1,048 matches
-
brațe pe Drac) Tu ești doamna Bovary, drăguțule, cam tuciuriu, dar nostim! Ah, singurul spițer pe lume e amorul! El te face să ronțăi ca pe o acadea capul iubitului. (Smulge capul Prințului și-l aruncă jos.) Ce credeți voi? (Ciupește sforile marionetelor ca pe niște corzi de harfă.) Ce credeți voi, spînzuraților?! Că eu sînt eu? Voi sînteți doamna Bovary, singureilor! Ce să-i faci? Azi e sabatul soțioarelor de spițeri! (Trage de coadă marioneta Dracului.) Hai la mine, măgărușule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
scoți? Mi-o scoate! PRINȚUL-PĂPUȘĂ: Pe nerăsuflate! REGELE-PĂPUȘĂ: Ce n-am pus! PRINȚUL-PĂPUȘĂ: Dezleagă! REGELE-PĂPUȘĂ: Ce să mai dezleg? DRACUL-PĂPUȘĂ: Doamne, azi, pe robu-ți / ca eu să-l culeg! REGELE-PĂPUȘĂ: Știi s-o scoți? PRINȚUL-PĂPUȘĂ: Îndată! Zici că te-a ciupit / Un țînțar de unde nici nu te-ai gîndit. REGELE-PĂPUȘĂ: Ah, mă doare-al dracu'! DRACUL-PĂPUȘĂ: Bine că mă strigi! REGELE-PĂPUȘĂ: Scoate-mi-o mai iute! PRINȚUL-PĂPUȘĂ: Iute! Nu-ți fă griji! (Îl spintecă pe Rege cu spada și curge din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
niște friguri! Nu da! Nu da că fac scandal! Ai uitat că sînt fiică din popor. Că sînt violentă. Ai puțintică răbdare. Viceversa! Viceversa! Ce cald mi-e. Lucrează magnetismul. Viceversa, boule! Vino tu la cocoșelul tău! Ia să mai ciupim și noi ceva de la onorabilul, că nu strică. Atît mi-a fost. Nu te mișca. Mor...mor... fii fericit... scăpați-mă. Halal să-ți fie! Se vede că ai bună protecție. Nu dispera, tînărule. Nu striga, că amețesc. Rămîneți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
brațe pe Drac). Tu ești doamna Bovary, drăguțule, cam tuciuriu, dar nostim! Ah, singurul spițer pe lume e amorul! El te face să ronță ca pe o acadea capul iubitului. (Smulge capul Prințului și-l aruncă jos). Ce credeți voi? (Ciupește sforile marionetelor ca pe niște corzi de harfă). Ce credeți voi, spînzuraților?! Că eu sînt eu? Voi sînteți doamna Bovary, singureilor!" Ideea dramaturgului nu cred că are nevoie de nici un suport explicativ. Alt exemplu este la fel de elocvent: cel al personajelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
afirmații iresponsabile decît constatări, și asta pentru că încă nu se știe dacă, în drumul spre Indii, Horia Gârbea va descoperi America. Pe corabia nebunilor, la rigoare, și într-un caz și în altul, precedentele sînt, vorba aia, gîrlă. Nu degeaba ciupește diavolul, ziua și noaptea, sforile marionetelor ca pe niște corzi de harfă (citat). Și nu degeaba ne alfabetizăm (perpetuu!), la urma urmei, șușotind gureș pînă ne vine sorocul. Cu un nume de familie involuntar expresionist (ce mult contează!), martirul, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
vreo opt-nouă ani pe-atunci, însă tipa avea niște picioare atât de faine, de nu-mi puteam lua ochii de la ele, erau genul de picioare pe care, câteodată, ai surpriza să le vezi cărând vreo fată bătrână cu fața lividă, ciupită de vărsat... Cu așa craci - ei bine, e clar că i-o ștupuia 1... Păi, nu? O adusese acasă, din câte zicea el, ca să vadă și ea cum e „o mâncare evreiască adevărată“. De câteva săptămâni ne tot bălmăjea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
făcută, cu carnea tare pe tine, și tocmai scăpaseși de Ticuță, încât tot ce ți-ar fi lipsit ar fi fost un soldat sau un ofițer dintre șanteriștii ăia care nu mai pridideau să rânjească la ea și s-o ciupească de buci. Păi, nu doar din pricina asta îți era bine și nu simțeai osteneala, da’ nici nu se compară, Mirelo, ce-i acum cu ce era atunci. N-o apăsau necazurile, Mirelo, aveai cu ce și uite că, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
