828 matches
-
România? Asta vreau eu să știu, unde nu se dă? Că ar trebui să ne numim Republica Șpagă. Fotbalul e grija noastră a mai mare? Sunteți și voi manipulați, bă, că s a mutat atenția la fotbal ca să nu mai ciripească nimeni nimic de pensii și de salarii și de medicamente compensate... Bă, urlă șomaju-n noi și voi vorbiți de fotbal! Nu mai pot eu de grija lu’ Corpodean... Se aude din boxe La calu’ bălan, iar Sandu Își mai toarnă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ai avut Încredere În mine, asta este... Dar a venit și momentul meu de glorie filozofico-bahică. Fiți atenți cea zis Cant, că dacă erau numai Canți și Șopenhauări și Țuți În lumea asta o duceam și noi mai bine. A ciripit așa, pre limba lui: Nu-mi dați sfaturi. Știu să greșesc și singur! Sandu bate din palme și dă cu șapca de pardoseală. Trăiește revelația la superlativ. Da, așa este, nu trebuie să-ți dăm noi niciun sfat, dai singur
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
vorba despre dilema, acolo scrie Pleșu și nu scrie rău, În ultima vreme i-am devenit fan. Nu vă uitați lung la mine, n am Învățat când trebuia, recuperez acu’, la bătrânețe. Never sei never, zice englezu’. Sau americanu’, ăștia ciripesc la fel. Bă, marele Da Vinci a zis vorbele alea magice, Da Vinci, incomensurabiulul, or n-ați auzit de el??? Nu-i ăla de-a pictat Cina cea de Taină, Sandule? Ăla cu talente și mistere și cu coduri nedescifrate
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Au sărit milioanele de euroi uite-așa, precum plătica. Are românu` bani de distracție, e descurcăreț de la mama lui, face un nod Și se descurcă. Trece Și peste guvernarea lu` pinguinu`, ce zici, Sandule? Interpelatul preferă să tacă. O vrăbiuță ciripește pe streașina locantei, iar adierile de vânt răcoresc frunțile Înfierbântate. Miroase a mici, iar dintr-o curte Învecinată se aud râsete sănătoase. Uite, lumea râde. AȘa că nu e dracu` chiar negru nici cu portocaliii mei. Da` ne Înrăim, a intrat
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
adânc; Flori, giuvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare, Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare, Alte roșii ca jăratic, alte-albastre, ochi ce plâng. Și prin tufele de mături, ce cresc verzi, adânce, dese, Păsări, îmblînzite-n cuiburi, distind penele alese, Ciripind cu ciocu-n soare, gugiulindu-se cu-amor; Înnecat în vecinici visuri, răsărit din sfinte-isvoară, Nilul mișc-a lui legendă și oglinda-i galben-clară Cătră marea liniștită, ce înneacă a lui dor. {EminescuOpIV 113} De-a lui maluri sunt unite câmpii verzi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să pătrunză. Prin a ramurilor mreajă, Sună jalnic în urechi Cântec dulce ca de vrajă, De sub teiul nalt și vechiu. Iară sunetele sfinte Mișcă jalnic al tău piept: Nu mai cugeți înainte Nici nu cauți îndărăpt, Ci asculți de păsărele Ciripind în verde crâng, Cum de-amoru-ne-ntre ele Sfătuindu-se ne plâng. {EminescuOpIV 385} CA O FĂCLIE... Prin tomuri prăfuite ce mesele-i încarcă Edgar trece cu gândul prin veacuri ca-ntr-o barcă, Nimica nu oprește a gândurilor grabă, Din când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dar nici pe motanul care o ajutase atunci când avea mai mare nevoie nu voia să-l părăsească. Așa că a căutat săși facă cuib la ștreașina casei putând fi astfel aproape și de motan dar și alături de vrăbiuțe. De atunci vrabiuța ciripește pe la fareastră căutând să mulțumească pentru ajutor. VEVERIȚA ȘCOLĂRIȚA Marta este o veveriță veselă și tare jucăușă. Îi place tare mult să se joace și să aibă prieteni câți mai mulți. Care este cel mai nou prieten? O veverită tare
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
Niciodată n-am îndrăzni să ne strămutăm la voi dacă am ajunge să vă fim povară. Vrem să vă ajutăm, sau cum ziceți voi să vă plătim ceea ce ne-ați da... Zborul devenise plictisitor pentru toți. Într-o zi, Nefert ciripi în limba străinilor pe care începuse s-o învețe îndată după plecarea de pe pămînt: - Cârmaciule, nu poți coborî mai curînd? Cu toată veselia lui obișnuită, cârmaciul nu râse. O privi cu mare părere de rău: - Nu pot, floare pământeană... Aici
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
