3,262 matches
-
altor confesiuni, așa cum și credincioșii de la noi demonstrează altora, prin exemplul propriu, autenticitatea și nezdruncinatul nostru crez. Este posibil ca, Într-un context oarecare, un laic ortodox să facă mai mult bine propriei religii decât un prelat oarecare, așa cum un cleric Îi poate impresiona pe credincioșii altor confesiuni mai mult decât pe clericii acestora. Direcțiile de răspândire sunt multiple, efuziunile credinței survin de unde nu te aștepți. Comunicarea se va face atât pe o direcție intraspecifică (teologi-teologi, credincioși-credincioși, artiști-artiști), cât și pe
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
autenticitatea și nezdruncinatul nostru crez. Este posibil ca, Într-un context oarecare, un laic ortodox să facă mai mult bine propriei religii decât un prelat oarecare, așa cum un cleric Îi poate impresiona pe credincioșii altor confesiuni mai mult decât pe clericii acestora. Direcțiile de răspândire sunt multiple, efuziunile credinței survin de unde nu te aștepți. Comunicarea se va face atât pe o direcție intraspecifică (teologi-teologi, credincioși-credincioși, artiști-artiști), cât și pe o linie interspecifică (teologii noștri-credincioșii celorlalte religii, artiștii noștri-teologiii/credincioșii/sacerdoții lor
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
plurale, dar un minimum de consens trebuie să Însoțească toate activitățile vizate. Este de dorit ca, la nivel local sau regional, să se adopte formule specifice de realizare a educației religioase (modalități particulare de conlucrare dintre biserică și școală, dintre clerici și mireni, un anumit raport dintre perspectiva monoconfesională și cea interconfesională, accentuarea unor elemente specifice de ordin dogmatic, liturgic, social etc.); la nivel european, trebuie să ființeze foruri care să „calibreze” diferite experiențe, să impună principii, să extragă și să
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
inteligente, curajoase, admisibile dogmatic și canonic. Se știe că Biserica presupune o Îngemănare funcțională dintre membrii clerului și credincioși, dintre reprezentanții „formali” ai gestionării credinței și masa de persoane care o interiorizează sau prefigurează. În interacțiune și conlucrare, laicii și clericii formează Trupul tainic al Domnului Isus Hristos, Biserica În Înțelesul cel mai plenar. La rigoare, raportându-ne la credința ca atare, nu există diferențe de ordin calitativ Între cele două segmente de credincioși, toți mărturisind aceeași filiație spirituală sau tărie de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Din exterior, lucrurile se pot vedea uneori mai clar, eliminându-se riscurile perspectivei autocontemplative și autolimitative. E nevoie permanent de un corectiv extern, independent, care Îmbie la o Întărire a responsabilității În conducere. Biserica nu este doar o treabă a clericilor, după cum aceasta nu trebuie să țină de discreția laicilor sau de proceduri pur plebiscitare (autoritatea clericală sinodală nu poate fi Înlocuită, ci ajutată). În altă ordine de idei, chemările Bisericii câștigă În autoritate, vocea laicului devenind mai credibilă În ochii
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
celebri: un englez din veacul al XIX-lea, William Thackeray, și un francez contemporan cu noi, Jean d’Ormesson. Primului i se datorează cunoscuta Carte a snobilor, scrisă În 1848. O Întreagă galerie de snobi, clasificați metodic: militari, mici burghezi, clerici, simpli frecventatori ai saloanelor, dar mai ales scriitori, cu toții trec prin baia acidă a satirei sale. Viciul imitației fără discernământ, venerația conformistă a falselor valori sunt biciuite fără milă de cel care știe un adevăr necruțător: că a face literatură
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
biruit În dauna moravurilor grosolane aduse În Europa de barbaria Evului Mediu. Dacă Biserica trecu la excomunicarea succesivă a preoților care Începuseră să poarte pantaloni până la genunchi, iar apoi a celor care renunțară la ei În favoarea pantalonilor lungi; dacă peruca clericilor de la catedrala din Beauvais reuși să ocupe odinioară Parlamentul din Paris vreme de o jumătate de secol, toate acestea Înseamnă că era vorba despre lucruri frivole În aparență, care reprezentau fie idei, fie interese: la nivelul piciorului, al bustului sau
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Or, nici nu poate fi vorba de așa ceva: mai Întâi, două sute de ani de favoare regală l-au Învățat s-o disprețuiască; dar, mai cu seamă, parazit al unei clase parazite, el s-a obișnuit să se considere ca un cleric, cultivând gândirea pură și arta pură. Dacă revine În sânul clasei lui, funcția i se modifică radical: burghezia, Într-adevăr, deși e o clasă opresivă, nu este parazitară; ea Îl exploatează pe muncitor, dar și lucrează o dată cu el; creația unei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și funcție sacră, Flaubert este smuls clasei burgheze și zvârlit În mijlocul unei aristocrații parazitare care-l sanctifică. El și-a mascat gratuitatea, libertatea nejustificabilă a alegerii sale; a Înlocuit printr-o comunitate spirituală nobilimea decăzută, și-a salvat misiunea de cleric. Baudelaire, fără Îndoială, a ales și el să intre În această comunitate. De sute și de mii de ori, el vorbește În scrierile sale despre „poet”, despre „artist”. Și-a găsit justificare, consacrarea la scriitorii din trecut. Ba a mers
