2,055 matches
-
pe care le personalizează lumea arabă, spațiul de referință mai include o serie întreagă de elemente structurale interne (componentele etno-confesionale și politico-ideologice, nivelul de echipare cu resurse și cu infrastructuri, gradul de emancipare a structurilor sociale), care potențează multitudinea de clivaje interioare, stări conflictuale, discrepanțe de potențial economic și militar, diferențieri de orientare spațială a relațiilor externe, aspecte ce subliniază câteva dintre particularitățile definitorii ale lumii arabe. Avem deci în față un spațiu generos și amplu din toate punctele de vedere
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3039]
-
acestei narativizări cu substrat simbolic, cel puțin în accepția de fapt de stil pe care i-o conferă John Reed în The Decadent Style. Caracteristic pentru simbolism și pentru decadentism ar fi ceea ce Max Deri numește "naturalistic permutation" și anume clivajul dintre o prezentare naturalistă/realistă a obiectelor și dizlocarea lor din sfera realității, alienarea lor, sau ceea ce Moréas numește "déformation subjective", iar K.-J. Huysmans "naturalism spiritualist". "Max Deri a numit acest lucru, probabil cea mai comună metodă de alienare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
recuperabil din pretextul facil, găsirea unei mănuși pierdute, servește ca rampă de lansare pentru o ficțiune elaborată prin care obiectul-fetiș este redimensionat la scara unei imaginații debordante, pe măsura fabulațiilor hofmanniene. Pe filiera observației lui Max Deri revine că acest clivaj între naturalism/realism și simbolism / decadentism are loc atât printr-o alienare a obiectelor prin bulversarea relațiilor cutumiare pe care ele le stabilesc, cât și prin animarea lor. Stranietatea, categoria pe care Baudelaire o evidenția ca definitorie a unei noi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
copii ale ei se află la mai toți sculptorii nu-i mai este permis fanteziei să-i forjeze "de toutes pieces" un portret "ideal" poetului"262. Deja opera lui Filip Marin, care-l are ca subiect pe Mihai Eminescu, ilustrează clivajul fondator care va marca aria reprezentării. Sculptorul realizează mulajul după chipul poetului pentru masca mortuară, pe care Ion Frunzetti o găsește dezagreabilă, deoarece poartă amprenta nu a unei suferințe spiritualizate, masca "hiper-eonică" (Popescu-Gogan), ci al uneia care deformează grotesc trăsăturile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a expresiei poetice cu un rapel vertiginos și primejdios către propria interioritate incandescentă. În Visul Chimeric, pe filiera durandiană a antropologiei imaginarului, coroborată cu analiza figurilor imaginarului la Bachelard și cu arhetipologia jungiană, Mircea Cărtărescu sesiza dualitatea ca pe un clivaj insuportabil, o schizoidie dureroasă încifrată în imaginarul eminescian printr-o narcisică resorbție într-o unitate primordială. În acest caz, putem interpreta cele două sculpturi ale lui Filip Marin prin prisma acestei dinamici dualiste de reflex simbolist, care imprimă un relief
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
turgescente nu avem deplina realizare a unei feminități devoratoare înscrisă în bestiarul decadent și că, în contextul simbolist al ipostazierii geniului, ele nu marchează o insurgență malefică, ci dimpotrivă, semnifică domeniul fertil al imaginației creatoare conotată întrucâtva voluptuos. Chiar dacă subliniază clivajul, opoziția, între spiritual și instinctual, între masculin și feminin, așa cum apar în ecuația decadentă cu resorturile violent contrastive de rezultantă estetică, Paciurea face un pas în afara esteticii simbolisto-decadente când transferă distincția de gen(der) unui fenomen de sublimare al materiei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