luând cu bucurie din mâna harnicei Ntombi o bucată de pasăre friptă. Apoi îi spuse cârmaciului, alintîndu-se: - Nici nu știu cum să te strig pe nume, zeu străin! Mi-ai spus, dar eu nu pot rosti vorbele voastre cerești. Ar trebui să ciripesc ca o pasăre. - Spune-mi cum vrei tu! zise el. Mai ales că nici nu sunt zeu... Mehituasehet se uită la el puțin descumpănită, apoi vorbi cu voce schimbată: - Acum nu mă mai păcălești, știu că nu visez. Crezi că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
chiar ai ascuns un suspect. Fii foarte atentă la ceți spun, arăt eu Înspre ea. Orâmi zici ce știi, orapari la proces. De tine depinde. Dacă nu vrei să faci jucării de pluș În Corton Vale tot anu viitor aș ciripi În locu tău fă și naș mai sta nicio clipă pe gânduri. Aici se Înmoaie un pic. Îmi pot da seama. Își lasă capul În jos. — Ai de gânsă cooperezi? — Uite, Îl știu pe tipuăla, din cluburi șalte chestii dastea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
hogeag, împingând fumul înapoi în vatră. O pală de vânt lovi crengile gorunului din fața ferestrei și o deschise în lături. - Parcă se sfârșește lumea... nu alta! ...zise mai mult gemut bătrânul. Deodată, prin fereastra deschisă de vânt, intră o rândunică ciripind, tivit-tivit... tivit-tivit. Bătrânul tresări; urmări păsărica cum făcea roate, prin odaie, cu o iuțeală că abia o prindea ochiul, și, se gândea... „Dacă‟i un sămn!? și tot el îi răspunse: „Da, da... rândunelele aduc noroc la casa omului“. Așa
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
știe. Neil păru stânjenit. — Nu era nevoie. Și-ar fi făcut probleme despre urmări și despre capacitatea noastră de a lucra împreună. Deci... discreția asta e pentru binele tău sau al meu? Pentru al amândurora, zise el. Eu n-o să ciripesc dacă nici tu n-o faci. Darcey dădu din cap și spuse, ridicând din umeri: —Anna Sweeney știe. A. —Tu i-ai zis să mă întrebe, observă Darcey. Asta a și făcut, iar eu i-am povestit. —Mhm. —E de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
o iubea? Darcey nu îi spuse nimic lui Minette despre întrevederea cu Aidan. Mama ei se întorsese împreună cu Malachy la cincisprezece minute după ce bărbatul plecase. Darcey încă tremura de emoția revederii, dar fu scutită de obligația de a vorbi; Minette ciripea neobosită despre pierderea definitivă a rujului și cât de prostuță fusese să-și închipuie că exista vreo șansă de a-l găsi. — Trebuie să mă lași să te invit la cină ca să compensez pierderea, zise Malachy. Minette îi zâmbi. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
doar un nume pe o hârtie pentru mine deocamdată. — Doar atât? — Păi, am auzit că a dispărut. — Poți să-mi spui și mie cum de-ai auzit? — Haide, Bruno, de ce te tot ascunzi după deget În legătură cu asta? Uite, mi-a ciripit și mie păsăreaua mea, e bine? Poate dacă aș ști un pic mai mult, aș putea fi de ajutor. — Bernie, În departament sunt acum două cazuri fierbinți, iar tu pari să fii amestecat În amândouă. Asta mă Îngrijorează. Dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fața lui, Înșurubând-o sub pomeți. — Nu fi așa de sigur. M-ai prins În dispoziția de a folosi chestia asta, așa că ai face bine să-ți găsești limba acum, sau n-o s-o mai găsești niciodată. — Și dacă o să ciripesc? Ce se Întâmplă după? O să-mi dai drumul? Ca să poți să te ții după mine din nou? Cu siguranță Își Închipui că sunt tâmpit. — Cum te pot convinge că nu voi face asta? M-am Îndepărtat de el și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
care dădea în spatele casei și la ieșire a trebuit să își aplece din nou capul. Ea l-a urmat în timp ce el mergea înainte, cu spatele extrem de drept, către peticul de iarbă, amuzată puțin de admirația pe care o simțea. Păsările ciripeau în lumina serii care se lăsa, aerul era plin de mirosul ierbii și al pământului și, pentru câteva secunde, parcă nu mai ura totul. —Aici. A condus-o către un strat de plante și s-a ghemuit jos, cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fost să fie deja mâine. Stătea nemișcată, concentrându-se să audă mame urlând, copii certându-se, capete smulse de pe păpuși Barbie, orice care i-ar fi putut confirma că lumea de afară era în mișcare. Dar în afară de câteva păsări care ciripeau în grădina ei ca și cum câștigaseră la loterie nu auzea nimic. Când n-a mai suportat să nu știe, s-a întors pe partea cealaltă în patul ei vechi și a confruntat ceasul deșteptător. Șapte și jumătate. Dimineața. Weekendul vacanței bancare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
