711 matches
-
ne-amăgim? Sfârșit! Din lacrimi, vorbe și ranchiună, Azi, sufletul e părăsit, Cuprins de vifor si furtună... Monolog Când gânduri curate-și iau zborul Spre țărmuri izbite de val, în suflet, timid e fiorul, Boboc de jasmin, sideral. Când totul clamează tăcere, Să uiți, vrei, dureri indigo. Speranța e doar adiere, Tu joci în veșmânt domino. Când ploaia e-n lacrimi oculte, Genunchiul ți-l pleci și iar cazi, Dar nimeni nu e să te-asculte; Aștepți mângâierea și rabzi... în urma
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
În ezoterisme ieftine și senzaționalisme de duzină, și credeam că am reușit. Dar dacă domnul profesor Blacke are altă părere și mă tratează de la obraz de teozof, atunci nu-mi rămâne altceva de făcut decât să mă revolt, să-mi clamez pe toate drumurile sfânta indignare și, convins până În străfunduri că mi se face o oribilă nedreptate, să mă retrag la o solitară mânăstire de maici... - Vă deranjează dacă Îndrăznesc să definesc metoda dumneavoastră de cercetare ca ecletism? a continuat surâzătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aflu aici de capul meu, iar cei care m-au trimis nu seamănă cu Zoran - dimpotrivă. Sunt preocupați de eradicarea sărăciei și a subdezvoltării, de ameliorarea vieții oamenilor și de tot felul de chestii de-astea Înălțătoare, pe care le clamează politicienii lumii pe toate drumurile, de unde, În paranteză fie spus, și rezultatele globale și sectoriale pe care bănuiesc că le cunoști măcar În linii mari. Ești mulțumit? Nu-mi răspunde, sunt sigură că nu: vrei detalii, vrei să știi exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
motiv. Nicăieri în Biblie nu se spune explicit pentru ce anume a creat Dumnezeu Lumea. Poate din plictiseală. Dar se precizează curiozitatea, uimirea, bucuria și plăcerea creației. Atribute esențiale, cred. Celelalte, partea, să-i zicem, neplăcută a actului creator este clamată din „fandoseală“. Nu poate fi libertate în suferință. Greșesc, poate. Dar îmi place să cred asta și, mai ales, să cred că am trăit astfel. Nu știu dacă-i adevăr în asta. Dar e adevărul meu și nu văd de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tot mai dese. Viața curge lent prin tine, ca un râu de miere fără gust, trupul îți funcționează cu minimum de nevoi, să vedem dacă ieși în lumină astfel, dacă nu cumva rețetele înțelepților sunt rețetele disperării... Și Berdiaev, care clama sus și tare, cu exaltarea plină de tupeu a rușilor, că „revelația“ nu cade din cer ca o pleașcă, din contră, ești nevoit să o cauți, să te zbați, să te zvârcolești... ca pentru a pune mâna pe o funcție
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cheamă cititorii la ele, cum mi s-a întâmplat și mie. Reflectând... de ce un anumit poet și prozator îl acuză pe Emilian Marcu de faptul că ar fi făcut același lucru și în socialism, C.H., fără a da un verdict, clamează “Oameni suntem și a trebuit să mâncăm o pâine” și reamintește că „însuși Alexandru Tacu, poetul care a suferit toată viața din cauza vederilor sale, care a trăit grozăviile Canalului, are în marea carte a „Omagiului” un mesaj <boit în roșu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
au găsit niște focoase nucleare. Înfricoșați, sărmanii hoți, au scăpat de ele, cum au putut mai repede și mai fără probleme. Iar cei care le-au recuperat,s-au scăldat din plin în apele eroismului. Pe când, un oarecare din public, clama: nu pot decât să aplaud și să admir eroismul, dar, mai cu seamă, vigilența civilă, militară și de alte naturi, ale jandarmilor puși să însoțească trenul cu focoasele periculoase. Nu mai puține aprecieri, șefilor acestora, și, chiar, întregului sistem. Cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ascunzând degetul mare. A patra: Să admiți că am mers prea departe și că trebuie să punem o frână dezvoltării noastre necontrolate. Făcu o pauză. Și când se va impune chibzuința, iar specia umană, în lupta ei pentru supraviețuire, va clama revenirea la lumea părinților noștri - în care oameni, mașini și Natură încă mai viețuiau într-o perfectă armonie -, poate că trenul va deveni un fel de simbol al posibilității de a pune de acord Omenirea cu pământul și cu progresul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu un ultim efort. Spre deosebire de tăcerea ostilă și Îmbufnată de pe drum, În piață mulțimea izbucnise gureșă. Oamenii redescopereau plăcerea dezbaterii În agora, unde, se știe, se formulau cele mai pertinente opinii și se polemiza cu eleganță. — Este din cauza Încălzirii globale, clama un tip În costum și cu diplomat, posesor al unei bărbi bogate, filozofice, deasupra căreia trona, În compensație, o chelie ca un acoperiș de moschee. Creșterea efectului de seră a supraîncălzit motoarele, care-au dat chix. — Fii serios, a fost