De aici rezidă un sentiment al insolitării, într-o lectură simbolică, apa o desparte deja pe Ofelia de planul realității. În același timp, ceea ce se vede pe celălalt mal poate fi foarte bine o proiecție iluzorie, nebuloasă a fetei. Acest clivaj poate fi urmărit în deschiderea pe care o oferă defilelul, tot în fundal, ruptura care produce această separare între eu și lume. Tot în fundal, departe, pe niște stânci se află Castelul de la Elsinore, reperul "social" al unei identități care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau Taina. O altă influență, cea a picturii lui Gauguin, o va îndepărta de la o soluționare a gestualității în arabescurile Art-Nouveau-ului. Acest fapt este important pentru toată pictura simbolistă și pentru ceea ce ea are în comun cu decadentismul și anume, clivajul dintre profunzime și suprafață. Ambele întrețin o relație dialectică prin proiectarea acestor gesturi într-o transcendență semnificativă, fără a pierde din vedere efectul suprafeței, decelat de Hodler în reluarea aceluiași model ca laitmotiv în cadrul aceleiași compoziții, pornind de la datele armoniilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
forjând chiar termenul de orfism pentru o facțiune disidentă în fruntea căreia se afla Frantisek Kupka. Prima expoziție a futuriștilor are loc la Paris, în 1912, deși Marinetti își publicase manifestul în Le Figaro, din 1909. Primul Război Mondial reprezintă clivajul între două lumi, anunțat de aceste expoziții avangardiste. Această diversitate nu trebuie să surprindă; ca și în literatură, o serie de pictori încep ca simboliști vezi spre exemplu Theodor Pallady sau traversează o vârstă secesionistă, precum Luchian, pentru a se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și dezvoltării partidelor în regiunea central și est-europeană. Ele conduc la imposibilitatea analizării dezvoltărilor pe aceleași dimensiuni cu partidele vestice. În acest sens, pot fi identificate trei particularități structurale și instituționale: formarea pe baze/fundamente specifice care nu coincide cu clivajele clasice, dezvoltarea în medii politice instabile (valabil pentru primele alegeri), sarcina dificilă de loializare a elitelor politice și aceea de a stabiliza un electorat volatil și deschis. În primul rând, partidele postcomuniste nu au fost formate pe baza structurii clasice
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
dezvoltarea în medii politice instabile (valabil pentru primele alegeri), sarcina dificilă de loializare a elitelor politice și aceea de a stabiliza un electorat volatil și deschis. În primul rând, partidele postcomuniste nu au fost formate pe baza structurii clasice a clivajelor identificată de Lipset și Rokkan (1967). Explicația este una relativ simplă: regimurile comuniste au eliminat diferențele majore de tip social-teritoriale prin intermediul ideologiei egalitariste promovate (van Biezen 2003, 35-36). Etnicitatea, limba, religia sau localizarea urbană nu creau diferențe între cetățeni. Referitor
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
tip social-teritoriale prin intermediul ideologiei egalitariste promovate (van Biezen 2003, 35-36). Etnicitatea, limba, religia sau localizarea urbană nu creau diferențe între cetățeni. Referitor la proprietate, doar statul beneficia de acest drept, eliminând posibile disparități între proprietari și muncitori. Drept urmare, liniile de clivaj existente în Europa de Vest nu au correspondent în spațiul postcomunist.9 În acest context, partidele nu au apelat la reprezentarea identităților colective care ar deriva din separarea societală, ci au fost create pe baza atitudinilor față de aspectele instituționale ale schimbării regimului
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
existat numeroase studii ce au identificat axe economice, a valorilor morale sau etice, naționalism-cosmopolitanism, clerical-anti-clerical etc. Aproape fiecare dintre trăsăturile unei familii de partide poate fi formulată în termenii unui continuum. Indiferent de dimensiunile competiționale, absența parțială sau totală a clivajelor în țările postcomuniste a permis modificarea pozițiilor partidelor politice de-a lungul timpului. Nu numai că stânga și dreapta nu au același înțeles în Europa de Est ca în Vest, ci există o raportare relativă. Astfel, un partid nu este de centru
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
