1,516 matches
-
prin găteală seduce adesea la o deplină nivelare a diferințelor. Însă, îndată ce o haină e în contradicțiune cu relațiunile proprii ale unei persoane din piesă, efectul acestei calimități asupra întregului e foarte jenant. O podoabă necompatibilă cu pozițiunea individuală, o coafură, un giuvaer, o garnitură scumpă pe care individul ni le-arată pe conta rolei sale sânt erori simbolice și sânt și o dovadă că actorul n-a putut să se priveze de sine însuși în interesul misiunei sale și că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și se vor uni pentru a se dezvolta În cea mai nouă realizare a misiunii umane de a se perpetua. Candidata la postul de Regină are aproximativ o zi pentru a-și găsi pretendentul. Dacă nu, este reciclată (poate din cauza coafurii) și se pun În mișcare pregătirile pentru alegerea unei alte candidate la postul de Regină. Natura pare crudă. Însă face ce este mai bine pentru tine. Și, ghici ce? Îndrumările complexe pentru paradă sînt În mare parte dictate de eliberarea
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
și pe Jess ghemuită după zid! Nu le pot spune că le-am văzut. Nu pot chicoti În voie. Ajung la poartă, cît se poate de stăpînă pe mine - cînd zăresc, după un rododendron, un păr castaniu cîrlionțat, cu o coafură familiară. Nu. Nu-mi vine să cred. Aia e mama? Ies pe poartă și izbucnesc În rîs, acoperindu-mi hohotul cu mîinile. Pornesc iute pe trotuar, găsesc o bancă pe strada alăturată și Încep să răsfoiesc revista Heat, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
doar că el este îndeobște un prilej de mare bucurie și emoție. Acesta cuprinde, de la cultură la cultură și de la regiune la regiune, o serie de particularități estetice și psihosociale. În Oaș și Maramureș, mireasa se pregătește ca vestimentație și coafură timp de trei zile înaintea nunții. O excelentă caracterizare socioantropologică a nunții din centrul Transilvaniei (Valea Frumoasei) este făcută de Achim Mihu (1983). Există însă populații, e adevărat că foarte puține, unde inclusiv desfășurarea căsătoriei este un prilej de ceartă
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și continuitate. O serie de investigații arată că sublinierea doar a conflictelor valorice nu este justificată ontologic. A. Percheron (1980) constată că atitudinile și opiniile tinerilor manifestă mari abateri de la tradițional atunci când e în joc comportamentul cotidian personal (sex, îmbrăcăminte, coafură etc.), în schimb majoritatea se raliază la valorile și normele sociale dezirabile atunci când e vorba de mari probleme, cum sunt necesitatea organizării sociale, rolul și utilitatea familiei și a religiei. Un consens sporit între răspunsurile adolescenților și ale părinților s-
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ciubotarilor există însă și membrii ei erau înstăriți, semn că meșteșugul lor era eficient. Izvoarele ne vorbesc, la fel, despre calapodari, specializați în confecționarea unor botine cu toc înalt. Dacă slujnicele însărcinate cu pieptănătura Doamnelor aveau mai puțin de lucru (coafura femeilor s-a arătat mult mai atașată de aranjamentele tradiționale, fără a obstrucționa pătrunderea noutăților complicate), „cosmeticienele” care trebăluiau în iatacul de lângă camera Doamnei erau mult mai ocupate. Ele mânuiau, în fața unei oglinzi de cristal, fardurile, „sulimanurile” (care trebuie să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Una din cele mai vestite statuete care, de altfel, se înscrie perfect în canoanele descrise anterior, este cea de la Lespugne. Realizată în fildeș, prezintă următoarele trăsături: capul mic, de forma unui oval regulat, nu are nici o linie a feței figurată, coafura este reprezentată prin linii gravate, aproape paralele, gâtul delicat este bine detașat de torace, acesta din urmă fiind plat, cu sâni atașați foarte jos, descinzând pe abdomen. Regiunea abdominală este redusă, ca urmare a dezvoltării considerabile a sânilor. Fesele sunt
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
sunt repliate sub corp; gambele, scurte și puternice, nu au laba piciorului figurată, extremitățile lor nefiind separate decât printr-o linie oblică. Statueta de la Sireuil, realizată din același material ca cea de la Tursac - calcit, are capul spart, neexistând decât baza coafurii, reprezentată în partea superioară a spatelui, în relief. Corpul, aplatizat lateral, este alungit și destul de zvelt, sânii sunt mici, conici, fiind considerați sâni de tânără fată. Brațele sunt aplatizate și încrucișate sub sâni; bazinul este relativ voluminos, cu abdomenul proiectat
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
și alte reprezentări artistice feminine („Para”, „Torsul”, „Mănușa de box”, „Figurina cu centură”, „Figurina cu pelerină”), dar niciuna nu se ridică la nivelul artistic al celei dintâi. Este, fără îndoială, cea mai frumoasă figurină paleolitică cunoscută. Atrage atenția mai ales coafura: decorul este divizat în două zone, prima, deasupra frunții, fiind formată din cinci linii profunde constituind patru benzi; cea de-a doua, acoperind ceafa până la extremitatea gâtului, cuprinde 13 linii longitudinale gravate, care formează 12 benzi, divizate prin linii circulare
