1,528 matches
-
incapabil să-și stăpânească emoția. Nevastă-sa ținea dinții încleștați fără să-și ia ochii de la Alexandru. Inginerul aruncă o privire circumspectă în jur. Pădurea întunecată, lacul tulbure peste care ceața plutea groasă făcîndu-l să semene cu un cazan în clocot, cerul scund, fețele sleite, golite de orice expresie, astrahanul doamnei Miga ridicol aici, capul motanului ieșind din geantă nefiresc de viu, aproape ceva monstruos pentru că nu i se vedea trupul și deși decapitat continua să răsufle, să audă poate să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
revista Seed, „mesele de prânz în Shanghai sunt niște ritualuri îndeplinite cu un anumit protocol, de durată, udate cu câte o dușcă din când în când de alcool de 110 de grade, obținut din cereale și...când tensiunea dă în clocot, bețișoarele chinezești pot deveni adevărate arme.” Un bețișor chinezesc bine țintit - de fapt, poate ar fi bine să spunem un bețișor care și-a greșit ținta - poate străpunge ochiul victimei și să ajungă direct în creier. Într-o zi, Jianhong
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
pe ecran apare un grafic circular. Wakefield Își Încrucișează brațele, dar cotul bărbatului trece dincolo de cotiere și Îl Împunge. Femeia Își apropie coapsa de a lui, sorbindu-i piciorul. Americanii devin din ce În ce mai mari, scaunele din ce În ce mai mici, e diavolesc, dă În clocot Wakefield. Producătorii de blue jeans au Înțeles că fundul americănesc mediu a crescut considerabil, de ce n-or pricepe și liniile aeriene? Wakefield face exercițiile de respirație profundă recomandate de Zelda, Încercînd să se relaxeze, apoi evadează În paginile cărții sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care toate cele fuzionează? Îl Întreabă pe taximetristul arab care Îl duce de la aeroport la hotelul la care trage de obicei, o ascunzătoare de gangsteri de prin 1925, restaurat recent, dar nu excesiv, speră el. — Un ceaun de căcat În clocot, spune taximetristul. Trec pe lîngă un mic local unde, Își amintește Wakefield, au cele mai bune clătite cu cartofi din tot orașul; după colț este un cărucior antic Polish Dog, aciuat chiar sub liniile suspendate. Îi lasă gura apă; varză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a măturat curtea, și turnul a fost împodobit cu iederă și cu hamei înflorit, împletite cu ramuri de arin și de dafin. La bucătărie nu mai făceau față cu jumulitul de fulgi și de piele, cu tăiatul cărnii, datul în clocot și rumenirea ei la proțap; aerul era pătruns de mirodeniile obișnuite la sărbători. Faroald a poruncit să fie puse la răcit în apa râului cinci amfore din vinul cel mai bun. Toți și-au pus hainele cele mai frumoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că Gisulf era un soț blând și afectuos. Noapte de noapte, în pat, își lua în brațe nevasta, dar în momentul împreunării, sămânța i se scurgea în prag, sau imediat ce-l trecea, retrăgându-se înainte ca lucrurile să dea în clocot. N-am scris acestea spre a-i defăima pe Romilde sau pe Gisulf, ci doar ca să ofer o justificare, chiar dacă meschină, pentru ceea ce ea va săvârși, căci, la un moment dat, carnea i-a răpus sufletul și a căzut pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Garibaldo. Ducând instrumentele prietenului meu, am intrat împreună cu el în încăperea fetelor lui Heraclion, care abia dacă mai răsuflau. Parcă am asistat la ceva magic. A luat un mic bisturiu din lighenașul de aramă în care instrumentele fuseseră fierte în clocot, a făcut o incizie la baza gâtului copilei mai puțin grav bolnave, a tamponat puținul sânge care a ieșit și a vârât cu îndemânare canula în interiorul gâtului. Micuța a respirat adânc. A făcut același lucru pentru cealaltă, cu același rezultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tot aerul din piepți. Aban surâse. Se aplecă peste vatra În care focul ardea firav. Apa tocmai Începuse să fiarbă În scoica cea groasă. Aban luă praf dintr-o tașcă de piele și-l presără peste apa ce dăduse În clocot, apoi o acoperi cu o piatră netedă de prundiș. Aburul prinse a ieși În fuioare subțiri de sub piatră, iar el mai așteptă câteva clipe Înainte să deșerte apa și praful Într-o cochilie mare de melc În care Îndesase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
