765 matches
-
mai variați în românește, dobîndești o flexibilitate necesară. Ai un discurs mai suplu, te familiarizezi cu tehnici narative care ți se par indigeste dacă îți sînt livrate într-un curs de teorie pură, cîștigi un control tot mai sigur asupra claviaturii textului. În ce mă privește, mă consider norocos pentru că am tradus cîteva zeci de cărți înainte de-a mă încumeta să o scriu pe prima. Și poate că e momentul să admit că mi-am încălcat un principiu. Îmi propusesem
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
Andrei Tănăsescu și, respectiv, percuționistului Mircea Ardelean. Cel dintâi - în realizarea recitalului intitulat " Pianul Forte" - a reunit muzici stilistic foarte diferite ce au evitat, în mod cu totul surprinzător, abordarea globală a instrumentului, vădind o limitare strictă a acțiunii asupra claviaturii. Cel de al doilea a uimit prin profesionalismul evoluției virtuoze în grupuri numeroase de instrumente de percuție, în zone stilistice diferite, etalând creații majore semnate de Karlheinz Stockhausen - pe de-o parte și - pe de alta - de Horațiu Rădulescu, autor
Un moment edificator by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8362_a_9687]
-
întâmplarea creatoare de destine, altele decât cele știute și dorite de eroi, de îndreptățirile și speranțele lor. Marea surpriză a romanului stă tocmai în apăsarea de către cel care hotărăște drumul vieții omenești, ca din greșeală, pe altă clapă a obișnuitei claviaturi biografice, alterându-i previzibilitatea. Ca să poată accepta situația neprevăzută, eroii, dar mai ales cititorii, n au altă salvare decât cantonarea în reflecția filozofică. Eroii însă n-o fac, unii supraevaluând bunul simț, alții neputându-se detașa de durerea sufletească. Aceștia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3120]
-
muște, a început din nou să-și strige diatribele împotriva celui pe care-l numea "Romanul". Era nebărbierit de câteva zile și se uita la noi cu privirea rătăcită. Avea pieptul gol, scăldat în sudoare, iar mâinile îi alergau pe claviatura vizibilă a coastelor. Ne spunea că e nevoie de un nou papă care să trăiască printre cei nefericiți, în loc să se roage pe un tron, și că trebuie să trecem cât mai repede la fapte. Ne privea țintă cu ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
pe următorul. Nu mai e altul, zise inginerul. Ba da, domnul meu, întotdeauna mai există unul, iată dovada. Ce dovadă? zise inginerul. Duceți-vă acasă, spuse Simon, vă mulțumesc pentru tot. Apoi își întinse mîinile. Le ținea acum suspendate deasupra claviaturii. Inginerul nu se putea hotărî dacă să plece sau nu. Era complet derutat, vă dați seama. Și, trebuie spus, cam depășit de situație. Rămăsese acolo, lîngă estradă, sub privirile clienților de la mese. Brusc, deveni conștient de prezența acelor oameni. O
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
îi cuprinse pe toți cu privirea. Unii se întrebau, bineînțeles, ce naiba se întîmplase. Pe scurt, se uitau lung la ei, la el și la Simon. I se făcu rușine. Haideți, veniți? zise el. Simon își ținea în continuare mîinile deasupra claviaturii. Mîinile îi tremurau. Inginerului i se făcu frică. Haideți, spuse el, aproape implorînd. Duceți-vă acasă, îi zise Simon. Păi cum o să, zise inginerul. Duceți-vă odată, spuse Simon, și nu mă mai bateți la cap. Inginerul se îndură în
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
Inginerul se îndură în sfîrșit să plece. Se răsuci pe călcîie și o porni din nou către ieșire. Un gust amar, de seară ratată. Ajuns în fața scării, se mai uită o dată în urma lui. Simon stătea neclintit, cu mîinile suspendate deasupra claviaturii. Ridică din umeri, de parcă ar fi zis treaba lui, să fie sănătos, apoi o porni în sus pe scară. Cînd să ajungă la ultima treaptă auzi în spatele lui pianul. Niște note limpezi, care-l trăgeau de haină înapoi. Coborî din
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
Interflora. Simon a început să cînte. Nu imediat. Așteptase zece ani și zece minute. A mai trebuit să aștepte încă vreo cîteva minute. Două sau trei, probabil. Cît să-și învingă tremurul mîinilor. Trebuie să vă imaginați acele mîini, deasupra claviaturii, tremurînd, și pe Simon care, tot la cincisprezece secunde, le ascunde la spate, apoi le arată din nou, le oferă pianului, i le pune la dispoziție, de parcă i-ar spune: Te-am abandonat, dar, uite, m-am întors. Să vi
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