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
profunde constituind patru benzi; cea de-a doua, acoperind ceafa până la extremitatea gâtului, cuprinde 13 linii longitudinale gravate, care formează 12 benzi, divizate prin linii circulare, mai lejere (H. Delporte, 1979). Acest tip de decor cadrilat pare să reprezinte o coafură sau un acoperământ specific perioadei, deoarece îl regăsim și la alte statuete (Laussel, Grimaldi, Kostenki, Kotilevo) (Z. Abramova, 1991). Grupa italiană. Poziția stratigrafică a acestor reprezentări este, pentru cea mai mare parte dintre ele, destul de incertă. Nu se știe, cu
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
mai sigur, aparținând Gravettianului italian. De la Grimaldi provin mai multe statuete, distincte prin modul de realizare. Una din cele mai cunoscute, numită, de altfel, „Venus de la Grimaldi”, realizată în steatit galben, se înscrie în construcția rombică specifică statuetelor feminine. O coafură în „coadă de cal” descinde până la ceafă, amintind de dispoziția coafurii la unele statuete grecești. Capul, în care liniile feței nu sunt figurate, prezintă o formă ovală. Sânii sunt enormi și coboară până la abdomen, coapsele sunt masive iar membrele inferioare
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
distincte prin modul de realizare. Una din cele mai cunoscute, numită, de altfel, „Venus de la Grimaldi”, realizată în steatit galben, se înscrie în construcția rombică specifică statuetelor feminine. O coafură în „coadă de cal” descinde până la ceafă, amintind de dispoziția coafurii la unele statuete grecești. Capul, în care liniile feței nu sunt figurate, prezintă o formă ovală. Sânii sunt enormi și coboară până la abdomen, coapsele sunt masive iar membrele inferioare sunt fracturate deasupra genunchilor. Mijlocul corpului prezintă o centură care nu
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
însă bazinul este dezvoltat și triunghiul pubian și vulva sunt puternic incizate. „Capul de negroidă” are liniile feței remarcabil figurate: fruntea îngustă, orbitele profunde, arcade masive, nas inexistent (poate prin fragmentarea piesei), pomeți viguroși, gura redată prin două orificii orizontale. Coafura este gravată printr-un cadrilaj, amintind de Brassempouy. Tot de la Grimaldi provine și „Hermafrodita”, ce a generat numeroase ipoteze asupra semnificației sale: E. Piette (1907) vedea sub abdomenul rotunjit „un enorm falus”; H. Delporte (1979) pune sub semnul întrebării această
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
un mic peduncul alungit și perforat, care poate reprezenta bustul personajului (J. Jelinek, 1988). Un loc aparte în reprezentările de la Dolni Vestonice îl ocupă celebrul cap feminin „Leonardo da Vinci” (fig. 7) care, alături de Brassempouy, este unic în arta paleolitică. Coafura nu este detaliată, dar este separată clar de figură printr-o incizie profundă. Fața are o formă triunghiulară, caracterizată printr-o frunte înaltă și bombată, ochii sunt deosebit de realiști, nasul este puternic și bine marcat, bărbia ascușită și clar degajată
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
separată clar de figură printr-o incizie profundă. Fața are o formă triunghiulară, caracterizată printr-o frunte înaltă și bombată, ochii sunt deosebit de realiști, nasul este puternic și bine marcat, bărbia ascușită și clar degajată, urechile lipsesc, probabil acoperite de coafură (H. Delporte, 1979). Același sit a livrat și o mască grosieră, despre care J. Svoboda (1997) spunea că reprezintă același individ, ca și capul precedent, datorită unei asimetrii faciale. După B. Klima (1983), această interpretare este confirmată nu atât de
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
inferioară. Surprinde faptul că este lucrată în calcar, în timp ce majoritatea statuetelor sunt în fildeș sau lut ars. O. Soffer (2000) consideră că decorul de pe capul statuetei pare a fi, mai degrabă, modelul unei „bonete” din fibre împletite, decât al unei coafuri. Examinarea acestui specimen indică o țesătură făcută cu mâna, în spirală sau radială, model ce pare să fi început din vârful capului printr-un nod, în aceeași manieră cu a coșurilor împletite, din siturile morave. Același sit a livrat și
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
sânilor, două linii paralele intersectate de scurte hașuri fin incizate în direcții variabile. Colierul se menține pe gât și se continuă și pe spate, fiind realizat în aceeași manieră (Z. Abramova, 1967). De la Avdeevo, atrage atenția o statuetă a cărei coafură, ce coboară în cozi pe ceafă, este prinsă în spatele urechii drepte, minuțios realizată în relief (fig. 9c). Trebuie reținut că aceasta reprezintă unica ureche umană figurată în Paleolitic. De asemenea, pe fața statuetei apare unicul tatuaj paleolitic. Ca și figurinele
