893 matches
-
sinceră, n‑am văzut pe nimeni cumpărând vreuna din ramele lui Suze. Adică, știu că trebuie să se cumpere, pentru că stocul se epuizează, dar nu am văzut asta întâmplându‑se în fața mea. Doamne, ce palpitant! Mă apropii ușor tocmai când clienta întoarce rama invers. Se încruntă la preț și inima îmi tresaltă ușor. — E o ramă foarte frumoasă, zic în treacăt. Foarte neobișnuită. — Da, zice ea și o pune înapoi pe raft. Nu! strig în gând, necăjită. Ia‑o înapoi! — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
E așa de greu să găsești o ramă frumoasă în zilele noastre, spun, ca să mă bag în vorbă. Nu credeți? Când găsești una, e bine, pur și simplu... s‑o cumperi! Înainte să ți‑o ia altcineva. — Așa e, zice clienta, ridicând un presse‑papier și încruntându‑se și la el. Acum se îndepărtează. Ce pot să fac? Păi, eu cred că am să cumpăr una, zic cât pot de răspicat, și o iau. O să fie un cadou perfect. Pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Ce pot să fac? Păi, eu cred că am să cumpăr una, zic cât pot de răspicat, și o iau. O să fie un cadou perfect. Pentru un bărbat sau pentru o femeie... Toată lumea are nevoie de rame pentru fotografii, nu? Clienta pare să nu fie deloc atentă la mine. Dar, lasă, când o să mă vadă pe mine cumpărând‑o, poate o să se răzgândească. Mă grăbesc să ajung la casă, și femeia de la tejghea îmi zâmbește. Cred că e patroana magazinului, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
aș veni aici foarte des, e o simplă coincidență sau ceva de genul.) — Îmi pare bine să vă revăd, zice ea. Chiar vă plac ramele astea. — Mult de tot, zic cât pot de tare. Și la ce preț nemaipomenit! Însă clienta se uită la o carafă de sticlă și pare că nici nu ne aude. Câte ați cumpărat până acum? Cam... douăzeci? Ce? Atenția mea revine brusc la patroana magazinului. Ce zice? — Sau treizeci? Mă uit la ea șocată. Mi‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
gândurile. Vreau doar să mă asigur că sunteți mulțumită de serviciile noastre și să vă întreb dacă vă mai putem fi de folos în vreun alt mod. Păi... mulțumesc mult, zic. Sunt foarte mulțumită, mersi. Adică, nu sunt chiar o clientă regulată, dar... — Și să vă amintesc un mic detaliu, și anume că scadența pentru plata creditului pe care îl aveți la noi a cam trecut de multișor, spune David Barrow, de parcă nici n‑aș fi deschis gura. Și să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pentru ce‑a plătit, zic, dându‑mă înapoi. Puteți să mă epilați pe picioare. Dar nu și pe brațe. Și categoric nu... cealaltă chestie. Aia cu inimoara de cristale. Cosmeticiana pare îngrijorată. — Doamna Sherman e una dintre cele mai fidele cliente ale noastre. Și ea a cerut în mod expres epilat din cap până‑n picioare pentru dumneavoastră. — Dar n‑o să știe niciodată! zic disperată. N‑are de unde să afle. Doar n‑o să mă verifice, ce Dumnezeu! N‑o să‑l întrebe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
aud o voce de după ușă și femeia cu ochelari de baga se reazemă de tocul ușii, privindu‑mă cu interes. E vreo problemă? Nu, mulțumesc! zic, radioasă. — Deci, spune femeia, uitându‑se la Erin. O să aduci fusta până la genunchi pentru clienta noastră. Da? — Da, zice Erin zâmbind ușor forțat. Mă duc să o aduc. Dispare și nu rezist să nu ies să mă uit la stativ, să văd ce haine mi‑a mai adus. Femeia cu ochelari mă privește o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să țin minte. O pune pe masă și rămânem cu toții uitându‑ne la ea. Domnișoară Bloomwood, de ce ați venit exact? — A, da! spun. Ei bine, așa cum spune și felicitarea mea, sunt conștientă că poate - înghit în sec - n‑am fost clienta... ideală. Și totuși, sunt sigură că putem colabora ca echipă, în perfectă armonie. Până aici, toate bune. Partea asta am învățat‑o pe dinafară. — Adică? face John Gavin. Îmi dreg glasul. — Îmm... din motive independente de voința mea, m‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
scuzați... — Cum adică nu? spune Suze. Nu puteți să spuneți pur și simplu nu! Trebuie să cântăriți avantajele și dezavantajele. — Am cântărit avantajele și dezavantajele, zice John Gavin. Nu există avantaje. — Dar e vorba despre una dintre cele mai importante cliente ale dumneavoastră! Vocea lui Suze devine stridentă de surescitare. E vorba despre Becky Bloomwood, vedeta TV, care are o carieră fabuloasă și strălucitoare în fața ei! — E vorba despre Becky Bloomwood care și‑a extins de șase ori limita de creditare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