Simon avea de gînd să cînte drăgălașa aia de temă pe care tînărul său coleg o interpretase mai devreme, în deschiderea primei reprize a concertului, Letter to Evan. Aceeași tonalitate. Tempo mediu. Neputința lui de a se înstăpîni peste toată claviatura, teama lui de a nu se pierde. Nu utiliză decît cîteva clape, negre și albe, de la mijlocul claviaturii. Rămase acolo, parcă apărat de primejdii, cu mîinile aproape suprapuse. Încercă. Începu. Toată lumea asculta. Introduse tema, o făcu să vină de undeva
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
devreme, în deschiderea primei reprize a concertului, Letter to Evan. Aceeași tonalitate. Tempo mediu. Neputința lui de a se înstăpîni peste toată claviatura, teama lui de a nu se pierde. Nu utiliză decît cîteva clape, negre și albe, de la mijlocul claviaturii. Rămase acolo, parcă apărat de primejdii, cu mîinile aproape suprapuse. Încercă. Începu. Toată lumea asculta. Introduse tema, o făcu să vină de undeva de departe, prin mici tușe melodice pe care apoi, treptat, le armoniza, realcătuind acordul notă cu notă, în
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
mașină IBM MT/ST, care cântărea, în 1968, 90 de kg, aparține britanicului Len Deighton. Ca să introducă uriașul computer în biroul lui, Deighton a avut nevoie, nu numai să demonteze rama ferestrei, dar de o ditamai macara. Din 1974 datează claviatura. Un ungur, Charles Simonyi, refugiat în SUA în același an, creează în 1983 primul logiciel, botezat Microsoft World. Simonyi, care și-a început cariera ca paznic de noapte într-un laborator budapestan care găzduia un gigantic paleo-calculator sovietic, Ural II
Cine mai scrie de mână în zilele noastre () [Corola-journal/Journalistic/2973_a_4298]
-
voi asculta o formație simfonică și un solist, cel puțin la nivelul Oslo-ului, Berlin- ului sau München-ului. Am greșit. Revenind din nou la persoana de la pian, remarc că nu i-a folosit la nimic singurul instrument de mare precizie pe claviatură, pe care ar fi trebuit să interpreteze o partitură celebră, pentru că el tot fals a ,,cântat”. A reușit în schimb performanța, desigur ajutat de orchestră și dirijor să producă o aiureală auditiva de nedescris. Publicul, bine crescut și politicos a
R?t?cit ?n festival by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83432_a_84757]
-
ascensivă. O spirală întoarsă, descensivă, însemna discreditare. Dacă cineva cânta la pian, Gaittany își lăsa capul cu ochii închiși pe speteaza scaunului, extaziat și plin de o fericire teatrală, și cu degetele mâinii drepte în vânt schița gestul execuției pe claviatură. Avea grijă totuși să consulte impresia generală, și de era defavorabilă, atunci, brusc, spirala își muta direcția de la septentrion la meridian. Ioanide povesti cu o prefăcută indignare cum îl găsise pe Hergot, care asculta totul ca un școlar cuminte, cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cânte solo, fără acompaniament de piano. Îi plăcea vibrația bărbătească a instrumentului. Pianul, susținea, produce nervi, îi aducea aminte că o colegă de școală se așeza la pian și cânta ceva din Chopin, apoi izbucnea în plâns, trântea capacul peste claviatură și fugea afară. - Da, medită Ioanide, Pica era plină de pasiune, însă înstil serios. Nu mi-o închipui plângând. N-am văzut-o de fapt niciodată scîncindu-se. Odată, când, mică, mi-a făcut o poznă, luîndu-mi o schiță de pe masă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din umeri. . - E foarte puternic, protecția lui contează. Cred că, dacătrăiau, Tudorel și Pica ar fi fost azi la ordinea zilei. Ai văzut ce vâlvă se face în jurul lor? Ioana fluieră o arie de operă, bătând cu câte un deget claviatura pianului. Apoi urmă: Au să le facă o comemorare la Operă, cu care prilej se va executa o cantată în amintirea lor. Aș fi voit să mi se încredințeze mie executarea ei. Parcă îl cunoșteai pe Gavrilcea... . - L-am asistat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-ntunecată de endomorfine peste care se plimbă un duh electric, creierul nu știa că, miez delicios al fructului cel trupesc, era el însuși coajă, aspră și tare, în jurul altei ființe, care acum îl cunoștea, alergând cu bilioane de degete pe claviatura lui moale. Și, deși fiecare copăcel neural, susținut și hrănit de pământul gras al nevrogliilor, irigat de capilare cu zahăr și oxigen, se atingea cu mii de alți copăcei, încît codrul fremăta de viscole de lumină, ochiul din centru vedea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai prostești slujbe. Acest pilotaj automat nu împiedică materia cenușie să analizeze activitatea într-o manieră fructuoasă: în cele din urmă, această notație muzicală cu zece cifre îmi deveni atât de familiară încât aproape că nu mai aveam nevoie de claviatură ca s-o aud. Eu care i-am admirat întotdeauna pe cei care citesc partituri și scot exclamații la splendoarea lor, eram mândru de minusculul meu progres. Uneori câte un nume mă inspira și mă deconcerta. Deskowiak Elzbieta. Pesemne că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
