1,428 matches
-
Basarabeasca apoi alt tren către Cetate. Calvar. Aici alte întrebări. Mai ales privind gazda. În centru nu, lângă centru nu, așa că hai la mai mahala pe malul Limanului Nistrului, poartă cu poartă. În sfârșit, o femeie cu doi copii agățați ciorchine de fustă ne-a primit. Avea liberă o cameră cu un pat și o masă. Ne gândeam că, în momentul cînd va vedea năvala a trei copii ne va trimite mai departe dar nu. Se vede că doar săracii știu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
apoi, privind spre Cer, mumură câteva cuvinte și lăsă să cadă o lacrimă. Îl luă pe Dumitrel de mână și se duse în grădina plină de roadele toamnei: porumb, cartofi, sfeclă, mere, pere. Câțiva butuci de vie mai purtau ultimii ciorchini de struguri, cu boabe mari și aromate. Bunica îi spuse lui Dumitrel: - Știi că toate acestea sunt daruri pentru ziua ta? - ?!... - Și pentru ziua mea, și pentru ziua părinților, pentru ziua tuturor oamenilor... Oare nu ar trebuie să spunem mulțumesc
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
O să le povestească și ce i se întâmplase lui după întâlnirea cu bărbatul-copil. O să facă o mișcare pe care neuronii lor oglindă vor fi siliți s-o imite. O să-i piardă într-un labirint de empatie. Obișnuiții rătăciți se adunară ciorchine în jurul catedrei. Încercă să asculte fiecare întrebare, să acorde fiecărei observații toată atenția de care era capabil. Patru studenți, cu anxietăți de sfârșit de semestru. Chiar în spatele primului val mai așteptau patru. Cercetă sala, fără să știe ce căuta. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
alteori umblau În grupuri de doi sau trei - veșnic de veghe la miezul nopții În orașe, măsurînd de la un capăt la altul trotuarele goale ale străzilor mohorîte, trecînd prin fața palidelor manechine de ceară din vitrinele magazinelor de confecții, trecînd pe sub ciorchinii de lumină albă, dură, trecînd prin fața a sute de magazine Întunecate, oprindu-sc În cele din urmă Într-o bodegă mică să trăncănească și să flecărească alene, să-și vîre botul, buzele și fălcile gălbejite În adîncurile pătate ale unei cești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Un păianjen. Scalpul i se strînse. Urechile îi pocneau. Se ridică și șopti: — Dă-mi lanterna. — N-am lanternă. Haide, să plecăm. Nu plec nicăieri cu chestiile alea în spatele meu. El respiră adînc și păși înainte. Corpul negru deveni un ciorchine de corpuri, fiecare cu un picior. — Rima, sînt ciuperci! strigă el fericit. O încrengătură de ciuperci mari creștea pe linia galbenă, astfel încît jumătate din pălării erau înclinate spre stînga și celelalte spre dreapta. Lanark se aplecă și privi printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Fii rațională, Rima. S-au petrecut tot felul de stranietăți pe-aici, dar nimic groaznic. Ciuperca e o formă de viață, ca tine și ca mine. Ca tine, poate. Nu-i ca mine. Lanark era fascinat. Uitîndu-se îndeaproape, merse în jurul ciorchinelui și simți cum încheieturile îi sînt atinse scurt de ceva ușor. — Rima, sînt ferigi și iarbă. Ce găsești tu frumos la iarbă? — E mai bună decît un deșert plin de roți ruginite. Haide, e o pantă. S-o urcăm. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
avut o bucurie, una adevărată. O surpriză. Era și timpul, altfel aș fi zis că încep săsemăn bine de tot cu Amelia din Vanity Fair, iar azi ființele bune și plângăcioase sunt mai demodate decât unghiile lungi ale bunicii și ciorchinii ei de bucle de la ureche! Încă de când m-am trezit am văzut pe pereți, prin perdele, niște dungi oblice, luminoase, un joc de raze care mai mult clipeau decât sclipeau. M-au făcut să surâd, apoi să râd. Bătea vântul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ai casei, era o încălcare a tradiției, care impunea Capșa sau Fialkowski, ba chiar, de când Fialkowski era bolnav, numai Capșa. Bradul era aproape până-n tavan, iar tavanul era înalt. Ca să-l împodobească, le trebuise scara. Candelabrele erau aprinse toate, iar ciorchinele de lumini din fiecare se înmulțea în oglinzile salonului. Hristea Livezeanu era în toane rele, ca la toate sărbătorile, și-și descărca nervii pe soția lui: — Poate-i spui fiului dumitale că atunci când avem musafiri... Dar doamna-mamă nu rămânea niciodată