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
din ei ne citi într-o seară o Glossă. În versuri, altul afirma că Stalin este Dumnezeu. La atare proclamație izbucni un hohot general, dar nu din pricina ideei altminteri comună, ci din cea a expresiei perplexe cu care autorul o clamase. Urcînd cu noi pe culmi extatice, mierosul reuși atunci să convertească rîsul într un sentiment sublim, fapt pentru care l-am admirat deoarece nimic nu e mai impunător decît să întorci opinia publică pe dos. Cea mai populară figură a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fost ca și cum le-aș fi băgat În literatură, spunea el. Totuși, o spun eu, a trebuit să cedeze În fața dicționarelor, a ghidurilor de conversație și a Întrebărilor și răspunsurilor pentru școala de șoferi. MAI MULTE ÎNTREBĂRI, MAI PUȚINE RĂSPUNDERI, va clama el de pe un autocolant al Celebrului animal). Dar să revin: Cătă așteaptă, marfa nu vine, Își mai aprinde o țigară, oricum nu dau clienții năvală. Strada Îngustă e acum blocată de un autobuz, Icarus cu burduf, prea mare ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
magazinele Steilmann, poate că ar fi apărut la vreo emisiune despre advertising, nicidecum Într-o revistă literară. Obosiții ăștia sunt prea ocupați să scrie despre cartea celui care a scris mai Înainte despre ei. (CITIȚI-VĂ UNII PE ALȚII, va clama C.a. pe un fluturaș la o lansare de carte. APOI ȘI SCRIEȚI!). Plicul din plic e cronica pe care am scris-o eu mai Înainte despre tine. Poate-ți aduci aminte. Că dacă nu, te-am spart data viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
demonice, în voia cărora chiar s-a lăsat un timp, rătăcitul revenind acum la dumnezeire: dorul meu cel mai fierbinte a fost să mă întorc / în genunchi la tine! Suprasaturat de rătăcirile lumii contemporane care, firește, îl includ, poetul își clamează deseori dorința de întoarcere la o existență curată, frustă, chiar arhaică: Vreau taine, vreau pace, vreau behăit de oi ori / nechezat de cai, orice, numai să fie ceva care nu minte!!! Și aceasta, fiindcă e Impas general, criză, criză de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de noapte, iar interjecțiile care urmează (he he he), mefistofelice parcă, sunt în ton cu toată atmosfera de acum, în care omul are șansa ori ghinionul să pășească definitiv între demoni și îngeri, chiar dacă, faustic (sau blagian!), ar putea să clameze: Oprește, clipă! Se resemnează însă, într un amestec straniu de sarcasm și durere, exprimându și, adeseori aforistic, trăirile: Iată, florile tăiate mor, cele rupte se regenerează, prind rădăcini. Moartea e naturală, uciderea, nu; Taina e-n cele ce curg, pentru că
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de căutător neliniștit a ceva ce știe că nu va regăsi nicicând: Neundele îmi bântuie făptura. Iar salvarea aproximativă o poate afla doar în cuvinte: Sunt beat de-atâta dor și noaptea / pe masă-mi cade capul pe cuvinte - așa cum clamează poetul, parafrazând atitudinea dionisiacă a lui Lucian Blaga (Sunt beat de lume și-s păgân). Motivul central al volumului este cel al călătoriei, pe care o întreprinde eul liric, în timp, în spațiu, în gând, în cuvintele lui și în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lor nu mai e decât / limbajul lui Dumnezeu. Și, chiar dacă, uneori, scrisul e o mlaștină, arta e lumea la care se poate ajunge după înțelegerea existenței pietrelor, a fulgerului, a îngerilor, așadar, spațiul demnității, ceea ce-l determină pe poet să clameze: Să nu te târăști când scrii!... Un sacerdot al poeziei -Horia Zilieru: Astralia Ieșeanul muscelean Horia Zilieru este unul dintre poeții contemporani mari, însă nu suficient de mult cunoscut și apreciat, în ciuda unei opere masive și de calitate. Prin monumentalul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în planul de suprafață, fără să genereze bulversări viscerale, fiindcă, așa cum arătam mai sus, poetul, indiferent de curentele care îi traversează opera, este dominat de un clasicism structural, care i acutizează aplecarea spre armonie, seninătate, făcându-l, firește, să-și clameze nemulțumirea ori de câte ori distinge rezonanțe ce riscă să pericliteze echilibrul lumii pe care o iubește cu disperare. O componentă a imaginarului poetic al lui Horia Zilieru este dimensiunea astrală, sugerată chiar prin titlul antologiei (care-l preia pe cel al volumului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
