1,020 matches
-
s-a repezit Ivona în vestibul să-i deschiză lu putoarea de Niki ? De, bărbatu ei, omu ei ! Așa o să sară și lighioana bătrână când m-o auzi pân curte ! Biata lighioană bătrână ! Că ursuz, că mut, că rău de clanță, cum e, da știi că poți să ai în el o bază ! Că s-a dus și el cum a putut în fabrică, l-a muncă, s-a sculat cu noaptea-n cap, la patru jumate se scula și pleca
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
picior, o măsuță de toaletă cu o gaură neagră în ovalul unde ar trebui să fie oglinda, niște foteluri puse unele peste altele, o comodă masivă care sprijină ușa ca să rămână închisă, pentru că și ea are o gaură neagră în loc de clanță. Ce bric-à-brac ! Ce frig îți este ! Și dacă Niki n-ajunge mai repede, mai repede, ce-ai să te faci tu ? Cum ai să scapi de operația pe care domnul Ialomițeanu și Margot o pregătesc ? Dacă ar veni Niki acum-acum-acum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nghițeam nimic, odată m-apuca... Și de făcut ce po’ să faci ? Da să mai fi fost și el pân casă, să mai zică o vorbă, să mai... Mai te legi tu de pastilele mele !... Mai dădea mă-ta cu clanța că să nu le mai iau ! Păi fără ele ce m-aș fi făcut ! ? Că-ți vine așa, te-apuc-așa, și nici n-ai ce să faci. Că n-ai nicio putere... Că nu poți, ditamai omu, să te așezi și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
loc viran, e plin de buruieni și Îmi dau seama că trebuie să fi greșit ușa, mă Întorc, dar zidul din fața mea are foarte multe uși și nu știu care e cea pe care am ieșit, aleg una la Întîmplare și apăs clanța, ușa se deschide și În partea cealaltă e un birou, la o masă stă un tip care are pe cap o carapace ce se deschide și din ea Încep să iasă niște omuleți albăstrui, uleioși, se urcă unii pe alții
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Hattie și nu-i plăcuse deloc ceea ce văzuse. Fetele se separară, Hattie reîntorcându-se în camera de zi, unde dorea să fie câteva clipe singură și să se gândească la John Robert. Pearl rămase în hol, strângând încă în mână clanța ușii. Apoi ieși deodată afară în ploaie, fără o haină pe umeri, fără pălărie. Alergă printre copacii din dumbravă, acolo unde sălășluia vulpița, și își lipi fruntea de scoarța netedă și udă a unui fag tânăr. Între timp, John Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ușă. Îi veni ideea că dacă ar putea introduce lama în crăpătura ușii, la capătul de sus al acestuia, mânerul lung care s-ar proiecta în afară nu numai că l-ar ajuta să se ridice, folosindu-se și de clanța ușii, până la scările de sus unde s-ar putea prinde de barele verticale, laterale, dar i-ar oferi și punctul intermediar de sprijin cu condiția să nu-și lase decât o frântură de secundă greutatea trupului pe el. Tom introduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Șterse cu ea balustrada de metal. Apoi, cu mare repeziciune, fără să mai stea să cugete sau să inspecteze elementele scenei, își înălță brațul drept și se prinse cu mâna de mânerul cuțitului, ridică piciorul drept și-l rezemă de clanța ușii, își apăsă mâna stângă, ca pe un arc, pe balustradă și se opinti în sus, ridicându-se în poziție verticală, pe porțiunea uscată a balustradei; își desprinse în același timp mâna stângă și-o înălță ca să se apuce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
reuși să se lase întâi într-un genunchi și apoi să se ridice în poziție verticală. Mormăi: — Trebuie să mă duc. Trebuie! Se târî, anchilozat, până în hol, urmat de Hattie și, pe urmă, după ce bâjbâi în întuneric după cheie și clanță, deschise ușa. Răbufnirea de lumină rece, strălucitoare, a dimineții îl orbi o clipă. În ușă stătea Tom McCaffrey. Se uită la ei cu ochi năuci, sălbatici, istoviți. Părul îi era încâlcit, cămașa descheiată, picioarele desculțe. Rosti cu voce joasă, limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