era un vestit bijutier berlinez la Începutul secolului XX, furnizor al monarhului german. . Kit-Kat Klub este numele unui club de noapte fictiv plasat În Berlinul anilor ’30, În care se desfășoară acțiunea din „Cabaret“, un music-hall celebru. . Instrument muzical cu claviatură, asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lame metalice la presiunea aerului ieșit dintr-un burduf acționat cu pedale. . Trad. aprox. din lb.en. pentru „angelmaker“, un termen care face referire la The Angel Makers (of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În subțiri, dure baghete cu ecou prelung. În toate registrele (Înțelegere a sufletului omenesc În atâtea aspecte ale lui, Înțelegere a mediului secretat de om, Înțelegere a istoriei și a universului orb care ne asediază, toate acestea receptate pe toată claviatura interioară, sentiment al măreției, al afecțiunii, al fricii, al jertfirii, al pierderii, al demnității, al Îngăduinței furioase ori răbdătoare sau iubitoare etc.), același ochi, sondă de adâncimi mari, minuțios, exact, fără slăbiciuni, fără mișcări de prisos. De la acele adâncimi ridicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
teanc de foi albe și o ceașcă de cafea. Scaunul cu spetează din lemn vopsit maro, în ton cu restul mobilierului, scârțâie încet atunci când rusoaica se așează și începe să dactilografieze indiferentă niște documente fără să stea cu ochii pe claviatură, dovadă a unei experiențe îndelungate. Un timp, locotenentul continuă să stea lângă ușă. Pare că nimeni nu îl bagă în seamă. Pornește către biroul din fața lui unde se află un bărbat șaten, voinic, cu obrajii bine bărbieriți, roșii de la lama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fără oprire, într-o masă informă, trupuri îmbătătoare de femei. Dacă i s-ar fi cerut să efectueze o comandă manuală de rutină, n-ar fi reușit decât după o bună bucată de timp. Și-ar fi plimbat degetele asupra claviaturii, distrat, și în prima clipă n-ar fi apăsat pe nimic. Numai că, așa cum îl învățaseră pe Pământ, într-o clipă se pot întâmpla multe. Computerul are dreptate. Ori ești treaz și perfect funcțional, ori intri la frigider și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mai merita trăită, un maniac al jocurilor pe computer. Timp de vreun an de zile am avut nevoie de doza zilnică de virtualitate: îmi făceam toate treburile pe fugă, renunțasem la mâncare și la somn și îmi tremurau mâinile după claviatură și mouse. întîrziam la cursuri pentru că nu mă lăsam până nu rezolvam o situație dificilă de pe ecran, începusem să visez peisajele artificioase din jocuri și să văd sincer (ca Rimbaud altădată) în troleu, în drum spre Universitate, orei verzi și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Sweet Lorraine. Capodopera trupei Uriah Heep este însă, firește, cum altfel?, July Morning (1971). Deși textul este întrucâtva patetic și melodia trece prin riscul unor sonorități excesiv sentimentale vocal, aici stilul contrapunctic și structura sunt realizate prin îmbinarea ingenioasă a claviaturilor, vocii, chitării și percuției - rolul esențial cred că îl are totuși orga electronică mixată cu chitara. Dar la fel de mult, oricât aș vrea să nu fie așa, este esențial fluxul emoțional. Din această pricină, July Morning este o compoziție care pedalează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
și pentru bunica atunci. În prima clipă crezusem că Sucki era bolnav pentru că atâta timp fusese lipsit de mâncare, aer și apă proaspătă. Dar, spre mirarea mea, după un sfert de oră l-am văzut zburând și așezându-se pe claviatura pianului. Ca și cum mi-ar fi citit gândurile negre și dorea să mă consoleze. Atunci am văzut că pierduse penele simetric. Strânsesem toate penele pe o hârtie albă și le numărasem, constatând cu încântare că Sucki pierduse exact aceleași pene din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cele două role negre, evantaiul metalic de la mijloc, din care mereu se ridicau litere ca să izbească în hârtia de pe tambur, și panglica bicoloră, roșie și neagră, care sălta rapid, la fiecare lovitură a degetelor în tastele cu litere albe ale claviaturii. Acum câțiva ani s-au găsit în comerț asemenea mașini de scris. Tânărul nu era de fapt chiar așa tânăr. Trebuie să fi avut aproape treizeci de ani. Dar silueta lui firavă, fața îngustă, triunghiulară, părul lung, care-i cădea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]