partidocrația Dinamica partidelor a cunoscut în modernitatea occidentală contradicții, conflicte, scindări, reveniri și alianțe, exprimând anumite tendințe explicabile pe axa politico-ideologică dreapta-stânga (Bobbio, 1999). Pe fondul revoluțiilor burgheze și al celei industriale, în contexte naționale și internaționale, o serie de clivaje (biserică-stat, centru-periferie, rural-urban, capitaliști-muncitori) au contribuit la generarea, regularizarea și tipologizarea partidelor politice occidentale și a ideologiilor corespunzătoare: (Lipset și Rokkan 1967, 1-67; Rokkan 1970). În circumstanțele istorico-politice ale tranzițiilor post-totalitare, au fost identificate și alte clivaje importante pentru coagularea
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
o serie de clivaje (biserică-stat, centru-periferie, rural-urban, capitaliști-muncitori) au contribuit la generarea, regularizarea și tipologizarea partidelor politice occidentale și a ideologiilor corespunzătoare: (Lipset și Rokkan 1967, 1-67; Rokkan 1970). În circumstanțele istorico-politice ale tranzițiilor post-totalitare, au fost identificate și alte clivaje importante pentru coagularea unor partide și ideologii: minimaliști-maximaliști (Seiler 1999), autoritar-democratic, comuniști-anticomuniști (De Waele 2003). Recunoscând importanța acestora, voi identifica, la rându-mi, alte clivaje semnificative. Deocamdată, clivajul părți-întreg, altfel spus, separarea părților din întreg, desfacerea diferitelor parțialități sociale din
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
1967, 1-67; Rokkan 1970). În circumstanțele istorico-politice ale tranzițiilor post-totalitare, au fost identificate și alte clivaje importante pentru coagularea unor partide și ideologii: minimaliști-maximaliști (Seiler 1999), autoritar-democratic, comuniști-anticomuniști (De Waele 2003). Recunoscând importanța acestora, voi identifica, la rându-mi, alte clivaje semnificative. Deocamdată, clivajul părți-întreg, altfel spus, separarea părților din întreg, desfacerea diferitelor parțialități sociale din întregul societal (societatea globală). Un asemenea clivaj poate fi analizat dintr-o perspectivă ecosistemică (Carpinschi și Mărgărit 2011, 198-210). Termenul de "eco-sistem" este utilizat în
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
1970). În circumstanțele istorico-politice ale tranzițiilor post-totalitare, au fost identificate și alte clivaje importante pentru coagularea unor partide și ideologii: minimaliști-maximaliști (Seiler 1999), autoritar-democratic, comuniști-anticomuniști (De Waele 2003). Recunoscând importanța acestora, voi identifica, la rându-mi, alte clivaje semnificative. Deocamdată, clivajul părți-întreg, altfel spus, separarea părților din întreg, desfacerea diferitelor parțialități sociale din întregul societal (societatea globală). Un asemenea clivaj poate fi analizat dintr-o perspectivă ecosistemică (Carpinschi și Mărgărit 2011, 198-210). Termenul de "eco-sistem" este utilizat în sensul său originar
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
ideologii: minimaliști-maximaliști (Seiler 1999), autoritar-democratic, comuniști-anticomuniști (De Waele 2003). Recunoscând importanța acestora, voi identifica, la rându-mi, alte clivaje semnificative. Deocamdată, clivajul părți-întreg, altfel spus, separarea părților din întreg, desfacerea diferitelor parțialități sociale din întregul societal (societatea globală). Un asemenea clivaj poate fi analizat dintr-o perspectivă ecosistemică (Carpinschi și Mărgărit 2011, 198-210). Termenul de "eco-sistem" este utilizat în sensul său originar, etimologic: "eco", cu semnificațiile de "casă" (oikos), mediu înconjurător, ambianță, mediu ambiant, mediu întregitor, mediu integrator, întregul ce cuprinde
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
și întregul social, între ideologii și gândirea în întregul ei, precum și între partide și ideologii se produc, continuu, schimburi de idei și informații, valori, energii și alte resurse. Din cele spuse până acum reiese destul de clar, cred, potențialul paradigmatic al clivajului părților din întreg, faptul că acesta poate deveni un model explicativ-interpretativ referitor la noi, oamenii, percepuți ca întreg social și, concomitent, ca părți concurente pentru puterea politică (re)alocatoare de resurse. Totalitatea părților în unitatea lor autosuficientă alcătuiește întregul. În
