peste șapte ani de Băse. Pe vremea aceea, însă, Bucureștiul era cunoscut și ca „micul paradis canin”, majoritatea câinilor comunitari fiind fii și nepoți de-ai Zuzei. Prima delegație chineză sosită în România după Revoluție a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de vedere și, prima imagine pe care am deslușit-o, a fost cea a scutierilor și a TAB-urilor, care încolțeau manifestanții din spate, dinspre cartierul Militari. Strânși ca într-o menghină, luptătorii de gherilă răspunseră cu huiduieli, pietre și ciomege cu rază medie de acțiune. Scutierii se apropiau în falangă, izbind cu bastoanele în scuturile din fibră de sticlă. Împleticindu-mă, am reușit să găsesc drumul spre intrarea la metrou - m-am scufundat. Mă simțeam doar înfierbântat: obrajii îmi ardeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
el îl faci deodată în adâncul pădurii de fag cu foșnet tainic. Rar se furișează câte o trâmbă de soare dând strălucire metalică frunzelor uscate ori azvârlind pete purpurii pe lacul argintat al coajei netede. Urci domol coasta trăgănată a Ciomagului, cu largă priveliște asupra Ciucului. La scoborâș, rămâi priponit. În mijlocul codrului, pe fundul de leică, doarme lacul la nouă sute și mai bine de metri înălțime. Cu cât te apropii de el, cu atât te fascinează, plin de vrajă, ca un
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ultima dată ferecat în lanțuri și am îndurat greu tristul ei amar. Directorul Maromet și țiganii lui, când ne mai scotea la aer, se înșirau de o parte și de alta a micului podeț de la ieșire, câte opt gealați cu ciomege puternice, hoardă ticăloasă, setoși de sânge, duhuri fără Dumnezeu, și ne loveau întrecându-se în vrednicie ca la un asalt pe câmpul de luptă. Erau și bătrâni printre noi, unii sleiți de puteri, care se mișcau greu, eu singur în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
sânge, duhuri fără Dumnezeu, și ne loveau întrecându-se în vrednicie ca la un asalt pe câmpul de luptă. Erau și bătrâni printre noi, unii sleiți de puteri, care se mișcau greu, eu singur în lanțuri între ei primeam cele mai multe ciomege căci nu numai că nu puteam fugi ca cei tineri, dar eram vizat că sunt în lanțuri și sunt un mare bandit; mă loveau de pe ambele părți ale podețului mai puternic, slobozind și înjurături. Acum eram în tranzit, în drum
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
supus la o anchetă cruntă și nereușind să-i smulgă cele dorite de torționari, a fost dezbrăcat, complet gol, apoi a fost legat cu mâinile la spate și înălțat pe un par până la tavan, după care a început lovirea cu ciomege și răngi, bucățică cu bucățică. Tortura a început la ora 19 și a durat până la ora 22, fără întrerupere. La acel moment, ora 22, CORNELIU NIȚĂ era mort. Măruntaiele erau zdrobite, când l-au dezlegat și l-au coborât pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
nu s-a lăsat așteptat. În timp ce se deplasau spre locul de întâlnire, Urecheatu reflecta asupra celor întâmplate în fața magaziei: „A avut dreptate domn’ locotenent când a întrebat ce caută pușca în mâna rusului. El a folosit o ca pe un ciomag, cu gând să mă doboare. Ghinionul lui însă a fost că i-am simțit mișcarea... Altfel... Cine știe? Acum mă anchetau rușii dacă mai trăiam. Da’ n-au ei norocul ista! Și cel căzut sub rafala mea era rusul că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de la sine către șleau... În timp ce cerceta zarea, i s-a părut că în spatele porții este cineva care vrea s-o deschidă... „Cine-i acest bărbat îmbrăcat în albastru, cu părul din barbă crescut ca la popă și sprijinit într-un ciomag cât îi poarta?” Și-a frecat ochii ca să și-i limpezească, fiindcă nu-i venea să creadă ce vede... „A venit Toader al meu? Doamne! Te-ai îndurat de lacrimile mele și l-ai adus acasă?” Când a deschis poarta
