2,120 matches
-
tindă, pe întuneric”; „[...] vin blogodatele / Și vă mușcă spatele”; „[...] visam zmei cu înfățișare de umbră, care mă strângeau în brațe până la sufocare”; Veta-Lisa „mă tot chema [...] Lisa-Veta m-a uitat repede...”; „Virginica povestește cu ochii potopiți de lacrimi și de ciudă” că turta făcută din nouă linguri de făină, în care pusese și nouă linguri de sare... „nu a fost prea dulce”; Veselie; Vramniță construită prin suduire; Verjelul, horă unică în an, ocazie prinsă ori ratată; Vioara speriată de țăranul uriaș
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
se lase distrusă de dușmanii săi. Decisese să recurgă la toate și mijloacele la îndemână, ca să-l scutească pe tatăl său de a cădea prin ea în mrejele planurilor diabolice ale lui Marco și Nicola. Își vor musca pumnii de ciuda acei scelerați, când vor înțelege că de această dată, pradă le-a scăpat printre degete. Referință Bibliografica: PETRECERE NEFASTA (7) / Maria Giurgiu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2037, Anul VI, 29 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
încât să fie auzit și de restul. Între timp se produce o larmă printre copiii întărâtați de așteptare și-n zadar avizați de-acasă de ce trebuie să facă sau nu în lăcașul bisericesc. Până la urmă, doamna lumânăreasă le stinge tuturor ciuda ce li se insinuase în inimi și rosturile bisericești primează. Preț de câteva minute, camarada mea dă semn că e incomodată de spectacol. Se-ntoarce către mine cu degetul mare al stângii înfipt în tâmplă, sprijin vârtos pentru celelalte răsfirate
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
fost auto incinerarea. De data asta cu ajutorul unei sticle de rachiu puturos obținut după o săptămână de lucru la săpat grădina lui Chircu zis Bâtoi, un nemernic de la care lua mai mult bătaie când o mai tăndălea cu lucrul. De ciudă a băut sticla așezat pe un balot de paie în grajdul lui Bâtoi ceea ce s-a terminat cu niște pari pe spate dați cu toată generozitatea de gospodar care crezuse că vrea să-i dea foc la șură. Zadarnic explicase
SINUCIGAŞ ÎN SERIE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363609_a_364938]
-
deosebit între cei doi, ținând cont de faptul că Sebastian era considerat în liceu un personaj destul de dur cu elevii, mai ales cu cei care chiuleau de la clasă, sau se prezentau slab pregătiți la orele de matematică. Își aminti cu ciudă și de felul cum a informat-o Emanuelacă iubitul său o înșeală cu Aveline. Chiar dacă îl considera imatur și provenind dintr-o familie cu probleme sociale, totuși Raul era un elev bun la învățătură, altfel nu ajungea să fie admis
BĂNUIELILE BRIGITTÉI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363641_a_364970]
-
a scrisorii, amestecată cu o undă de înțelegere și duioșie, să nu spun chiar compasiune din cea de a doua parte a ei. Și oricât ar părea de ciudat, îmi trecuse toată supărarea. Nu-i mai purtam nici un fel de ciudă acestei Căpriana care, mi se păruse mie, ținea morțiș să păstrăm legătura. În definitv ce ar fi rău în asta, din moment ce nu dăunează nimănui? Așa se face că din această zi, am început să ne scriem cu regularitate, fără să
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364593_a_365922]
-
clătinase foarte mult pe cale, din pricina bolii mele.” “Soțul meu, care înainte îmi spunea zilnic că mă iubește, m-a părăsit pentru altă femeie.” “Pe moment o iertam pe amanta soțului meu, dar peste puțin timp îmi repugna din inimă o ciudă și o mânie cumplită.” “Dumnezeu m-a vindecat de cancer. Pur și simplu mi-a dispărut tumoarea, după ce mai mulți frați și surori s-au rugat pentru mine.” “Să-ți vezi singurul tău copil bolind, să-l vezi efectiv în
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364734_a_366063]
-
rudele mele nu mă înțelegeau. Intre timp, soțul meu, care înainte îmi spunea zilnic că mă iubește, m-a părăsit pentru altă femeie. Pe moment o iertam pe amanta soțului meu, dar peste puțin timp îmi repugna din inimă o ciudă și o mânie cumplită. Colegii spuneau: “Cum, Eli nu ne mai ghicește?” Până le-am ghicit, până dansam cu ei, până mergeam cu ei, eram bună, apoi, dintr-o dată, Eli s-a stricat de cap. Acum eram toată numai zâmbet
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364734_a_366063]
-
