1,628 matches
-
atâtor lucruri... Lucruri mărunte, lucruri care făceau viața mai ușoară, lucruri pe care de abia le luase în seamă înainte... Hârtie de toaletă, pastă de dinți, spirt cu care să dezinfecteze o rană și leucoplast cu care să o acopere, clește cu care să îndrepte un cârlig, foarfece mici ca să-și taie unghiile de la picioare... Când se întuneca, îi revenea în memorie acel bar călduț, cufundat în penumbră, tăcut și solitar, în care intra să bea un pahar la întoarcerea acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Liturghie se terminase, dangătul clopotelor vibra aerul cu înfiorare în carne. În genunchi lângă mormânt, Iorgu cu ochii închiși se ruga... Pentru o clipă nu mai văzu nimic înaintea ochilor... Dădu să strige dar glasul nu-l asculta, parcă un clește îl strânse de gât. Un întuneric beznă se făcu în jurul lui. Gânduri nebune îi curgeau în goana sângelui... Peste o clipă, întreaga lui ființă se prefăcu într-un strigăt pe care-l sfărâmă între dinți, încercând să-l înnăbușe cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
te împaci cu soarta. Lucrul cel mai de seamă în viață e să nu obosești de a voi și de a trăi. Restul nu e în puterea omului! Acest dialog interior îl tulbură. O neliniște îi forfecă inima ca un clește. O neliniște care pusese stăpânire pe el și nu-l slăbea o clipă, trezind suferința în el, mai aprigă, când sentimente nedeslușite îi apăsau sufletul. - Mi-ar prinde bine să pot plânge... să pot plânge măcar un pic. Parcă mi-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
trecută cu ski-jet- ul pe lacul din fața casei sale. Dau mâna cu prim- ministrul Canadei, un tip Înalt, cu fruntea mare și privire puțin sașie, care după ce Îl felicită pe Jean-Claude pentru noua sa poziție, Îmi strânge mâna Într-un clește osos, urându-mi bun venit În Canada. După ce trecem de prim-minis- tru, Jean- Claude se Întreține cu fel de fel de domni la patru ace, iar eu mă duc să-mi iau ceva de băut. recepția, care are loc pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
trecută cu ski-jet- ul pe lacul din fața casei sale. Dau mâna cu prim- ministrul Canadei, un tip înalt, cu fruntea mare și privire puțin sașie, care după ce îl felicită pe Jean-Claude pentru noua sa poziție, îmi strânge mâna într-un clește osos, urându-mi bun venit în Canada. După ce trecem de prim-ministru, Jean-Claude se întreține cu fel de fel de domni la patru ace, iar eu mă duc să-mi iau ceva de băut. Recepția, care are loc pe peluza
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și dă pantalonii jos, pregătindu-se să facă, ce, oricare om, face, după ce-și lasă pantalonii ceva mai jos de genunghi. Bătrânul prinde momentul și-i aruncă prostovolul În cap. Ghemuit cum era, l-a prins, ca Într-un clește, În punga mărginită de plumbi mari și grei, care, căzuți, În apă, au plescăit, iar, cei de prin iarbă, au făcut un fel de zgomot fâșâit, ca un lin mers de șarpe. A zmucit brusc funia din mâinile sale țepene
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
suflă în lampă, rămânând numai la lumina focului. Deși era primăvară, zilele erau reci, și acuma se auzea vântul izbind în geamlâc și clătinând pomii neînfrunziți. Felix alergă cu gândul la moșia lui Pascalopol. Ce făcea oare Otilia acolo? Un clește de gelozie îl strânse din nou de piept, amintindu-și familiaritățile pe care le surprinsese între Pascalopol și fată. Nu, nu mai era nici o nădejde. Otilia avea legături mai strânse cu moșierul, și toată gingășia ei față de el, Felix, nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
poartă, în fundul curții, în toate părțile, uitând să arunce ochii în sus, apoi se întoarse, călcând în vârful picioarelor chiar pe pământ, ca un hoț. Se auziră din nou huruituri și scârțâituri ca de lungi cuie trase greu cu un clește. Felix se decise să plece în oraș. Tot trebuia să mănânce undeva, de vreme ce Marina nu era acasă. Se dădu jos pe scară fără să fie auzit. În sufragerie însă fu oprit în loc de o scenă pe care n-o aștepta. Marele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aparențe casante, Ho diábolos strânse picioarele sub șezut pentru a ateriza și pentru a nu le da supraveghetorilor de zbor din turnul de control radarele peste cap. Pierdu din înălțime, prăbușindu-se către semănăturile ce cuprindeau aeroportul ca într-un clește. Scutură de trei ori muștiucul narghilelei în dosul unei șire de mărăcini alese drept paravan. De fiecare dată, pentru cîte-o valiză croită dintr-o piele cafenie, moale, argăsită ca o mănușă, umflată ca o gușă de guguștiuc de angaralele dinăuntru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zis în Necuprins, voi toți trei... - Mai bine aș reprezenta-o vreo oră pe mă-ta! șopti Fiorosul aproape cu bunătate, dar de îndată ce se apropie la doar doi pași se și aruncă asupra Dulcelui Doru, sugrumîndu-l și prinzîndu-i într-un clește gulerul stratificat, de marchiz. - Dacă v-ați struni puțin temperamentele... Dacă m-ați lăsa o secundă să intervin... v-aș putea dezvălui... că aș putea fi singurul pământean de pe la noi care-a cutezat să se aventureze până în viziunea tinerilor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
