1,794 matches
-
nou!” “Aș, îmi răspunde el, acu toarce, acu face fasoane! Ca femeia văduvă, până-i afli toate melicurile!” Îar tăcurăm, urcam niște serpentine abrupte și șoferul era atent la volanul lui. Se zăreau pe fereastră stânci prăpăstioase, hăuri adânci și coame de dealuri potolite cu câte-o stână spânzurată în vârful lor în care ardea o vatră de foc. Pe parbriz, jos la bord, șoferul își lipise o colecție de ilustrate japoneze cu fete care-ți fac cu ochiul pe care
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
căutând din ochi. Coasta i se părea interminabilă, întinzându-se de-a lungul văii. De o parte se zărea drumul, care urca, și casele, apoi dealurile ce se întindeau până la pădure, departe, dar nu o văzu. De cealaltă parte a coamei, poieni, colnice, iar în depărtare un alt sat risipit. Dar nici acolo nu o văzu. Inima i se strânse, sufletul i se îngreuna pe măsură ce înainta. Ajunse la locul unde coama se lărgea într-un platou, ce cobora apoi de formă
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
pădure, departe, dar nu o văzu. De cealaltă parte a coamei, poieni, colnice, iar în depărtare un alt sat risipit. Dar nici acolo nu o văzu. Inima i se strânse, sufletul i se îngreuna pe măsură ce înainta. Ajunse la locul unde coama se lărgea într-un platou, ce cobora apoi de formă abruptă și urcând din nou, dicolo de un drum, întinzându-se până la cer, într-un munte domol, blajin. Partea stângă era străjuită de o pădure deasă de fagi și stejari
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
scoase din tăcerea grea, atât de grea că părea să-i strivească! -E târziu, e timpul să mergem-spuse ea neutră, ridicându-se. Suntem departe de casă și soarele apune. El nu spuse nimic. Drumul de întoarcere era apăsător, străin, dușmănos. Coama dealului părea să-i alunge. Păsările parcă îi certau. Până și mieii simțeau tensiunea, mergeau tăcuți, ținând poteca, fără să se abată în nicio parte. "Maria, Maria..." - gemea sufletul lui-, "pasărea mea călătoare!..."-Lacrimile îi curgeau nevăzut, adunându-i-se
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
căutam, dar căutam. Inițial am crezut că o să alerg în căutarea unui pescăruș rătăcit pe plajă la apusul soarelei. Pescărușul a venit la picioarele mele, m-a privit o clipă în ochi, pe urmă a zburat. S-a oprit pe coama unui val și-a furat un pește. Cu prada mării în cioc s-a înălțat în văzduh. (Caută în nisip.) Nu căutam pescărușul. Altceva căutam, dar nu înțelegeam ce. M-am lăsat ademenită de sunetul apei și am plutit într-
ÎN CĂUTAREA ULTIMULUI ELEMENT de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379305_a_380634]
-
DOR Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1388 din 19 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Floarea soarelui și-ascunde chip sub bor de pălărie, Unduindu-și mlădios trup prin maci și spic de grâu, Clipele se frâng pe coama răzvrătita, brumărie A căluțului ce-n goana spinteca al apei rău. Fluturi și-oglindesc în lacuri aripile obosite, Buburuza ațipește pe-o brândușa ca-n povești, Printre lacrimi care spală anotimpuri logodite Cu beții de zile-apuse în solstiții fără vești
ULTIMUL OCHI DE DOR de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379406_a_380735]
-
partea dreaptă. -Mă nărodule, o venit lupii după tine? a prins a răcni bătrânul tot bătând în alambic, împungând cu privirea întunericul pentru a ține numărătoarea lupilor: unu, doi, trei. Așezați pe labele de dinapoi, lupii așteaptă . Li se deslușesc coamele zburlite și colții. Scrie luna pe colții lor! Mârâie îndârjit. Câte unul îndrăznește să se apropie. Cu toporișca într-o mână, cu cealaltă bătând cu strășnicie în alambic, bătrânul merge pe lângă căruță chiuind, lăsându-se pe baza instinctului iepei. Parcă
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