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în oraș, însă nu să te iau acasă. Dar acum, pe cinstite, aș putea să te las să te-ntindă câinii? Pe Omar îl umplu o neliniște ca atunci când aterizase: — Ce spui, domnule, sunt hoteluri pe-aici ca broboanele pe ciorchine!... Le-am văzut eu singur de sus, înainte să fim pe pistă. — Eu n-am spus că nu sunt, Doamne, iartă-mă, am vrut numai să știi cam la ce să te-aștepți... Azi e joi și cinci zile, începând
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
trebui să aștepți de la o nevastă! Dar Omar nu știa, nu știuse, n-avusese timp să priceapă nici din casa lor, de când mamă-sa dădea ordine unei slujnice să așeze farfuriile pentru preot. „Căci nevasta ta este floarea ta și ciorchinele tău din vie...“ Când un văr de-al lui se-nsurase, preotul din Kerman, de la templu, le citise din Vendidad : „omul fără femeie e mai jos decât tot...“. Apoi mobed-ul îl întrebase pe tatăl fetei: „O dai pe această virgină, Homa
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Însoțea niște călători care le plătiseră gras și băieților-călăuze, și gărzilor. Avea încă limpezi în cap locul și descrierea unui ghid șiit, pentru vizitatori de ocazie: — Neisprăviții farhavaroți și preotul lor lasă mortul la soare, să-ngrașe vulturii. Prădătoarele vin ciorchine pe hoit și-ntr-o clipă rămân doar oasele, care sunt aruncate aici. Cu ochii închiși, Omar amețise imaginându-și mormane de oase strălucitoare și albe, căptușind turnul pe dinăuntru. Pentru ce își dorise bunicu-său toate astea? De cincisprezece ani
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de centimetri, aprecie și îl trecu un frison. Avea oroare de spațiile închise, visa acoperișuri de sticlă, glisante, verande largi deschise spre mare, cu dale lucioase pe care soarele cade greu, rotund, nestânjenit de ziduri, unde florile se cațără în ciorchini enormi. "Ăsta-i trage cu fluturașii, eu cu vegetația tropicală. E bine..." Dascălu încerca masca de gaze. Urla înfricoșător cum fac de obicei copiii când se joacă de-a bau-bau. ― Sânt nostim, nu? ― Fără îndoială. ― O să ne amuzăm grozav. Când
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
păcat să vorbești prea mult? Ușa bucătăriei era Închisă. Ceea ce era destul de ciudat la ora aceea din zi; Armaoush avea obiceiul să lucreze acolo Împreună cu Marie, fata În casă pe care o aveau de cinci ani, În timp ce copiii se adunau ciorchine În jurul lor. Nu Închideau niciodată ușa. Hovhannes Stamboulian a pus mâna pe clanță, Însă, Înainte să apuce să apese pe ea, ușa veche de lemn a fost deschisă dinăuntru și s-a trezit față-n față cu un soldat turc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era o pedeapsă. ă Dar pentru ce să fie pedepsit? Nu a fost păcatul său. ă Nu a fost singurul pedepsit. Marfa Denisovna puse cărțile jos și își răsfiră degetele. Nu era unul să nu fie plin de negi. Negii ciorchine i-au mutilat forma degetelor, iar Marfa Denisovna luă ca atare faptul că boala i-a îngreunat împreunatul mâinilor în rugăciune. Își reluă jocul și întoarse următoarele trei cărți. ă Se vor întoarce. Autoritățile. Un polițist va veni ca să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
arhitectură, St Petersburg... Partenerul acestor dezbateri nesfârșite și invariabil nesatisfăcătoare era doctorul Artemi Vsevolodovici Drozdov, alături cu care Ulitin forma singurul cuplu de ființe civilizate din Kaluga. Ulitin simți un gust metalic de pe dinți, iar firele bărbii îi erau lipite ciorchine în jurul gurii, încât cu greu rezistă tentației de a-și scoate limba afară din gură pentru a-și gusta și mustața. Amintirea vagă a șampaniei - oare câte sticle au consumat? - îl făcu să-și acopere gura cu mănușa, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
La paisprezece ani, viața nu are nimic frumos. Valentina claxonă pentru a-i da Miriei un imbold, să o Întindă de acolo, dar prietena ei continua să pălăvrăgească alături de un tip Înalt de vreo doi metri, cu părul ca un ciorchine de banane. Nu era de la școală, nici de la liceul sportiv. Când Îl trimitea pe Kevin acasă singur, Valentina lua masa de prânz la Miria, pivotul echipei, și apoi pălăvrăgeau ore Întregi, Încuiate În cameră, Întinse pe pat, În chiloți - sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de Încredere. Mirosul ei și al tovarășelor ei. Mirosul vieții obișnuite În care-și dorea să se Întoarcă și din care simțea că fusese expulzată. Și Îi păru rău că nu Îl cunoscuse pe