eu, ca tâmpita, n‑am avut ce face și i‑am spus cum m‑am angajat mai demult la Ally Smith și am fost dată afară în clipa când am ascuns o pereche de pantaloni cu imprimeu zebrat de o clientă, pentru că mi‑i doream eu. Când mi‑am terminat povestea, la capătul firului s‑a lăsat tăcerea și m‑am gândit că, gata, mi‑am tăiat craca de sub picioare. Dar după asta am auzit un hohot interminabil de râs, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
despre o soție frumoasă și infidelă nu e străin de cazul acelui apărător celebru care, pledînd pentru o femeie frumoasă dar de moravuri dubioase, a găsit argumentul suprem În a-i invita pe jurați să contemple ce sîni frumoși avea clienta sa. Însă nu ne putem explica istoria prin nasul Cleopatrei, ricanînd În stilul lui Stendhal care notează undeva cu un umor Îndoielnic că Faust a Încheiat contract cu diavolul pentru a face „ceea ce a făcut fiecare dintre noi la douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Victima doarme pe la prieteni și pe la rude, așa scriu ăștia la gazetă. Victima se teme de repetarea agresiunii... Nu se înțelegea dacă știrea aparținea tot textului sau era o completare personală. Poftim, unde am ajuns! Parcă văd că o avem clientă pe nenorocită. Victima ajunge la noi, nu demenții ăia care voiau să-i dea foc. Aia n-au nici pe dracu’, să știți. Nu-i internează nimeni la nebuni, cum ar trebui... Devenise furioasă, îi privea pe cei doi ascultători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fiți supusă unui set complet de teste genetice, la o clinică cu reputație, preferabil la UCLA, și să ... Femeia țâșni în picioare, iar fața i se coloră rapid. Nu! — Să nu ne pripim, zise Whitey, punându-și mâna pe brațul clientei sale. Aceasta îl împinse furioasă. — Nu! Categoric nu! Refuz! Ce minunat. Ce neașteptat și minunat. — Anticipând refuzul dumneavoastră posibil, continuă Sindler, am schițat o cerere pentru ca tribunalul să ordone aceste teste ... Îi întinse un document lui Whitey. — ... și ne așteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ăsta, spuse Whitey, răsfoind paginile. Testare genetică într-un caz de custodie ... Doamna Diehl era deja în culmea isteriei. — Nu! Nu! Nu voi face asta! E ideea lui, nu-i așa? Nemernicul! Cum îndrăznește! Ticălos parșiv! Whitey o privea pe clienta sa cu o expresie nedumerită. — Doamnă Diehl, zise el, cred că ar fi mai bine să discutăm asta în particular ... Nu! Nici o discuție! Nici un test! Să fie clar! Nu! — În cazul acesta, spuse Sindler, ridicând ușor din umeri, nu avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
femei să apară la masă, la sfârșitul mesei. Trebuiau să se dea drept colege de serviciu, care treceau ca să-i aducă niște documente. Sau prietene mai vechi, venite pentru un pupic și o scurtă prezentare. Câteva urmau să fie alte cliente din restaurant, admiratoare ale marelui investitor, atât de copleșite încât se simțiseră obligate să vină să-l cunoască. Nimic din toate acestea nu-l păcăleau pe Barton Williams, dar îl amuzau și se aștepta ca partenerul lui de afaceri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o să-i spun că poate rămâne aici până la terminarea orelor, zise Lynn. Capitolul 55 Alex Burnet sări din taxi și alergă spre școală. Când văzu ambulanța, inima începu să-i bată cu putere. Cu câteva minute înainte era cu o clientă, care plângea, când recepționista o apelase pe interfon, ca să-i spună că sunase învățătoarea lui Jamie. Ceva despre o vizită a fiului ei la doctor. Povestea era neclară, dar Alex nu mai așteptase. Îi întinsese clientei o cutie de batiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
înainte era cu o clientă, care plângea, când recepționista o apelase pe interfon, ca să-i spună că sunase învățătoarea lui Jamie. Ceva despre o vizită a fiului ei la doctor. Povestea era neclară, dar Alex nu mai așteptase. Îi întinsese clientei o cutie de batiste din hârtie și o luase la fugă. Sărise într-un taxi și îi spusese tipului să nu oprească la semafoare. Ambulanța era lângă bordură, cu ușile deschise și un doctor în halat alb așteptând în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