un loc tot mai important" (NOVLIMBA are mania comparativelor), remunerat prisoselnic. I-au găsit: pe Valentin Lipatti, pe Ralea, pe Iordan, pe Frunzetti, pe Wald, pe Balaci și tot șirul lor. Pe Mihnea Gheorghiu, foarte repede, în noiembrie '44, cînd clama caragialian ca "trădătorii să dea seama în fața poporului de înalta lor trădare". De reținut că trădătorul numărul 1 era E.M. Cioran. Tata nici măcar n-a simulat subordonarea la doctrină. A rămas (neadaptat) în perimetrul profesiei de instrumentist. A făcut muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de amenințătoare. Măciuca se numește bolșevism". În 1927, Istrati și Racovski pleacă împreună la Moscova pentru a sărbători a zecea aniversare a revoluției ruse. În ciuda lucidității sale, Troțki este exclus din comitetul central în noiembrie 1927, Racovski se supune. Istrati clamează, într-un text radical publicat în 1929 (Spre o altă flacără), deznădăjduita birocratizare a revoluției: speranțele sînt moarte. Istrati trece în tabăra învinșilor, "în Rusia, notează acesta, unii au mîinile goale, alții au Siberia". Istrati este la capătul dezgustului cînd
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
bazate pe iraționalitatea acesteia. Toți vor să trateze masele ca și cum ar fi lipsite de rațiune, dar nimeni nu vrea s-o admită, întrucît maselor li s-a spus deja contrariul. Dealtminteri, psihologia și politica sînt în mod radical separate. Se clamează pe toate vocile că prima are o prea puțină importanță pentru cea de-a doua. Să punem lucrurile la locul lor, totuși. Este o politică pentru care psihologia nu există, la fel cum e o psihologie pentru care politica nu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
al Artei, Ioane, l-ai subliniat în continuare și ți-ai zidit cartea pe el. Nu mă pot abține să-ți mulțumesc pentru asta, chiar dacă am fost amândoi, de o viață, pe aceeași baricadă și știm că, oricât s-ar clama pe tema asta, arta nu este un joc, un joc și atât, arta cuprinde, desigur, un anumit procent de joacă, ar fi uscată de n-ar fi astfel, însă, fie ea figurativă sau abstractă, este o punte, un mijloc, un
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
fără gând/ Picioarele se-ndeamnă blând". Trist ca un zeu, cu zilele și nopțile prea mici pentru trupul în amurg, uimit în fața viilor și-a morților, el rămâne însă însingurat să caute marea Câmpie pierdută. În "Tristul edict" nu-și clamează ca altădată nemurirea prin operă: "Scriind mă înfrățesc cu morții/ deși nici unul nu e vrednic să-l ador." Moartea are o față clară ca o icoană de foc. Persistă și în acest volum iconografia, elemente de univers grațios; astfel, toamna
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trebuie să vină cu înțelesuri adânci și cu largi semnificații, cu certitudini și vastă experiență, să fie radical critică în consemnarea anomaliilor sociale, precum și, așa cum am văzut, un permanent, dialog cu timpul. Patriotismul lui A. Păunescu este patetic și vizionar, clamat în versuri clasice sau libere, după cum impulsul energetic al muzicii lui interioare o cere, dar întotdeauna vital și răscolitor: "Mi-e dor, mărite doamne, acum de fiecare,/ întâi de tine, Ștefan, că te-ai numit cel Mare,/ Visez acele râuri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
înseamnă, ca și Alephul, infinitul, în sensul că alephul este ultimul cardinal infinit, în timp ce litera "A" marchează începutul creației. Cu litera "e" începe starea de inefabil, ea nu mai poate fi reprezentată, atingând universul "Necuvintelor" sau împotriva cuvintelor, în care clamează ideea de a fi liber de vorbire; din nou revine la sunetul "a", el reprezentând geneza, fără el omenirea ar fi liberă de vorbirea atât de imperfectă: "Cu tine mă culc, numai pe tine te vreau/ târfă fermecătoare/ disperată zeiță
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și ne urmați pe noi care n-avem de spus cuvinte". Invocă primul: "nu mai am limbaj, numai imagini, analogii, simboluri", scrie cel de-al doilea, alții vorbesc de limbă fără cuvânt, și de cuvânt fără limbă, iar autorul "Necuvintelor" clamează el însuși obsesia de a fi liber de vorbire 2". În ciclul "Necuvintelor", arta poetică descoperă din nou muzica simbolistă și culoarea parnasienilor, într-o nouă vibrație, pentru că necuvintele topesc sunetul de corn și culoarea luminii. Tot ciclul "Necuvintelor" pare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]