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
deceniul următor (Radu 2003). Cum am putea diferenția, efectiv, aceste zone politico-ideologice? În universul tensionat al politicii, paradigma părților și a întregului, ca și ideologicul "bine temperat", pot fi utilizate în testarea rezonabilității partidelor, ideologiilor, oamenilor politici prin abordarea unor clivaje intra-politice importante ce pun în lumină raporturile actorilor politici cu realitatea, raționalitatea, moralitatea. În opinia mea, politica și politicianismul; puterea ca scop și puterea ca mijloc, politica puterii și politicile publice sunt clivajele ce pot face diferența dintre normalitatea
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
ideologiilor, oamenilor politici prin abordarea unor clivaje intra-politice importante ce pun în lumină raporturile actorilor politici cu realitatea, raționalitatea, moralitatea. În opinia mea, politica și politicianismul; puterea ca scop și puterea ca mijloc, politica puterii și politicile publice sunt clivajele ce pot face diferența dintre normalitatea și anormalitatea politică. Din perspectiva paradigmei părților și a întregului și a ideologicului "bine temperat", căderea politicului în politicianism presupune dezechilibrarea raporturilor dintre parțialitățile sociale, dintre acestea și întreg, ca și pervertirea naturii moral-civice
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
cetățeanului și imoralitatea egoismului primar, raționalitatea pragmatică a omului politic și incompetența imposturii politicianiste, modalitatea constituțional-legitimizantă a statului de drept și voluntarismul discreționar al dictaturii, finalitatea social-reglatoare a regimurilor democratice și blocajul societăților scurtcircuitate de regimuri dictatoriale. Răspândirea și operaționalitatea clivajului politică-politicianism fac din acesta un adevărat criteriu de evaluare a normalității și rezonabilității politice. Istoria politică a umanității poate fi privită ca un permanent raport între normele, valorile și instituțiile politicului, pe de o parte, impostura, amatorismul și voluntarismul discreționar
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
din mijloc de conducere societală în scop de dominare-subordonare totalitară sau partidocratică este un indicator cât se poate de vizibil pentru evaluarea gradului de normalitate și rezonabilitate politică. Lucru, de altfel, pus în evidență prin paradigma părților și a întregului. Clivajul dintre politica puterii și politicile publice decurge din cel anterior. Atenția acordată politicii puterii, până la un punct de înțeles, primează în fața aceleia acordate politicilor publice. Mult mai tehnice și mai puțin spectaculoase, vitale în schimb pentru estimarea normalității și rezonabilității
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Anton. 1995. Deschidere și sens în gândirea politică. Iași: Institutul European. Carpinschi, Anton. 2008. Cultura recunoașterii. Iași: Editura Fundației Academice "Axis". Carpinschi, Anton și Diana Mărgărit. 2011. Organizații internaționale. Iași, București: Polirom. De Waele, Jean-Michel. 2003. Consolidare democratică, partide și clivaje în Europa centrală și de est in Jean-Michel De Waele. ed. Partide politice și democrație în Europa centrală și de est. București: Humanitas, 177-196. Heiddeger, Martin. 2003. Ființă și timp. București: Humanitas. Le Goff, Jean-Pierre. 2003. La démocratie post-totalitaire. Paris
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
acestor partide cu criterii ideologice. O altă perspectivă folosită chiar mai frecvent în analiza partidelor și în analizele jurnalistice sau ale opiniei publice este cea a continuumului stânga-dreapta. Această perspectivă este într-o anumită măsură o simplificare exagerată a teoriei clivajelor sociale (Lipset și Rokkan 1967), însă mai mulți autori, între care cel mai notabil este Kitschelt (1995), au realizat modele spațiale de distribuire a partidelor și a familiilor de partide în interiorul sistemului, în funcție de criterii care țin cont de contextul social
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]