clipa aceea, Toaibă s-a simțit ca și cum n-ar fi băut nici o picătură de rachiu... S-a ridicat, a luat sticla cu fiertura dată de Dochița și s-a îndreptat spre ușă. Rămâi sănătoasă - a îngăimat el, punând mâna pe clanța ușii. Mergi sănătos și nu uita ce ți am spus. Ține și bastonul pe care l-ai pierdut când ai căzut în șanț. Luînd bastonul din mâna Dochiței, s-a întrebat: „Unde l-o fi găsit, că eu am și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Să nu uiți să mă chemi la botez, Toadere... Trezit din visare, Toaibă a întors fața către locul de unde veneau vorbele, întrebându-se: „Da’ unde mă aflu?” Revenindu-și, a luat sticla și, strângând-o la piept, a apăsat pe clanța ușii: Rămâi sănătoasă!... Mergi sănătos, Toadere! Drumul spre casă nu i s-a mai părut așa greu. Mergea fără efort. Se simțea întinerit parcă... Maranda surprinsă, că îl vede așa de devreme acasă, l-a întrebat: Da’ cum de s-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Că abia aștept să-l văd și să stăm la taifas pe îndelete. Sevastița și-a pus în traistă cele pregătite de mine, a așezat basmaua pe cap cu oarecare cochetărie, și-a luat bățul și a pus mâna pe clanța ușii. ― Mulțămesc și bogdaprosti pentru tăti celi șî rămâi sănătos, conașule, cî eu m-oi duci... ― Mergi sănătoasă, Sevastițo, că mâine-poimâine oi veni și eu. Cu pasul ei grăbit, a ieșit pe poartă, pierzându-se îndată în lungul uliței... După
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
spre chilie. De departe, mi s-a înfipt în ochi lumina din fereastra încăperii mele. Privirea a prins să cotrobăiască prin toate cotloanele poate-poate a descoperi măcar vreo umbră. În zadar, însă. Am grăbit pasul și, înainte de a apăsa pe clanța ușii, am așteptat câteva clipe, doar-doar oi auzi vreun semn de viață din interior. Cea mai desăvârșită liniște! Atunci, cu pornire disperată, am deschis ușa... Nici cele mai îndrăznețe vise ale mele nu mi-ar fi putut crea imaginea pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
din urmă. Vorba ceea: goliciunea mai înconjură, dar foamea dă de-a dreptul. Când am ajuns în portița grădinii din fața chiliilor, ușa chiliei mele era întredeschisă abia vizibil. Nici nu știu când am urcat în cerdac. Am pus mâna pe clanță. Încerc s-o deschid, dar am simțit că cineva se opune. Inima părea că vrea să zboare. Bănuiam cine-i dincolo. Am auzit și un chicot de râs, în timp ce ușa se deschidea încet-încet și o mână fină îmi făcea semn
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
fii mai limpede? ― Lasă pe altă dată. Acum trebuie să fug, să nu mă prindă părintele aici. Ultimul cuvânt l-a rostit în clipa când îi simțeam deja dogoarea buzelor... Până să-mi revin, ea se afla cu mâna pe clanța ușii. ― Rămâi cu bine, dragule. Te iubesc! - a rostit în timp ce a dispărut dincolo de ușă. M-am repezit la geam, s-o văd. Mergea cu pas grăbit spre chilia ei, privind mereu spre geamul meu... Am mâncat cu mare poftă sarmalele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
vreme te-ai cam tras la față. Am să poruncesc fetelor să te hrănească mai bine. Poftă bună și somn ușor, fiule. ― Mulțumesc, părinte. Aceleași urări fac și eu sfinției tale. Odată cu ultimul cuvânt, mă aflam deja cu mâna pe clanța ușii... “Dacă ar ști bătrânul care-i pricina adevărată de ai început să arăți ca unul care mănâncă odată în zi și atunci mâncare de post, nu știu ce ți-ar face” - m-a luat la vale gândul de veghe. “Nu-i
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
spun că noi încercăm doar să cunoaștem adevărul din cele scrise de cei care au călcat cândva pe această glie... Cu alte cuvinte, culegem țăndări din ceea ce a fost cândva... Când călugărul și-a încheiat “discursul”, am pus mâna pe clanța ușii și, cu încetineală de melc, am deschis-o. Parcă îmi era frică să nu-i răvășesc firul gândurilor... Înainte de a păși pragul, am îndrăznit să spun: ― Noapte bună, sfințite. Mâine voi fi aici, la ceasul potrivit. ― Te aștept, fiule
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
până în cerdacul chiliei. În cele din urmă, a rostit abia auzit: ― Să vedem ce ne-a aduce ziua de mâine, fiule. Noapte bună! ― Noapte bună, sfințite! - am răspuns eu, privind la el cum, oftând a eliberare parcă, a apăsat pe clanța ușii... Cu greu m-am desprins din loc... Întrebarea bătrânului mă urmărea mereu. Prea mi-a pus-o cu adevărat părintește. Și dacă e să fiu drep, apoi gândul meu era către Zâna, pe care o doream lângă mine... Oare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