roagă să-l ierți și să vă vedeți astăzi după amiază la patru jumătate la locul vostru de întâlnire. Uite Roby, ei au deja un loc al lor de întâlnire și noi nu avem, se adresă Deea iubitului parcă cu ciudă. - Noi ne întâlnim unde ne convine de fiecare dată, a răspuns Robert atent la discuția fetelor. - Și altceva nu ți-a mai spus? iscodi curioasă în continuarea Andrada. - Ce să-mi mai spună decât că te iubește și este nerăbdător
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
El s-a înfuriat și i-a spus ceva în franțuzește păpușicii lui, însă și pe ea o bufnea râsul pe sub mustață. - Ce are prostovanul ăsta de argat al dumitale, de se hlizește ca un prost? zise conu Iorgu cu ciudă scoțând o batistă cât un prosop de dat popii la parastas cu care și-a șters ceafa și apoi fălcile. - Coane Iorgule, aveți dreptate e cam sărac cu duhul,dar e băiatu’ soru-mi și-l ținem pe lângă noi, da face
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
sălcie, rar găseai o apă bună de băut -, ia un pahar de o litră vezi să fie curat, pune-l pe o farfurioară de „porțolan” umple-l cu apă și vino de-l dă boierului, poate așa i-o trece ciuda pe tine. Eu abia așteptam să mă reabilitez și să mă zgâiesc mai de aproape la mâdrețea aia de fată. Mă duc în bucătărie, și găsesc sticla aia verde de un kil care era aproape plină, caut un pahar, scuip
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
nu erau, dar, ce importanță are! Nu suntem noi de părere că nu se caută la dinți calul de dar?! Putem spune deci că familia era în totalitate fericită, mai ales că, de după gard, invidioșii făceau spume la gură de ciudă și se chiteau cum să dea la noapte lovitura, să mai disipeze, precum haiducii de odinioară, bogățiile de necuprins ale norocoșilor lor consăteni (prost să fii noroc să ai cum bine spusese moș Mucalău, un înțelept local). Numai că, he
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
impresia că îi acoperă vocea. Împrovizație de gen. Citește plictisită corespondența. Unele adrese îi plac, le mângâie, le dezdoaie colțurile. De altele este nemulțumită, le mototolește și le aruncă nervoasă la coș. Apoi le ia din coș, le rupe cu ciudă și pune bucățelele într-un buzunar al paltonului. Se aprinde becul roșu de câteva ori. Se dezbracă febril, pune pălăria și paltonul în cuier. Dă să iasă. Se întoarce ca și cum le-ar spune ceva celor convocați la ședința imaginară că
PAUZA DE MASĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348508_a_349837]
-
doritori să intre la director dar secretara le arată inflexibilă panoul cu PAUZA DE MASĂ! și aceștia se retrag. De câteva ori secretara a încercat să privească printr-un orificiu în perete să vadă ce mănâncă directorul, și îi este ciudă că nu vede nimic. Directorul sprayază hainele, gura, aerul din jurul său pentru înlăturarea mirosului. Sună. Apare secretara. Face semn că pauza s-a terminat. Secretara strânge panoul pe care îl pune la locul său. Directorul își compune o mină de
PAUZA DE MASĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348508_a_349837]
-
După ce am căpătat mai multă dexteritate, jucam „două'ș' doi” la fel ca Maradona pe maidanele copilăriei, lăudându-ne cu cel mai înalt nivel la care ajungeam. Serile lungi de iarnă jucam țintar cu cine se nimerea și-mi era ciudă ori de câte ori pierdeam la mustață. Mai târziu mi-am dat seama că țintarul are o schemă fixă de joc, adică la fiecare deschidere prin care se întinde o capcană, există o singură soluție și anume: bobul trebuia pus numai într-un
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
pierdem copilul. La școală, noi copiii, se întâmpla că ne mai și certam din te miri ce, dar la fel de repede ne și împăcam. Așa se face că unul din colegi, supărat pe mine pentru nu știu ce fleac, mi-a spus cu ciudă: tuberculosule! Copilul nu era vinovat cu nimic, el așa îi auzea probabil pe părinți discutând. A durat boala mea câțiva ani de zile și iarăși m-a salvat Dumnezeu din această cumpănă a vieții și m-am însănătoșit. Învățasem să
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
Adriana presupunea că este o personalitate mondenă importantă, dacă presa locală i-a acordat atâta spațiu, ocupându-se de viața sa privată, de activitatea lui profesională, dar mai ales de aventurile sale amoroase. - Un fustangiu italian, trase concluzia Adriana, cu ciudă că s-a lăsat sedusă nebunește de șarmul lui. Chiar dacă traducerea de pe google din italiană în română nu era de cea mai bună calitate și nici în varianta din italiană în engleză nu era mai grozavă, Adriana a aflat tot