mai ține moșul câte-o predică lupilor, scrijelind întunericul cu privirea, doar, doar o da de drumul bun spre casă, dar nici un copac nu-i pare cunoscut și nicio zare nu i se înfățișează, semn că s-ar termină pădurea. Coamele lupilor par arici uriași îmbrăcați în diamante, așa strălucesc. Luna, cuibărită în creștetul unui copac îi dă moșului motiv de glumă: -Aburcă-te oleacă, că de-o fi să cazi, te mâncă lupii; lume făr de doi cai și-un ghiuj
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
Nu-i cunoaștem, nu-i știm sau îi știm prea puțin Și pământul e gri, cimitirul mai plin, Îi vedem doar trecând, parcă nici nu au fost, Amintirea cu ei ne mai ține-adăpost. Cu un braț mai înalt, ca o coama de munte, Cineva ne ucide-n stupide-amănunte; Suntem veșnici deodată, eram veșnici și ieri, Suntem victime oarbe și cerșim grațieri. Oameni buni și frumoși pleacă fără cuvinte, Lasă-n urma tăceri și aduceri aminte, Oameni sinceri și blânzi, oameni care
IN MEMORIAM) de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379474_a_380803]
-
Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2329 din 17 mai 2017 Toate Articolele Autorului Din ochi rostogolesc amare lacrimi Pe-ntinsul frământat al mării de pelin, Ce prăvălește peste mine valuri, Fără să-mi lase o clipă de alin. Prind coama alb-a munților de ape Și-ncerc tăria lor s-o domolesc, Cu mângâierea viselor din noapte, Ce tainic peste ele mă-nsoțesc. Și-n depărtările albastre ce-ntretaie Întinsul mărginit de frământări, Zăresc prin geana zorilor ițite, Corabia, ce mă
ULTIMUL VÂSLAȘ de DANIEL DAC în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379483_a_380812]
-
trufași, Și nechezând arată că sunt ași În lupte și păzesc de bunăvoie. Și clocotul îi duce către seară Pe drumuri și cărări cu luturi moi, Se-opresc ades cu botul în trifoi Și cu nesaț adulmeca pe nara. Iar coame albe scutură în vânt; Săgeți de raze le lucesc pe crupe, Perechi, perechi, se strâng în grupe - Minune-a existenței pe Pamant! Citește mai mult Trec căi bălani fără hotar și-odihnă,Într-un cutremur surd din depărtare,Si pe sub
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
armăsarii le păzesc trufași,Si nechezând arată că sunt așiîn lupte și păzesc de bunăvoie.Și clocotul îi duce către searăPe drumuri și cărări cu luturi moi,Se-opresc ades cu botul în trifoiși cu nesaț adulmeca pe nară. Iar coame albe scutură în vânt;Săgeți de raze le lucesc pe crupe,Perechi, perechi, se strâng în grupe -Minune-a existenței pe Pamant!... XI. COBZARUL TOAMNEI, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 1709 din 05 septembrie 2015. Cobzarul toamnei,cu ochi
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
brumărite acum! Of, Doamne! Mi-e toamnă! Mi-e toamnă rău! Se toarnă argint peste obrazul otavei, iar râurile cu ochi verzi nu ies din adolescență. Fiarele toamnei cu brumă pe călcâie și blană au început să dea târcoale prin coama verii. Deja urlă. Urlă a brumă care se rostogolește-n lanuri de otavă unde noaptea paște-n liniște luna. Mi-e toamnă, Doamne, mi-e toamnă! Urletul lupilor tomnatici a speriat până și soarele. Timid, acesta se retrage-n hăul
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CÎNTEC PENTRU COPACUL UCIS Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2296 din 14 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Cum stai, copac bătrîn, copac frumos, Înalt, pe-o coamă verde, solitară, Nu știi că undeva, puțin mai jos, Se pun la cale mari trădări de țară. Nelegiuți cu numele spurcat, Purtînd sămînța șarpelui în vene, Cu toți dușmanii țării-au pactizat, Punînd infam peceți pe anateme. De la Nădlac și
CÎNTEC PENTRU COPACUL UCIS de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381057_a_382386]
-
ființă umană așezată într-un miez de toamnă bogat în rod învelit în miresmele iubirii și îndumnezeit cu alcoolurile țări ivite din strugurii sărutului înrourat cu o duminică a însămânțării cu clipă lui Dumnezeu. Iată de ce veșnicia îmi cere, de pe coama vremurilor, mere împrospătate cu prezența ta, o superbă inspirație a harului meu pentru a te încorona cu poezie, chemând cântecul să-ți fie o absolută victorie asupra efemerului lumii ce ne înconjoară. Fapt plin de misterul trăirii tale ce înnobilează