răsări ca o creatură nu pe de‑a‑ntregul umană. Arta deghizării e atât de avansată, Încât poți fi sigur că subevaluezi numărul de lichele cu care te‑ai ciocnit. Dar un geniu ca Rakhmiel nu izbutea totuși să disimuleze clocotul impetuos sau, dacă preferați, ticăloșia naturii lui. Avea noțiuni despre decență care se trăgeau Încă de la romanele lui Dickens, dar avea un REM păcătos - Împrumut termenul de la specialiștii În somn - adică mișcări rapide ale ochiului, foarte lucide. Arăta ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
clipa asta, unde suntem noi în realitate și cine? Tinerii s-au oprit față în față sub un felinar pe strada Corbeni. Știi ce ni se întâmplă? Nu, bâiguie fata, de unde să știu? Și lumea își arată o clipă, prin clocotul și aburii de creieri puși la fiert, fața ei de putere, precum un odor de preț sclipind în bezna unui mormânt scitic. Peste zeci de ani, oameni scofâlciți și băbătii vor continua să-și amintească nuanța liliachie a unei rochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să fiarbă. Stăteau în continuare fără să rostească alte vorbe decât descântecele și procedau de parcă ar fi fost singuri și restul tribului n-ar fi existat. Stăteau cu ochii ațintiți în apă și, când aceasta a început să dea în clocot, își ridicară privirile spre vraci. Xudura se ridică în picioare, luă pielea lui Lucas și înaintă spre vas. Întinse mâna dreaptă, care fu luată de războinicul cel mai apropiat, care, la rândul său, îngădui ca vecinul lui să-i ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de două ori... apoi, tăcu, totul se liniști, parcă totul muri din nou. - Își cheamă perechea! își zise el. Somnul nu-l prindea, simțea nevoia să-și descarce sufletul, să-și spuie neliniștile care îl măcinau. Părea dezlănțuit de un clocot care-i zbuciuma sufletul... Era ca dezghețul unui fluviu primăvara. Cine-i cel ce-i va descreți fruntea, care să-i scoată plânsul din glasul necazului său... care să-i ridice capul și să privească necazul drept în față... care
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Iași ca și la Bârlad. In seara aceea, transmitea: ”Te-așteaptă un om... Glasul lui Dan Spătaru tremura cu un fel de disperare, care cerea ajutor. Vasilica își ascunse fața în palme, cu ochii plini de lacrimi. Deodată, ca un clocot, blestemul mamei, atunci la despărțire pe peronul gării din Bârlad, îi năpădi mintea. Și plânse amar. ”-Eu nu am dreptul să mă plâng!.. a spus ea întrun rând. Nefericirea vieții mele e opera mea!.. Sunt osândită să mor nefericită..!”, așa
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
se dihoacă, rapid, cum curge, de exemplu, nisipul, dintr-un sac spart. Au mers acasă la tată: au mâncat; au băut; au dormit. La vreo câteva zile după aia au ieșit prin Lohan. Era o fierbere totală. Ca Într-un clocot bolborosit și neînchipuit de amenințător. Moș Victor s-a retras, cu feciorii, acasă, la cel mai mare. Au acoperit moara cu paie, coceni, fân. Arăta, privită de dincolo de poartă, ca un fel de gireadă, de nutreț, ceva mai mare decât
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
vreme, dacă tot venea, după cum striga undeva o smintită, sfîrșitul lumii; ce rost mai avea o cumințenie fățărnică, potrivnică firii lor de iepșoare ce zburdau pe pajiștile de beton ale orașului? Căutau mînji pe măsură, și sîngele acestora era În clocot, dar ce sînge nu fierbea, ca niciodată mai Înainte, În ultimele zeci de ani? De cînd planeta deviase de pe orbită, luînd-o razna nu se știe Încotro, cu bipezii ei tot mai dornici de plăceri, nu erau alte explicații, iar dacă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
burtă? căută străinul să se descotorosească, elegant, de celălalt musafir, devenit prea expansiv. - Care este scopul vizitei dumneavoastră? Care ar fi amănuntul nefast care a perturbat dispoziția dumneavoastră sufletească? - Doar o țâră să mai șed. Pielea de sub burtă dă în clocot. Să nu-mi iasă vorbe că nu le-am rezolvat pe cele două franțuzoaice. - Dezagrementul ce mi s-a petrecut în Mozami... - Mă scuzați. Ora șase stăpînă! Vremea să rotiți schimburile în făbricuță. Le dați încuvințarea să se rotească sau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce pofteau. Goli o mulțime de cești. Primise lângă el un ibric, îl strânsese cu resemnare la piept și-l golise. Da, și-amintea. Era o comandă cu vreo două surori, patru sute la Rolly, cântase puțin, tocmai dăduse ușor în clocot și cântase 243 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - "Am luat toate măsurile în privința împlinirii temeiurilor legale... Întreaga mea avere îți aparține și, în chip firesc, poți dispune de ea cum poftești. Îmi permit totuși a-ți avansa câteva neobligatorii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acasă. Le ridica moralul. La