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348745_a_350074]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > ÎNTR-O METAMORFOZĂ Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 734 din 03 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului pe coapsele tale, moi, zăpada plânge de ciudă; deși e iarnă, în toi, se zbat sub palme și-asudă. și zboară roiuri de fluturi, într-o metamorfoză; de friguri, carnea ți-o scuturi: floare albă și roză. ninge pe muguri gingași, un scutec cald și verdunc și-n
ÎNTR-O METAMORFOZĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348769_a_350098]
-
și își aruncă ochii, lacomă, pe portret. Doamne! Încremenise! I se înfățișau privirii ei nelămurite linii întrupând un joc neînțeles, care mai groase, care mai subțiri, parcă mii de guri batjocoritoare într-un râs mut ! În perplexitatea ei, gândi cu ciudă : «și-a râs și el de mine!». După care ascunse portretul în fundul valizei, neîndrăznind să-l sfâșie, după cum s-ar fi cuvenit. Adormi cu fața scăldată în lacrimi, așa cum se obișnuise de ceva timp încoace. Fără vise, fără zbucium, un
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
levănțică în acordul melosului de seară știut și cântat în cor de toți ai caselor bătrâne ceva părea incert sau totul era cert dar nu aveam opreliști în drum cu muzica și dansul când adunam spendide bucurii muțeau Zeii de ciudă topirea îngerească ne cuprindea în valuri și ne urca la cer când noaptea de pe urmă ne-a adus la focul de lemne nimeni nu se mai săruta numai Zeii toți erau muți de ciudă Referință Bibliografică: Când / Lilioara Macovei : Confluențe
CÂND de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349400_a_350729]
-
adunam spendide bucurii muțeau Zeii de ciudă topirea îngerească ne cuprindea în valuri și ne urca la cer când noaptea de pe urmă ne-a adus la focul de lemne nimeni nu se mai săruta numai Zeii toți erau muți de ciudă Referință Bibliografică: Când / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1319, Anul IV, 11 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lilioara Macovei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
CÂND de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349400_a_350729]
-
telefoane la întâmplare și pun întrebări mici, infantile, sperând să aud, într-o zi oarecare, răspunsuri de încurajare subtile. Mă plimb prin oraș, pe străduțe obscure, la mersul femeilor privesc pofticios, din curți ies bătrâni deșucheați să mă-njure, de ciuda că-s tânăr și păr sănătos. Dar vai, sub luceferii palizi ai boltii... pardon, asta e din alt film, mă scuzați... spre seară, spuneam, îmi ascut bine colții și sperii fetițele care nu au frați. Târziu, sub stele, merg acasă
CAFEA TURCEASCĂ de RAUL BAZ în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349418_a_350747]
-
să încânți lumea cu vocea ta. Mai am puțin și termin școala, mamă! Îmi pare nespus de bine dar și rău îmi pare. Mă despart de colegele mele, la care m-am lăudat cu vocea ta, fascinantă și mor de ciudă că nu te-au auzit cântând! (...)” Dorinela reușește să-și ia cetățenia italiană și, în sfârșit, merge ca turist în propria țară, așteptând cu sufletul la gură să-și vadă fata. Așteptată la aeroport de Natalia și mama ei, este
PERSONAJELE DIN PLANURILE PARALELE ALE ROMANULUI „UMBRA ÎN UNIFORMĂ” DE DUMITRU DĂNĂILĂ. de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344413_a_345742]
-
a supărat mătușa Anița pe Mihăiță, fratele meu mai mic, că băiatul s-a pus de-a curmezișul și nu vroia să-i ajute. O ploaie mare, cu tunete, amenința dinspre pădure. Iar Mihăiță, în loc să tacă, mai și zicea în ciudă: - Ploaia, ploicică să vină ploicica, să ude pologul! Mătușa Anița, chiar și uncheșul se uitau urât la prorocirile lui. Chiar se repezeau la el să-l atingă cu coada greblei. Băiatul fugea mai încolo, unde nu contenea să cheme ploaia
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
ploicică să vină ploicica, să ude pologul! Mătușa Anița, chiar și uncheșul se uitau urât la prorocirile lui. Chiar se repezeau la el să-l atingă cu coada greblei. Băiatul fugea mai încolo, unde nu contenea să cheme ploaia. De ciudă, uncheșul îl ocăra: - Să dea Domnul să nu se aleagă nimic de tine!... să rămâi pitic! Asta a fost odată, dar, în general, noi ajutam din toată inima pe uncheșul și mătușa. Și ei ne lăudau pentru hărnicie, ne mai
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]