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
celei cosmice. La fel, În Evul Mediu catolic, Între Crăciun și Epifanie avea loc (În Anglia) Sărbătoarea Nebunilor sau (În Franța) Sărbătoarea Măgarului. Acestea ofereau un interval de derizoriu În care ierarhiile ecleziastice și practicile bisericești erau luate În râs: clericii de rang mic deveneau stăpânii abațiilor și alegeau un Rege al Nebunilor (respectiv un Rege al Măgarilor). O procesiune mascată parcurgea orașul până la catedrală, unde se ținea o parodie a slujbei religioase, marcată de momente parodice: liturghia bețivilor, liturghia cartoforilor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
abațiilor și alegeau un Rege al Nebunilor (respectiv un Rege al Măgarilor). O procesiune mascată parcurgea orașul până la catedrală, unde se ținea o parodie a slujbei religioase, marcată de momente parodice: liturghia bețivilor, liturghia cartoforilor, liturghia măgarului. În biserică, tineri clerici mascați În animale și femei dansau liber și apoi beau și mâncau pe Îndestulate În altar. Iată o evocare a acestei sărbători ireverențioase: În ziua nebunilor, copiii din corul (bisericii - n. M.C.) și clericii de rang mic onorează un reprezentant
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cartoforilor, liturghia măgarului. În biserică, tineri clerici mascați În animale și femei dansau liber și apoi beau și mâncau pe Îndestulate În altar. Iată o evocare a acestei sărbători ireverențioase: În ziua nebunilor, copiii din corul (bisericii - n. M.C.) și clericii de rang mic onorează un reprezentant de-al lor, ales cu urale, pe care Îl numesc episcop al nebunilor sau papă al nebunilor; acesta este confirmat În funcția sa prin bufonerii care pun În scenă farsa: un ceremonial burlesc, parodic
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de către textele culturii de elită: Aceste texte - primul cunoscut datează de la 1198 - vorbesc despre mii de fantezii, acte exuberante și ireverențioase, extravaganțe, pe care moraliștii le vor repovesti cu plăcere, pentru a Împodobi, cu clișee comode, discursurile și predicile lor. Clericii defilau cu măști de figuri monstruoase, În haine de femei sau În ținuta oamenilor de rând, a saltimbancilor sau a histrionilor. Ei țin slujbe În aceste ținute laice și pot fi văzuți defilând În jurul altarului cu brațele pline de sticle
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rituri, este aceea oferită În 1579 de judele Sibiului, Albert Huet, pentru a marca victoria de la Polatsk a principelui Ștefan Báthory Împotriva armatelor rusești: Magistratul (Sfatul orașului) i-a anunțat imediat pe cetățeni de o sărbătoare solemnă, mai apoi pe clerici să-l slăvească pe Dumnezeu cel Atotputernic În biserică, prin intonarea cântului ambrosian după cum e obiceiul. Breslelor li s-a poruncit ca În ziua următoare să Îmbrace zalele de fier și membrii să fie Înarmați sub steagurile fiecăreia dintre ele
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
regelui și a suitei sale permitea mutarea liturghiei puterii În fiecare oraș vizitat. Conform logicii procesiunii, regele, ca entitate care Întrupa puterea divină, trecea prin teritorii și le consacra prin simpla lui prezență. El era Întâmpinat la porțile orașului de clerici și autorități laice, care Își arătau supunerea prin faptul că Îi predau „cheia” orașului, adică Însemnele puterii de a stăpâni orașul. Suita regală și somitățile orașului defilau pe străzi, Îndreptându-se către locul ceremoniei supreme - catedrala unde se ținea o
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comandanții celor trei corpuri ale armatei au servit drept ultimi Însoțitori. La capătul final, unde fusese pregătit un rug din lemn de santal, aștepta un șir lung de demnitari religioși, reprezentând toate religiile Indiei, cu excepția uneia: nu era prezent niciun cleric sikh. ș...ț Însă guvernul era nerăbdător să demonstreze că și sikhi constituiau o parte componentă a sistemului. Ei au Încercat În mod disperat să trimită un mesaj prin care să comunice faptul că nu intenționau ca sikhii să fie
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
să trimită un mesaj prin care să comunice faptul că nu intenționau ca sikhii să fie tratați ca niște trădători sau asasini. Astfel, trei politicieni sikhi din Partidul Congresului al lui Gandhi au fost lăsați să se alăture șirului de clerici, deși aceștia nu posedau niciun statut preoțesc. În mod similar, turbanele roșii-purpurii a unei jumătăți de duzină de sikhi se vedeau foarte distinct În mijlocul gărzii de onoare (D. Kertzer, 2002, p. 159). Deoarece Indira Gandhi fusese asasinată de un militar