buret, tigrate în bej și cărămiziu și închizînd în semicercul lor o măsuță cu picioarele scunde, amputate - măsuță de hol. - L-am cules - povesti Genel despre străinul cu care venise la ea - după niște rasteluri de la gunoaie, de pe lângă aeroport. Tăcea clește după nevastă-sa ce-l părăsise, din cauză de la o febră musculară ce-o căpătase în timp ce depășea recordul mondial la dat din fund... Nevastă-sa dădea din fund. Ăsta a furat mult. E șantierist, că-l cunoaște pe București ca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de seducție. Se ițiseră alți exploratori ai întunericimii comportamentelor omenești: Bar-Marafet, cel care împrăștia tetanosul în semeni, zgîrîindu-i, în intersecții, pe imprudenți, cu vârful bont al unui cui ruginit. Sau încruntații frați Gioală, tripleții care, folosindu-se de fălcile unui clește cu coadă prelungă, de rândunică, le extrăgeau pietonilor întîrziați măselele cele mai îngrijit îmbrăcate în aur, necalicindu-se nici să-i anestezieze, trăznindu-i astfel cu bulbul unui ciocan de tâmplărie în cap. Despre Ulpiu, amintiri doar aluzive, aluzii doar destrămate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
intrat peste cușcareta ultimului paznic, moș Romergan, care dormea revărsat peste patul său, din patru scaune înșirate, și i-a furat archebuza și muniția din primul război mondial. La următorul brâu de sârmă ghimpată, Regele a scos din rucsac un clește cu fălcile de crocodil și, din câteva clănțănituri, a transformat colacul într-o duzină de sârmulițe inofensive. Au ocolit apoi șiragul de gropi, acoperite cu țărână și placaj putrezit. Și au zvâcnit în întuneric. După vreun ceas de mers întortocheat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
hamuri și șei de cal, cu stele de alamă; cafea cu bobul cât gândacul, prăjită și mirosind frumos, rahat tăiat felii, cu nuci la mijloc; portocale în foiță; pâini rumene, cuțite de oțel cu prăsele de sidef; plăcintă julită; covrigi, clești, săpun, munți de făină, rachiuri și sticle, tot ce voiai și nu voiai. Dăduse soarele, și zăpada de pe acoperișurile prăvăliilor începuse să se topească. Mulțimea se înghesuia pe trotuarele late, oamenii vorbeau tare, strigîndu-se. Intrară în câteva locuri. Dădeau bună ziua
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
foi uscate. Era îmbulzeală, chelnerii îmbrăcați în halate albe, cu șervete lungi pe braț, purtau în goană tăvi cu fripturi și patricieni, farfurii cu gogoșari aromați sau castraveți în oțet. Din fundul grădinii 278 răzbătea zgomotul făcut de grataragiu cu cleștele său. Pe două șiruri, fii dreapta și la stânga potecii pe care pășeau, erau înșirate mese ușoare, acoperite cu americă tărcată, în culori ni. Pe scaunele cu spătar ședeau negustori și oameni de-ai lor. Râdeau încălziți de vin, săltând burfile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
chemau doctorul. Când se deocheau copiii, mamele la coana Marița alergau într-un suflet. Ea-și punea broboada de lână pe umeri, și, numai în papuci, sosea, lipa-lipa, să scoată răutatea de unde se cuibărise. Căuta focul, apuca repede cu un clește câțiva cărbuni, stingîndu-i într-o căldărușă, și bolborosea cu capul în piept: Fugi, deochi, Dintre ochi, Peste nouă țări și nouă mări, Unde popa nu toacă, Câinii nu latră, Fata mare nu se mărită, Că acolo te-așteaptă, Cu mese
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
eficace a reprezentat explicația ultimă a căderii economiei de stat. Controlul exercitat de către stat a fost mai degrabă simbolic și marginal, lăsând întreaga responsabilitate pe seama managerilor, care nu aveau nici un interes economic în asigurarea funcționării eficiente a întreprinderilor. Prins în cleștele responsabilității politice pentru economie și abandonului controlului cu o mână de fier al acesteia, în numele unui liberalism naiv (nu poți avea o politică liberală într-o economie dominată de întreprinderi proprietate de stat), singura funcție reală a statului a fost
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