inactivi cum ați fost voi până acum, dar mai puțin ar părea caraghios. Nu credeți? Blanchard fornăi: — Sau comunist. Loew îi aruncă un rânjet cu dinții săi de rechin. Eu am răspuns: — Da, domnule. Inspectorul Malloy ridică aparatul foto și ciripi: — Atenție, păsărica! M-am ridicat și am zâmbit fără să-mi dezvelesc dinții. Blițul scoase un zgomot sec. Am văzut stele verzi și am simțit o bătaie pe spate, iar când gestul de camaraderie încetă și mi-am recăpătat cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nu-nseamnă că... — Vreți să spuneți că femeia era lesbiană? Marjorie dădu din cap a încuviințare și se întinse după un alt șervețel. Bill Koenig intră și-mi făcu semn cu arătătorul să mă apropii, apoi îmi șopti: — Tipii au ciripit. Mi-au zis că pațachina moartă își dădea fofoloanca pe bani când era pe geantă. L-am sunat pe domnul Loew. Mi-a spus să ne ținem fleanca, că ne ies jocurile mai bine dacă pițipoanca-i o tinerică de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
apucă legitimația Lornei / Lindei și se uită cu atenție. Am surprins o tresărire, semn că o recunoscuse. — Nu. Îmi pare rău. M-am aplecat peste tejghea. Nu minți, futu-i mama ei de treabă! Are numai cincisprezece ani nenorociți, așa că ciripește acum ori te salt pentru complicitate și-o să-ți petreci următorii cinci ani lingând fofoloance la Tehachapi. Lesbiana se dădu înapoi. Aproape că mă așteptam să se întindă după o sticlă și să mi-o spargă în cap. Cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Linda de mine? — Nu. În plus, m-am uitat prin dosarul cazului. Faza ta cu bilețelele lăsate prin baruri nu e menționată nicăieri. Dar au băgat o polițistă cu ea în celulă, ca s-o stoarcă de informații, și dacă ciripește, te-ai ars. Nu sunt îngrijorată, dulceață. Probabil că nici nu-și mai amintește de mine. M-am răsucit astfel încât s-o pot privi pe Madeleine deaproape. Rujul ei era ca o rană sângerie și i l-am șters cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mapa „S“ lipsă din dosarul cazului. În drum spre mașină, mi-am dat seama că n-are cum să existe - Fritzie nu știa de camera de lucru de la El Nido. Apoi mă fulgeră un alt gând: dacă Issler ar fi ciripit despre „Liz“ și obiceiurile ei, aș fi auzit și eu. Fritzie era sigur că mă poate face să-mi țin gura. Mă subestimase și avea să mi-o plătească. Cu vârf și îndesat. • • • Russ Millard mă întâmpină cu trei vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să limităm efectele negative dacă cineva o dă În bară În timpul anchetei. Vom avea nevoie ca oamenii ăștia să fie de partea noastră. — Dar azi-dimineață ați spus că... — Azi-dimineață am spus că i-aș face zile fripte celui care a ciripit. Și așa voi face. Dar e beleaua noastră, nu a lor. Ai Înțeles? O dăduse În bară. Watson deveni deodată foarte preocupată de pantofii ei, În timp ce Logan Îngâimă: — Da, domnule. Îmi pare rău, domnule. — Bine, spuse Insch luând o foaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
buzunarele și-și puseră banii la bătaie. Până să termine, o sumă frumușică se adunase pe birou. Nu era uriașă, precum recompensele, dar era din inimă. Foarte drăguț, spuse Insch cu un zâmbet sarcastic, dar tot nu știm cine a ciripit. Se strecutrară la locurile lor În timp ce inspectorul Îi privea cu o expresie semănând a mândrie pe față. Expresia lui Napier era mai puțin definită: cu ochii Îi scana pe cei care ocupau Încăperea, căutând semne de vinovăție, concentrându-se asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
examenul de sergent. - Poftim? - Mda. Senzația fierbinte de ușurare care îl străbătuse pe Rhyme se transformă în părere de rău pentru ea. Detectivul continuă: - Deocamdată nu e oficial. Dar eu știu. - De unde ai aflat? - De la radarul de polițiști. Mi-a ciripit o nenorocită de păsărică. Nu știu. Sachs e vedetă. Când se întâmplă așa ceva, vestea zboară. - Păi și scorul ei de la examen? - În ciuda scorului de la examen. Rhyme se duse cu scaunul în laborator. Detectivul, cu un aspect deosebit de neglijent în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]