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-l ajute. Lasă, Marandă, că până în casă pot să merg singur. Deschide doar ușa... A intrat în casă. Și-a ridicat privirile către icoane și a îngăimat: Mulțămesc Doamne că m-ai ajutat să ajung acasă! Apoi și-a rezemat ciomagul într-un ungher și s-a așezat pe laiță, în fața sobei. Maranda privea la el nevenindu-i să creadă și vorbindu-și în gând: „Tu ești, Toadere? Te-ai dus întreg și acum te întorci sprijinit în cârjă”... Toaibă i-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Fiul omului să fie dat în mîinile păcătoșilor. 46. Sculați-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vînzătorul." 47. Pe cînd vorbea El încă, iată vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoții cei mai de seamă și de bătrînii norodului." 48. Vînzătorul le dăduse semnul acesta: "Pe care-l voi săruta eu acela este; să puneți mîna pe el!" 49. Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus, și I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54. Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că așa trebuie să se întîmple?" 55. În clipa aceea, Isus a zis gloatelor: "Ați ieșit ca după un tîlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În toate zilele ședeam în mijlocul vostru, și învățam norodul în Templu, și n-ați pus mîna pe Mine. 56. Dar toate aceste lucruri s-au întîmplat ca să se împlinească cele scrise prin prooroci." Atunci toți ucenicii L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
muzicală superbă, purgativă, la bîtă. Iat-o: „Domnul Cornea a transformat o simplă bastonadă de salubrizare citadină În POGROM !” Blasfemia este spulberată astfel de toiagul pastoral al lui Theodoru. Simplă bastonadă de salubrizare citadină! Acest sublim și concis elogiu adus ciomagului nu este, din păcate, bisat. Însă trombonul revine pentru o ultimă dată, pentru a Întipări fraza În urechea publicului meloman: „Iată cum bastonada trasă bișnițarilor, proxeneților, cocotelor, incendiatorilor, gunoiului social, provocatorilor, agresorilor din piața rușinii, devine pentru A. C. prilej de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui și i se aplică același tratament. ȚÎra nu mai rezistă și deși Încercăm să-l reținem, intervine pentru a opri incredibila brutalitate. Cineva din mulțime zbiară: „Și pe el, și pe el!” E izbit imediat, din toate părțile, cu ciomege și furtunuri de cauciuc și aruncat Într-o dubă a poliției sub ochii mei și ai lui Filip Florian. Tremurăm de frică și furie pe trotuar. Altceva nu putem face. În clipa aceea sîntem, am ajuns ca ei. Două animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că are cui se plânge, i-o răspuns: „Nu-i nici una, nu-i nici alta. In morga spitalului îi un strigoi care vrea să iasă afară. Ferească-mă Dumnezeu!” „Ce strigoi? Ce ferească Dumnezeu? Ai cheia de la morgă? Ai un ciomag? Ii dau eu lui de cheltuială de n-o să poată duce. Auzi, domnule! Strigoi în spital...în morgă! Dă ciomagul încoace, că îl altoiesc eu de o să mă pomenească!” Cei din crâșmă priveau cu ochii dilatați la Pâcu, care, cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
strigoi care vrea să iasă afară. Ferească-mă Dumnezeu!” „Ce strigoi? Ce ferească Dumnezeu? Ai cheia de la morgă? Ai un ciomag? Ii dau eu lui de cheltuială de n-o să poată duce. Auzi, domnule! Strigoi în spital...în morgă! Dă ciomagul încoace, că îl altoiesc eu de o să mă pomenească!” Cei din crâșmă priveau cu ochii dilatați la Pâcu, care, cu o mutră marțială, gesticula cu luleaua în chip de ciomag... S-a oprit pentru o clipă pentru a-și trage
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
poată duce. Auzi, domnule! Strigoi în spital...în morgă! Dă ciomagul încoace, că îl altoiesc eu de o să mă pomenească!” Cei din crâșmă priveau cu ochii dilatați la Pâcu, care, cu o mutră marțială, gesticula cu luleaua în chip de ciomag... S-a oprit pentru o clipă pentru a-și trage sufletul și a reluat: Nici una nici două, cetățeanul cherchelit a intrat în curte și a pornit val-vârtej către locul de unde veneau zgomotele. „Stai, domnule! Stai! Unde te duci? Să chem
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
un câmp deschis și am rămas cu ochii pe grupul de magazii. La un moment dat, ne-a Înghețat sufletul În noi. Nici la trei pași În fața noastră, călcau Înciubotați doi militari ruși. Purtau puștile În mâini precum țin haidăii ciomagul când se plimbă În jurul cirezii de vite. I-am urmărit cu atenție... „Asta-i o patrulă. Trebuie să stăm până ne dăm seama cât durează până vor trece a doua oară” - a socotit Undiță. „Cred că ai dreptate” - l-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]