a prepara un leac,care să-l vindece. I-a povestit despre farmecele ei pentru dragoste. A trimis-o pe pacientă la cârciumar să-i aducă două sticle de vin spumos.I-a dat o poțiune. Nu știa dacă soțul clientei a revenit la familie. Dl.Gogonel i-a făcut rost de materialele necesare pentru prepararea medicamentului,a plătit și a cerut doftoroaiei să accepte ca leacul să fie ridicat de o altă persoană,fiindcă alergia nu-i permitea o nouă
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
foarte puțini credeau că războiul este o aventură care se va sfârși prost pentru noi. Iar eu fusesem Învățată de mică să nu intru În asemenea discuții. Dar după procesul doctorului Geiger, era unul dintre prietenii tatei pe care o clientă l-a denunțat că nu crede În victoria Germaniei, am căpătat o adevărată obsesie. Dacă Îmi dădeam drumul la gură, la școală ori În adăpost, fără să mă fi controlat Înainte, Îmi făceam, ore Întregi, reproșuri pentru imprudențele imaginare. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lucios, prins pe spate într-o coadă de cal. ― Geraldine! spune el, cu un timbru puternic de bariton, oprind föhnul și plecând imediat de lângă clientul lui. Ce mai faci? O sărută pe ambii obraji, e evident că Geraldine e o clientă specială, că vine aici de ani de zile. ― Ea e Jemima, îi explică Geraldine. Simt nevoia să bat rapid în retragere. ― Ți-aduci aminte de conversația noastră telefonică? Conversație telefonică? Ce conversație telefonică? Jeff aprobă din cap. ― Ce crezi? Reușești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
faianța, oglinzile, prosoapele și sticlele din salon. Reciproca nu era valabilă - recepționera abia dacă s-a uitat la mine când i-am explicat ce voiam. Ia loc la spălător, a fost sfatul ei. Apoi am auzit-o urlând: —Gráinne, Gráinne, clientă la spălătorul doi! Gráinne nu-mi inspira deloc încredere. Părea foarte tânără. Aș fi zis că n-avea mai mult de treisprezece ani, însă mi-am dat seama că trebuiau să existe niște legi împotriva unei astfel de situații. Gráinne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a oprit și-a chicotit într-un fel destul de straniu, dar atâta timp cât nu râdea de mine era în ordine, ... Jasmine. Gráinne s-a îndepărtat clătinându-se, aplecându-se periculos de mult în față din cauza pantofilor și a strigat: —Maura, Maura, clienta ta e gata. De cum am văzut-o pe Jasmine/ Maura, am recunoscut-o. Și asta nu numai fiindcă-mi tunsese vârfurile când fusesem acasă de Crăciun. își dăduse cu atât de mult fond de ten maro-închis încât, prin comparație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mine, care n-aveam nici un tovarăș. Cele două odăi din fund erau ocupate de domnișoara Dorina și fratele ei, Virgilică, fost actor de operetă la Grigoriu, care dormea în bucătărie. Domnișoara se îndeletnicea cu croitoria și lucra toată ziua pentru cliente, iar actorul gătea la bucătărie fredonând arii din Pericola ori Vânzătorul de păsări. Ca să câștige un gologan în plus, dădeau masa la câțiva dintre colegii mei, servind pe fiecare în camera lui în lipsă de sufragerie. Odăile mansardei erau închiriate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a plăcut trăsnaia ei și am surâs. ― Știi, Dor, mi-am adus aminte de cinteza noastră. Mi se părea că una din păsărici e chiar ea. Păcat că n-am avut mai mulți bani... ― Neguțătorul ce-a spus văzând o clientă atât de risipitoare? Nu s-a crucit? ― Ba da, era grec. Dac-ai ști câtă lume s-a strîns: Cineva chiar m-a fotografiat. ― O fi fost reporter de gazetă?! Nu m-am înșelat. A doua zi (ce surpriză plăcută
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
postură dezavantajoasă și cu grimasa morții pe față le-a speriat pe femeile din Milet mai rău decât orice. Într-un proces, avocatul care o apăra pe Frina s-a mulțumit să dea, puțin, la o parte tunica elegantă a clientei sale pentru a arăta juraților cât de frumos era sânul aflat dedesubt. Puteau condamna așa ceva? Jurații au privit și au pronunțat, apoi, achitarea. Tot Frina ar fi propus, se zice, cetății natale, adică Thebei, să-i reconstruiască pe cheltuiala ei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]