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
Este caracterizată de marea unitate, tehnică și stilistică, a seriilor de statuete, de la Malta și Buret. Liniile esențiale ale acestei unități sunt: dispariția volumului exagerat al bazinului, membre relativ normale, figurarea detaliată a capului, uneori cu trăsăturile feței, părului și coafurii, reprezentarea veșmântului (fig. 10). În ceea ce privește încadrarea cronologică, Z. Abramova (1995) consideră că aceste situri pot fi raportate la epoca ce precede ultima glaciațiune din Siberia (glaciațiunea Sartan), deci, vârsta statuetelor este undeva, în jurul a 22.000 B.P. Una dintre caracteristicile
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
triburi din Asia septentrională, sunt realizate mici sculpturi feminine - Dzuli, figurând prima femeie mitică, din care au descins toți membrii tribului. Dzuli sunt și spirite protectoare, cărora li se aduc ofrande. Sunt manipulate în timpul ritualurilor, sunt pictate, împodobite, cu o coafură deosebită (J. Maringer, 1958). Nu poate fi și cazul celor paleolitice, multe având urme de pigmenți, coafuri (Willendorf, Brasempouy etc.) sau diferite podoabe reprezentate (Kostenki I, Malta etc.)? Ipoteze, inspirate sau nu din cele anterioare, au fost emise și după
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
descins toți membrii tribului. Dzuli sunt și spirite protectoare, cărora li se aduc ofrande. Sunt manipulate în timpul ritualurilor, sunt pictate, împodobite, cu o coafură deosebită (J. Maringer, 1958). Nu poate fi și cazul celor paleolitice, multe având urme de pigmenți, coafuri (Willendorf, Brasempouy etc.) sau diferite podoabe reprezentate (Kostenki I, Malta etc.)? Ipoteze, inspirate sau nu din cele anterioare, au fost emise și după anii ′80, precum cea a lui P. Russel (1993), ce consideră aceste statuete simple modele feminine, invocând
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
rezistență o formau pensionarii, care făceau de „permanență”. Bârfeau, vorbeau continuu despre boli, excreții și organe interne, despre moarte și sfârșitul lumii. Babele (de fapt, femeile peste 35 de ani, prematur îmbătrânite) erau, în general, diforme, obeze și șleampete, cu coafuri „permanent” vopsite roșcat, varice și capoate slinoase. Îmi evocau bătrânele rusoaice de gubernie din romanele lui Gorki și Dostoievski. În agora masificată a cozii poveștile de viață se țeseau naturalist, scatologic și morbid. Moși clămpănitori, parkinsonieni, păpuși dezarticulate. Aproape întotdeauna
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
trece prin închisorile de la Văcărești, Jilava, Târgșor, Mislea ș.a. După eliberarea din detenție, fără dreptul de a-și continua studiile, e pe rând sudoriță pe șantier (1955-1956), taxatoare la Întreprinderea Regională a Transporturilor Auto (1959-1960), șamponeuză într-un salon de coafură (1962-1965). În 1980 se stabilește în Franța, unde solicită azil politic, iar în 1989 i se acordă cetățenia franceză. Debutează cu o schiță în „Cronica” (1966). Colaborează la „Viața românească”, „România literară” ș.a. Prima ei prezență editorială este volumul de
ORLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288589_a_289918]
-
prăjitură sau porția de salată. L-am regăsit de asemenea pe tânărul de cincizeci de ani, intelectualul care cunoștea adevărul. Era acum mai în vârstă decât cu două săptămâni în urmă și alesese, în locul buclelor negre de data trecută, o coafură dreaptă, cu reflexe cenușii, dar ceea ce spunea ar fi putut fi spus, cuvânt cu cuvânt, de dublul său care vorbise despre „țara-fantomă“. Își umpluse deja farfuria și făcea acum conversație cu un bărbat foarte corpolent, cu părul adunat într-o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
forța și vigoarea. A-l tăia, ca în mitul lui Samson, înseamnă a pierde energia. Dacă părul lung, des și lăsat liber exprimă forța sălbatică, părul coafat și strâns înseamnă controlul voluntar sau impus al energiei. Ritualurile de tundere și coafurile (coadă împletită, coc etc.) semnifică stăpânirea simțurilor, dominarea pulsiunilor, uneori renunțarea la sexualitate, sau sunt semnul ascultării absolute și al abandonării definitive în mâinile lui Dumnezeu (tundere religioasă) sau ale țării sale (tunsoarea strictă a militarilor). Coada de cal, codițele
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
din mișcarea hippy) sau, dimpotrivă, tăiat din aceleași motive (părul scurt al femeilor, ce le însoțește emanciparea și lupta feministă). În plan psihologic, părul este în relație și cu starea psihică a persoanei. Schimbările de culoare, de tunsoare sau de coafură intervin adesea în momente cruciale și sunt ecoul unei profunde nevoi de transformare; ca și cum schimbându-și înfățișarea, persoana și-ar schimba nu numai exteriorul, ci și interiorul, modificându-și starea mentală. Pieptănatul ori periatul părului dezvăluie dorința de a face
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]