ca un prieten, un tată, un vecin să întrețină o astfel de relație pentru ca ea să ne facă geloși. De ce el și nu eu? e întrebarea care ne chinuie pe cei mai mulți dintre noi ne-a lungul vieții. Sîntem prinși în cleștele incertitudinii încă din copilărie. Ne întrebăm neîncetat dacă părinții, învățătorii ne iubesc la fel de mult ca și pe ceilalți copii, ca și pe ceilalți elevi. Dar în același timp, am vrea să fim singurii iubiți. Cînd cineva spune "Îl iubesc mult
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
acestea deveniseră organul „vinovat” al respectivului protestatar. Loviturile la cap erau gândite în mod specific. Un anchetat este lovit cu capul de birou, întrucât anchetatorii considerau că de acolo venea „răul”. Altuia i se smulge păr din cap cu un clește metalic (Arsene, 1997, vol. 2, p. 154). Loviturile la cap urmăreau să distrugă creierul cel „rău”, adică rebel: „Pielea capului meu se făcuse ca un basc, fiind lovită la milimetru pătrat” (Arsene, 1997, vol. 2, p. 110), mărturisește o victimă
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Spațiul se produce și se construiește din aceste raporturi Între diferitele calități ale materiei”. „Întoarcerea spre izvorul de Început (senzația primă)”, despre care vorbește Voronca, intră În același sistem de coordonate: „Dincolo de Înregistrările trecute sau prezente, senzația, prinsă stea În cleștele poemului actual, Înviorează, uimește, pătrunde ca o injecție”. Sau: „Poemul țipă, vibrează, dizolvă, cristalizează, Înspăimîntă sau calmează. Imaginile se Îmbulzesc nu În comparații sterpe, ci În asociații-fulgere, frunziș În noapte. // Orice vers e o sumă de noi posibilități, o altă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
noi posibilități, o altă soluție a ecuației primare”. Dacă ne reamintim că În același articol, doar cu cîteva pasaje mai sus, se vorbea despre „notația [care] e Întotdeauna sîngerîndă, crudă, zvîrcolindu-se șopîrlă În tăiere” și despre „senzația, prinsă stea În cleștele poemului actual [care] Înviorează, uimește, pătrunde ca o injecție”, putem măsura investiția de tensiune vitală (futuristă), ce se vrea realizată În poem, depășindu-și calmul austerității abstracționiste sau admițînd, cel mult, analogia cu constructivismul liric al unui Kandinsky sau al
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
balului” la care suntem invitați: redimensionată În perspectivă constructivistă, lumea e văzută În Înfățișările sale spectaculare, Întîmpinate cu uimirea și entuziasmul descoperitorului de ținuturi noi, În care se instalează dezinvolt, Înregistrîndu-le reportericește metamorfozele. Senzația primează (acea „senzație prinsă stea În cleștele poemului actual”), traducînd o voință de instalare În concret, de obiectivare a atitudinii lirice, eliberată de „sentimentalismului” romantic - dar un „concret” distanțat de simpla reproducere mimetică, comportînd restructurări esențiale, deschis spre un vast cîmp relațional, cîștigînd o nouă identitate, conferită
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Petre Schlemihl că: „D. Voronca duce abuzul de metaforism pînă la compararea unei imagini cu altă imagine sau pînă la caricaturizarea universului. Fiindcă gingiile sunt albe și dimineața scoate stelele nu se poate spune fără ridicul gingiile zăpezii și dimineața clește după cum nu se poate spune oglinzile sparte În buzunarul unui amurg sau gîfÎitul de trudă al legumei, fiindcă aceste expresii trivializează lumea fizică, antropomorfizînd-o”. Însă practica imagismului avangardist a dovedit că foarte multe asemenea lucruri se pot totuși spune, fiind
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
otrăvit nu-și apără propria viață, ci pe cea a altcuiva, a unui nevinovat. Existau momente în care, pradă propriei vanități de om cult și plăcerii digresive, ajungea la urzeala deasă de referiri istorice, filosofice, ce-i țineau ca în clește pe judecători și pe cei de față. Acel bărbat cu temperament înfocat își stăpânea impulsurile și-și alegea frazele, calibrându-le, dozându-le; îi măgulea pe oamenii legii pentru ca imediat după aceea să-i zdrobească, îl invoca pe Dumnezeu drept
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
din pricina lipsei de apă, buruienile luau foc de la soare și șerpii, înebuniți și ei, se adunau în convoaie pe ulițe. Soarele fusese o lipitoare lacomă, dar perceptorii se făceau că nu-nțeleg, pretinseseră taxele ca și anul trecut și astfel cleștele datoriilor strânsese bietele inimi ale țăranilor și meșteșugarilor, ale ciobanilor și ale culegătoarelor. Numai broscoii avuseseră puterea și îndrăzneala să protesteze, ieșiseră grămadă din găurile unde stăteau ascunși, de prin crăpăturile brazdelor, din scobiturile stâncilor și din gorgane și luară
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]