bine te-am găsit. ― Poftește în casă - m-a îndemnat bătrânul, luând-o înainte. L-am urmat. Ajuns în fața ușii, s-a oprit privind la mine cam ghiduș, după cum mi s-a părut. Apoi, cu gest leneș, a apăsat pe clanța ușii, deschizând-o larg, de parcă ar fi vrut să-mi arate cine știe ce priveliște... Ochii obișnuiți cu lumina de afară nu puteau distinge amănuntele din fundul odăii. Bănuiam doar că mai există și alte ființe înăuntru. Când am făcut încă un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
POPESCULE! Mes dammes & simpatici domni ne aflăm cu microfonul în fața celor două camere fericit reunite în apartamentul de trei camere al familiei Popescu, actualul președinte al societății private de Idei Europene Sik Tir International. Și dacă tot am apăsat de clanță, să-i dăm cu clanța: Nă ziua. Mdă... Suntem de la radio. Aha. Aveți o firmă foarte de foarte mare succes care prosperă mai ales în condițiile Trans Zy Ttz...Ei ? Da. Siktirul nostru merge pe zi ce trece tot mai
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ne aflăm cu microfonul în fața celor două camere fericit reunite în apartamentul de trei camere al familiei Popescu, actualul președinte al societății private de Idei Europene Sik Tir International. Și dacă tot am apăsat de clanță, să-i dăm cu clanța: Nă ziua. Mdă... Suntem de la radio. Aha. Aveți o firmă foarte de foarte mare succes care prosperă mai ales în condițiile Trans Zy Ttz...Ei ? Da. Siktirul nostru merge pe zi ce trece tot mai...Siktir ! Pardon ?! Îmi căzuse scrumul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
vorbi zgîrciul limbii Împanglicat și plin de clopoței. Încîntat cu oglinzile lui, cu păpușile sale mincinoase, am strîns atîta sudoare la Încheieturile mîinii cît să-mi ajungă o viață să viețuiesc În pustiu. Nu mă mai dor cuvintele, iar pe clanța ușii tocmai se usucă sarea din vorbele mele. Pășesc prin larma carnavalului printre șoaptele care-mi cîntă-n noapte numai prima jumătate a trupului, cea prevestită-n cărțile argintate- ale tarotului. Șoaptele-cîntec Îmi despică insomnia pînă la Încă nescrisa poruncă: „niciodată
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
nu! Aici, nu! ― Dar unde? Spune-mi, unde? ― Oriunde, numai aici, nu. Nu pot! Pentru numele lui Dumnezeu, trebuie să pleci numaidecât. Tonul era atât de imperativ, încît m-am precipitat spre ușă gata să plec. Înainte de a apăsa pe clanță mi-a venit ideea salvatoare: ― Dacă mă surprinde cineva ieșind de aici? Îți dai seama ce ar mai sporovăi gura lumii? Ea păru consternată. În zăpăceala primelor clipe nici nu se gândise la una ca asta. Aveam dreptate. Pe sală
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
guste,în ritmul antrenant, al mizicii de la radio. După aerisire, după celelalte amintite un rând mai sus, a simțit că s-a cam instalat răcoarea. Răcoarea zorilor, care nu erau tocmai departe. A închis ușa, a dat drumul zăvorașului de sub clanță, a pornit motorul autoturismului, ca să combine, puțin, răcoarea de afară cu dulcea căldură, emanată de mașină, și s-a așezat, cu aliura de șef suprem,în fotoliu. Criminal gest! Sinucigașă acțiune! I se atrăsese atenția, doar, că, un garaj nu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
fi cam îmbătat, și, cine știe, se mai odihnesc, puțin, pe-acolo. Și-a luat cu ea fata, de șaptesprezece ani, băiatul, de nouăsprezece, și s-au dus, toți, la garaj. Au văzut ușa închisă. Au învârtit fluturașul zăvorului de sub clanță, au apăsat de aceasta, și au tras de ușă. Cumplită clipă! Valul de căldură, izbucnit dinlăuntru, și încă ceva, i-au dat jos, de pe picioare, pe toți trei. S-au vârcolit ce s-au vârcolit,încet-încet și-au revenit din
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
În sfîrșit, cu o caleașcă pe care o folosise străbunicul tău, Julius, pe cînd era Președintele Republicii - ai grijă, nu o atinge, e plină de păianjeni! și el, cu spatele la maică-sa, care era o femeie fermecătoare, Încercînd să ajungă la clanța ușii. Caleașca și odăile pentru servitori au exercitat Întotdeauna o stranie fascinație asupra lui Julius, fascinația acelui „nu pune mîna, puișor; pe aici nu e voie, darling“. Tatăl lui murise nu de mult. Murise cînd el avea un an și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]