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
primare și ale liceului, pe care îl termină în 1885. Din 1889, este și absolvent al Seminarului Teologic, un an mai târziu fiind hirotonisit preot. Cancelist mitropolitan, apoi contabil al Administrației Centrale Capitulare, „catehet” la Școala de Fete (1894-1905), tânărul cleric urcă încet treptele ierarhice pentru a fi numit, în 1922, protopop al Blajului. Din 1891, începe să scrie la gazeta bisericească „Unirea”, iar între 1900 și 1911, o conduce, în calitate de redactor responsabil și editor. Pentru articolul Aniversară, publicat în mai
DOMSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286824_a_288153]
-
-lea. Ucenicii celor doi frați (apostoli), sfinții Clement și Naum, primiți bine în Bulgaria, după ce fuseseră alungați din Moravia, au salvat liturghia slavă. La curtea de la Preslav, a țarului Simeon (893-927), fiul lui Boris, s-a ridicat o școală de clerici învățați în limba slavonă, ce au răspândit liturghia slavă în sânul poporului bulgar. În această școală a fost alcătuit alfabetul chirilic, prin imitarea literelor grecești-cea mai veche inscripție slavă cu litere chirilice a fost descoperită în ruinele bisericii din Preslav
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la sud de Dunăre, unde se constată o adevărată bizantinizare până în 1204. Dar, la sfârșitul secolului al XI-lea, sub Alexie Comnenul (1081-1118), episcopia Dristrei este ridicată la rang de mitropolie (1087), subordonată patriarhiei de Constantinopol. Noua mitropolie cuprindea numeroși clerici. Aceasta se petrecea, nu întâmplător, tocmai într-o vreme de întărire a autonomiei politice a orașelor și a feudalilor locali-statul paristrian ! Bizanțul le-a acordat acestora o autonomie bisericească. Aici întâlnim un cler grecesc și unul local, străromânesc, prezent ân
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
domeniile regale, și pe cele nobiliare și bisericești. Pe teritoriile comitatelor, pe domeniile regale mai ales, trăiau oamenii cetății, apoi slujitorii regelui sau cavalerii, mici nobili aflați sub autoritatea acestuia. Din aceste domenii întinse, regele dăruia unor fideli, nobili și clerici, drept răsplată pentru sprijinul lor. Pe aceste pământuri (moșii) locuia o populație numeroasă de oameni liberi, apoi aserviți noului stăpân al domeniului-iobagi ai cetății, iobagi, liberi, slugi, udvornici. În urma numeroaselor danii, proprietatea regală s-a micșorat, dar a sporit proprietatea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
locuia o populație numeroasă de oameni liberi, apoi aserviți noului stăpân al domeniului-iobagi ai cetății, iobagi, liberi, slugi, udvornici. În urma numeroaselor danii, proprietatea regală s-a micșorat, dar a sporit proprietatea feudală (nobiliară). În Transilvania, acapararea pământului de către nobili și clerici a avut un caracter sistematic, după ocuparea acesteia de către regatul ungar. Cu sprijinul regalității, nobilii își însușesc pământul obștilor țărănești și aservesc țărănimea română, odinioară liberă. Proprietatea nobiliară și bisericească din Transilvania a crescut pe două căi: 1. prin ocuarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unguri) sau prin însușirea lor de fruntașii desprinși din sânul obștilor și 2. prin danii regale din pământurile cucerite. Ambele căi au contribuit la constituirea domeniului feudal în Transilvania, începând din secolul al XII-lea mai ales-stăpânii domeniilor sunt nobili, clerici (episcopi, abați), regele însuși. Pământurile obștilor țărănești ocupate de biserică, cu sprijin regal, sunt întărite apoi prin acte juridice ce consfințeau dreptul de stăpânire bisericesc. Împreună cu alte instituții autohtone, dreptul consuetudinar, numit în izvoare "legea veche", "dreptul românesc" (jus valachicum
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
veche, ca și în cazul bisericii. Procesul de iobăgire a țăranilor liberi a cunoscut un ritm intens în următoarele două secole. O altă categorie socială țărănească, cea a slugilor, își ducea viața la curtea stăpânului de pământ, care putea fi cleric, nobil sau rege, iar ei trăiau pe lângă curțile feudale și nu aveau gospodării proprii. Această categorie țărănească se mai numea și oamenii de curte, udvornicii, siliți să muncească pentru stăpânul lor și erau sinonimi, ca statut, cu iobagii. Slugile (udvornicii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lumii săsești, în secolele XIII-XIV. Comiții (greavii) au deschis conflictul cu episcopul catolic de Alba Iulia și au încercat să-l rezolve prin forță: în februarie 1277, sașii pătrund în Alba Iulia, atacă catedrala episcopiei pe care o devastează, ucid clerici și laici, apoi atacă și alte biserici. Înalții prelați catolici ai regatului reacționează și denunță "furia și cruzimea neamului săsesc"-evenimentele se petreceau sub minoratul regelui Ladislau. Conflictul violent a reizbucnit, în 1307-1308, când sașii au sprijinit pe Otto de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]