atunci el se vede pe sine, așa cum arată acum. Cu uniforma murdară, pe alocuri ruptă, slab, palid, nebărbierit, cu ochii afundați în orbite și pielea obrazului drept tăiată de o cicatrice lată, hidoasă. Fusese împușcat în față din apropiere, glonțul ciupise din osul pometelui, dar scăpase cu viață. Dragostea mea... Smaranda încearcă un surâs, în timp ce emoția puternică îi aduce puțină, foarte puțină culoare în obrajii palizi. Arată extrem de fragilă, doar ochii îi sunt vii și strălucitori, de parcă toată energia trupului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și mai tare, încât nu mai vedeam în fața ochilor decât pâinea aceea mare și fierbinte. La coadă nu stăteam pentru că nu erau cozi, doar câte un om, doi. Apoi, până acasă, imaginându-mi că această pâine era o cobză, o ciupeam și iar o ciupeam, cu ochii sticlind. Ajungeam acasă cu ea ciuntită de-a binelea. Mama mi-o lua din mână, se uita dojenitor la mine, dar niciodată numi spunea ceva, se întorcea oftând, cu pâinea în brațe și-o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nu mai vedeam în fața ochilor decât pâinea aceea mare și fierbinte. La coadă nu stăteam pentru că nu erau cozi, doar câte un om, doi. Apoi, până acasă, imaginându-mi că această pâine era o cobză, o ciupeam și iar o ciupeam, cu ochii sticlind. Ajungeam acasă cu ea ciuntită de-a binelea. Mama mi-o lua din mână, se uita dojenitor la mine, dar niciodată numi spunea ceva, se întorcea oftând, cu pâinea în brațe și-o încuia într-un fel
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de buruieni, toate corzile erau legate pe araci și strugurii, mari și rubinii de copți ce erau, atârnau unul lângă altul. Când am văzut atâta bogăție, m-am săturat de struguri numai privindu-i. Am mâncat un strugurel, am mai ciupit de ici, de colo câte o bobiță și asta a fost tot. Și-mi era ciudă, pentru că îmi pusesem în gând să profit de ocazie și să mănânc mulți, să fac o burtă zdravănă de struguri. Mi se lipeau degetele
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la Roca, pe strada Socola. Țuți mergea cu mine. Încălzeam bănuții în palmă, să nu-i pierd. Îmi dădea pâinea mare, rotundă și fierbinte și ajungeam cu ea acasă ciupită bine. Oricât de sătul să fi fost și tot o ciupeai, atât era de apetisantă, acel miros de pâine de grâu îți sfredelea stomacul și mintea. Lângă Roca era un teren cu iarbă unde jucam fotbal cu o minge de cârpă, apoi cu una de crep negru, luat de la roțile de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ameliora cât de cât suferința. Zis și făcut. A făcut exact ce-și plănuise, dar Zeus, care era un tiran și un despot, l-a pedepsit înlănțuindul pe o stâncă din munții Caucaz și a trimis un vultur care-i ciupea în fiecare zi din ficat. Adică de ce a făcut Zeus așa? De ce, după el, zeii aveau dreptul la tot binele și armonia din lume, iar oamenii de pe Pământ nu? Și de ce s-a perpetuat și amplificat aceste suferințe omenești până
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
îmi năvălea în gură și nu știam ce să fac cu ea. Cu cât o 161 scuipam, cu atât năvălea mai multă, de parcă se rupsese zăgazurile în mine. Apoi, până acasă, imaginându-mi că această pâine era o cobză, o ciupeam și iar o ciupeam, începând de la cojițele din cele două laturi ale pâinii și continuând cu coaja din jurul ei. Normal că înghițeam totul, nu înainte de a ține acele minuscule bucățele îndelung în gură, să-i simt gustul dulce, gustul pâinii
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și nu știam ce să fac cu ea. Cu cât o 161 scuipam, cu atât năvălea mai multă, de parcă se rupsese zăgazurile în mine. Apoi, până acasă, imaginându-mi că această pâine era o cobză, o ciupeam și iar o ciupeam, începând de la cojițele din cele două laturi ale pâinii și continuând cu coaja din jurul ei. Normal că înghițeam totul, nu înainte de a ține acele minuscule bucățele îndelung în gură, să-i simt gustul dulce, gustul pâinii de grâu bun, iar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu coaja din jurul ei. Normal că înghițeam totul, nu înainte de a ține acele minuscule bucățele îndelung în gură, să-i simt gustul dulce, gustul pâinii de grâu bun, iar aroma ei mă făcea să amețesc, nu de foame, bineînțeles. O ciupeam din lipsă de ocupație, iar când ajungeam acasă, se cunoștea că s-a mâncat din ea. Mama mi-o lua din mână, se uita dojenitor la mine, dar niciodată nu mă certa, se întorcea oftând, cu pâinea în brațe și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
înăcrită. O femeie în salopetă și cu buza scurtă are, ca sex, înfățișare neutră. Cu bluza plesnită pe sâni, o țigancă frumoasă fumează îndrăzneț. îl ațâță pe un tânăr prostănac, cu bube roșii, care, cu priviri inexpresive de gânsac, glumește, ciupind-o de fund cu cleștele. Din când în când lucrătorii erau interogați, scurt și precis, de către antreprenorul cu cotleți argintii ale cărui sprâncene voluminoase și privire autoritară dau de înțeles că pot fi ei șmecheri, dar cu dânsul nu le