Mociornița, ți se adresau scurt, milităros, voios, cu "Oligofrenule!" Adeseori, oligofrenelor li se spunea, prescurtat, în bătaie de joc, "Olie", iar oligofrenilor "Gogo". Pe măsură ce agitația creștea în saloane iar comunicarea interpersonală stătea a da în clocot, malacii se pregăteau să-i ia pe pacienți la furtune. Asta însemna să le aplice tușeul rectal. Bolnavii adulmecau pericolul și cei care puteau vorbi își reluau fiecare, de groază, ceremonialul verbal, frazele obsedante. Deveneau impenetrabili la argumente, tremurau, se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de poezie, Doru Sinistratul fu scos de către gazda sa cu patul afară, pe trotuarul denivelat și crăpat, din fața celui de-al doilea rând de case diavolești din strada Perone, să scrie despre mașini, copaci și gângănii, să șadă mai aproape de clocotul vieții. În primele cinci minute ale nopții, se înverzise de frig. Madam Nicolici sfâșie, c-un cuțit, finetul și plasticul în care era conservată plapuma de mătase a Răposatului, o coborî de pe dulapul încrustat în siluete de grifoni din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aprinsese focul o muiere între două vârste, cu șorț roșu dinainte. Tăinuitorul își cunoștea meseria. Aduse o căldare și fierse niște var. Gheorghe îi da ajutor. Ținea o pătură veche, plină de găuri și aștepta. Când zeama albă dădu în clocot, zulitorul așternu pe rând țolul pe spinarea iepelor. Nevasta luase animalele de gât. Gazda turnă varul fierbinte în găurile păturii. Pielea cailor sfârâi, arsă. Părul lor frumos și des se curăța ca luat cu briciul. În locurile goale, rămăseseră câteva
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ea se împlinește. Deznădejdea crescând în sine, intensitatea ei e un posibil fără viitor, o negativitate, o înfundătură în flăcări. Când ai ajuns însă să deschizi ferestre disperării, atunci viața - năpădită de sine însăși - pare o grație dezlănțuită și un clocot de zâmbete. " Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-și odihni capul." (Luca, 9, 10) - Mărturisirea aceasta a lui Isus - și care întrece ca nivel de singurătate Ghetsimani - mi-l apropie mai mult
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
au zburat în vânt și cu ele substanța izolării tale. Distanța de lume o putem verifica doar în iubire. În brațele femeii, inima se supune instinctului, dar gândul rătăcește în preajma lumii, fruct bolnav al dezrădăcinării erotice. Și de aceea în clocotul senzual al sângelui se înalță un protest melodic și sfâșietor ce nu-l distingem totdeauna, dar e prezent în spațiul unei licăriri, amintindu-ne în treacăt vremelnicia duioasă a voluptății. Cum am culege altcum moartea trandafirie din fiece sărut, învăluiți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
spre naivitate, renunțarea totală cu un eroism paradoxal, disperarea cu orgoliul, presentimentul nebuniei cu dorința de anonimat, strigătul cu tăcerea, elanul cu nimicul? Și toate acestea se petrec în același timp, simultan. Toate tendințele acestea cresc în cel mai mare clocot posibil, în cea mai mare nebunie interioară, într-o confuzie absolută. Cum să mai faci atunci filozofie sistematică și în ce fel să mai poți fi capabil de o arhitectonică bine definită? Sânt oameni care au început cu lumea formelor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lor declanșări explozive. Nimic nu se creează în domeniul spiritului fără un anumit grad de asceză. Cu cât viața este mai strânsă în zăgazuri, cu atât cresc mai mult elanurile spiritului. Instinctele trebuie să ardă sub conștiință. Pasiunile spirituale sânt clocote vitale, care nu mai servesc viața. Exasperarea biologiei între intensități și deficiențe constituie fundamentul spiritului. Cărei idei i-am servit cu toate forțele vieții, de câte ori ne-am îngenuncheat tăriile inimii slăbiciunilor spiritului? Asceza este o voință de putere cu resort
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
198} trăiți în pace, căci sînteți singurele națiuni eterogene în oceanul panslavismului, această dicțiune ungurii trebuiau s-o întoarcă și s-o traducă spre pierzarea lor. Ei au vrut-o, nu noi! În țara toată mișcarea română - antiunionistă fierbea în clocotul cel mare. Adunarea din dumineca Tomei, preparatorie, fusese; fusese și adunarea cea mare din Câmpul Libertății, unde flamurea reînvierei sfâșia aerul cu tricolorul său. Virtus romana rediviva! Luasem parte cu Ioan la toate acele manifestări de viață ale națiunei - etern
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]