prea-Înaltul Jonas cu părul ca un ciorchine de banane. Răbdare. Păcat că venise tocmai astăzi tati. Dar acum era aici și restul nu mai conta. Urmată de Antonio, care-și mesteca guma cu nervozitate, Valentina coborî din tribune, Își recuperă geanta, abandonată pe băncuța pustie. — Mă bucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pentru prima oară la BackStage, cu vară-sa și cu doi băieți din bloc. Emoțiile fetei îl împiedicau să fie atent și aproape că nu mai știa unde s-o caute pe Giulia. La intrare erau grămezi de morgoni, așezați ciorchine, fără să poată să intre. Stăteau și pândeau ieșirea ca să-ncalece vreun creier căzut. Abia după patruzeci de minute a văzut-o. Stăpânea un scaun, cu un picior ridicat și încoronat de amândouă brațele. Îl asculta pe Andrei Ionescu în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
reflecta doar adevăruri despre suflet. Mă apropii cu pași mărunți și hotărâți...o fetiță de-o șchioapă, cu ochii albaștri și profunzi ce explicau neînțelesul cerului, cu buclele negre și întunecate ce se atârnau pe ai mei umeri ca niște ciorchini de struguri îngrămădiți unul în altul, strânse în fundițe roșii ca merele pârguite. Sub un ten văruit se ascundea un surâs de porțelan. Dacă lași ca firea ta să fie înghițită de calmul vieții, îi poți auzi râsetul infantil sau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Mă bucuram ca un copil atunci când îmi aminteam că mă uitam la mingea roșiatică și la jocurile ei de raze, stând la pieptul bunicii, aceasta mângâindu-mi părul blond. Priveam grădinile înflorite și viile cu mireasma lor ce-și trimiteau ciorchinii grei ai zeilor în butoaiele muritorilor, prin care alergam, mă jucam și mă ascundeam de bunicul, dar acesta când mă găsea mă lua în brațe și mă arunca către cerul cristalin, pe care eu încercam să-l prind cu mânuțele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să-și deschidă drum cu-o scândură de raft, cu cealaltă mână strângea la subsuoară un borcan mare de măsline verzi, dar oamenii începuseră deja să-și smulgă unul altuia capturile din mână, sub ochii mei două hoaște jumuleau un ciorchine uriaș de banane, învelit în plastic, amândouă scrâșneau din dinți, și ciorchinele s-a rupt, și o banană mare și frumoasă a căzut fix în fața mea, m-am aplecat și am ridicat-o, era rece ca gheața, am luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
strângea la subsuoară un borcan mare de măsline verzi, dar oamenii începuseră deja să-și smulgă unul altuia capturile din mână, sub ochii mei două hoaște jumuleau un ciorchine uriaș de banane, învelit în plastic, amândouă scrâșneau din dinți, și ciorchinele s-a rupt, și o banană mare și frumoasă a căzut fix în fața mea, m-am aplecat și am ridicat-o, era rece ca gheața, am luat-o și mi-am băgat-o, pe la gât, sub tricou, și am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Ceva din expresia lui mă face să transpir instantaneu și să înceapă să mă furnice în scobitura genunchilor. Îi întâlnesc privirea și e ca și cum am juca jocul adevăr sau minciună. — La astea n-am reușit să ajung. Arăt spre un ciorchine de fructe de deasupra mea. — Te ajut eu. Se apleacă deasupra mea, lipindu-și pielea de a mea, și-i simt gura pe lobul urechii în clipa în care culege fructele. Trupul meu îi răspunde. Nu mai pot suporta ; trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
avea voie să fiu chelneriță ? — Bună, zic, scuturându-mi părul spre spate. Vrea cineva desert ? Tot mai mulți oameni se întorc să se uite la mine. Le aud șoaptele înconjurând încăperea. Ceilalți membri ai personalului care servește s-au adunat ciorchine și mă fixează insistent. Peste tot se întorc capete, ca un magnet care atrage pilitură de fier. Și nicăieri nu există nici măcar un chip prietenos. — Iisuse Hristoase ! aud că spune cineva. Uitați-vă la ea. Dar are voie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în jurul meu aud suspine, strigăte și blitzuri, dar nu-mi pasă. E lucrul cel mai bun pe care l-am făcut în viața mea. Au ! Fuck ! Își duce mâna la față. Asta pentru ce naiba a fost ? Ziariștii s-au strâns ciorchine în jur și ne asaltează cu întrebări, dar îi ignor. Tu mă pui în situații jenante, îi spun aproape scuipându-l. Ești un zero barat în comparație cu el. Un zero barat. Spre groaza mea, simt că ochii mi se umplu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]