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
drumurile oamenilor. În spatele ei, În bucătărie, se Întrunise numerosul contingent feminin al acelei zile, râzând și șușotind. Intrigat, Capitolul Unsprezece s-a aplecat Într-o parte ca să vadă ce se petrece, dar Desdemona a Întins o mână și l-a ciupit zdravăn de obraz. Odată ce-i recaptase atenția, a trasat În aer conturul unui dreptunghi și a arătat spre tavan. Apoi a murmurat prin proteza șubredă: ― Du-te adu pentru yia yia, drăguțu’ mou. Capitolul Unsprezece știa ce are de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
credea c-au rămas ei singuri da băiețelu l-a auzit pe vânător și cu vulpea a împins bolovanu de la scorbură și l-a scos când s-a făcut de dimineață pe vânător d-acolo care era obosit și-l ciupiseră furnicile și vulpea i-a dat apă de la robinet până când s-a făcut bine și s-a dus la taur. Tauru a crezut că doar visează știți de ce? A crezut că doar visează că el credea că e doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
II-a, erau pricăjite și verzi ca broaștele, încât toată lumea aștepta să fie înghițite de șarpe. După ce fluiera arbitrul și după ce mingea începea să se învârtă, conta doar cum mânuiau instrumentele lăutarii din teren. Dacă Nae Manea avea chef să ciupă corzile viorii pe extrema stângă, dacă piticul Paraschiv se îndemna să bată la țambal în linia de mijloc sau dacă plăvanul ăla, Damaschin, trăgea de acordeon prin careu, se încingea un chef pe cinste, cu strigături. Câteodată însă, cântăreții erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
zona uneia din frecvențele cunoscute, ajungea să se distingă o voce în română, uneori mai clar, alteori mai stins. Pârâielile, țiuiturile, sâsâielile și bâzâiturile se întețeau atunci, ca și cum toate s-ar fi înfuriat cumplit și ar fi vrut să-l ciupă, ca niște viespi, pe domnul de la microfon. Tot atunci, se întețea și paloarea ofițerului. Își mai turna un păhărel și mă fixa cu ochii lui gri, în care licărea totuși ceva, cred că jarul oglindit al țigării. Nu spunea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
încăpere fără geamuri, dar cu multe lămpi de neon, se aflau nenumărate stative metalice, ca niște cuiere, de brațele cărora atârnau sute de păpuși legate cu sfori. Tăceam mâlc, iar Nicu Pantof l-a mângâiat pe Tigrișorul Petre, l-a ciupit ca să-l trezească din somn, l-a zgâlțâit încet, pe urmă zdravăn. Și a început să plângă. Pantof, nu Tigrișorul Petre. Cinci exemple sunt totuna cu cinci experimente și, în bună tradiție empirică, se pot lega într-un Moment filosofic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din spate unele chiar În brațele fetei care abea le mai putea suporta. Profesional șoferul mai controlă odată după care fiind totul În regulă Întrebă. „În care direcție...?” „Piața Pantelimon...” Șoferul protestă, simțind o plată generoasă și, poate va mai ciupi ceva peste promisiunea făcută. „Exact În partea opusă garajului. Dacă știam...” „Nu-ți face probleme, omule - Îl contră Tony Pavone iritat. Promisiunea făcută e literă de lege. În raport de cât taxează aparatul, plată dublă. Iar pe deasupra, suplimentul pentru benzină
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bine potrivite în lumina proprie de către un poet fecund și complex. Al doilea motiv pentru care vorbim despre Arghezi ca despre un fenomen se leagă de formidabila lui complexitate lirică. De regulă, poeții, chiar și cei mari, sunt relativ monocorzi, ciupind la nesfârșit aceeași strună, pentru a obține melodia specifică, litania lor expresivă. Arghezi, dimpotrivă, își schimbă poezia așa cum își schimbă pieile un șarpe, rămânând, cu fiecare etapă, același și totuși altul, un altul, și totuși același. A treia fațetă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
aceea mai incolori, cu cât se plasau mai spre mijlocul arcului, acolo unde se ducea lupta continuă între notele doi și trei. Tocmai în acest mediu străin și depărtat de noi se situa Vasili Burkeviț, un elev mic de statură, ciupit de vărsat și lățos, în momentul când a devenit eroul unei întâmplări foarte neobișnuite pentru viața liniștită și riguros ordonată a vechiului nostru liceu. 4 Eram în clasa a cincea și ne aflam la ora de limbă germană pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]