MIOARA TIMOFTE [Corola-blog/BlogPost/380995_a_382324]
-
ființă umană așezată într-un miez de toamnă bogat în rod învelit în miresmele iubirii și îndumnezeit cu alcoolurile țări ivite din strugurii sărutului înrourat cu o duminică a însămânțării cu clipă lui Dumnezeu. Iată de ce veșnicia îmi cere, de pe coama vremurilor, mere împrospătate cu prezența ta, o superbă inspirație a harului meu pentru a te încorona cu poezie, chemând cântecul să-ți fie o absolută victorie asupra efemerului lumii ce ne înconjoară. Fapt plin de misterul trăirii tale ce înnobilează
MIOARA TIMOFTE [Corola-blog/BlogPost/380995_a_382324]
-
de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017. Un viscol de două zile mi-a întroienit ograda ca pe vremurile copilăriei. Acareturile par niște necropole cucuteniene. Doar pe ici-colo li se zărește câte un fragment din coama acoperișului. Cum-necum, reușesc a-mi croi un tranșeu, cu ocolișuri convenabile, până la cotețul păsărilor. Șopronului alăturat cotețului, coana Iarnă i-a meșterit ușă albă și pufoasă. Abia ce am îndepărtat două lopeți de omăt din alcătuirea așa-zisei uși de
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
un ou. Îl pun cu grijă în buzunar și ... Citește mai mult Un viscol de două zile mi-a întroienit ograda ca pe vremurile copilăriei. Acareturile par niște necropole cucuteniene. Doar pe ici-colo li se zărește câte un fragment din coama acoperișului. Cum-necum, reușesc a-mi croi un tranșeu, cu ocolișuri convenabile, până la cotețul păsărilor. Șopronului alăturat cotețului, coana Iarnă i-a meșterit ușă albă și pufoasă. Abia ce am îndepărtat două lopeți de omăt din alcătuirea așa-zisei uși de
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
că ei ne văd mari, ca să se teamă și să asculte... Acest cal mă ducea mereu până la Drăgănești. Îmi pupam părinții și fiul, apoi țineam drumul București-ului. Îi urmăream cu ochii cât puteam. Mergeau spre pădure, Leana fluturându-și coama și-odată se făceau mici, până nu-i mai vedeam deloc... I-am închinat un poem Leanei, atât am mai putut să fac. O fi și ea în cer, acolo merg toate sufletele,nu? Calul de plug Aram palma de
LEANA de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381536_a_382865]
-
paza lor se spune Că ne-am găsit cărarea; Ne ducem cu mândrie Spre viitor lumina. Dă, Doamne, să fim vrednici, Să nu cunoaștem teama, Pământul sfânt, străbunul, De lotri să-l ferim! Carpații celor veșnici Să nu le vindem coama - Mai bine pân’ la unul În luptă să murim! Capitolul Cioburi de vise - al IV-lea - este o luptă cu inerția, cum ar fi spus Nicolae Labiș, căruia, de altfel, i s-ar putea dedica poezia Crez, din care citez
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
mai fi cea de ieri aș împărți cu tine nuditatea iubirii aș contura ispita cu păsările focului discretă cum e luna la pătrar să luminez așternutul cu gust de piersică și sare până când dimineața firul și-l toarce tras din coama nopților pârguite de plăceri Dacă aș mai fie cea de ieri ți-aș respira lâncezeala înrourată de patimi și șoapte până când din inima noptii se recită ziua într-o cafea amară satisfăcut ai spune bună femeii în care te-ai
DACĂ AŞ MAI FI... de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374325_a_375654]
-
unui automobil cosmic, raze topindu-se într-o hiperbolă alb-albastră din zborul unor colibri dinamici care-ți feresc aurul evanescent al cozii de viforul tăcut al vântului solar. La urma urmei, tu nici n-ai fost vreodată altceva decât o coamă cosmică, ades spectaculoasă, o prizonieră cu dans eliptic jur-împrejur de Soare, menită a semnala spre Terra, când și când, ciudate evenimente triste, nedorite, de care multă lume știm că se va teme. ECLIPSE Eclipsele sunt vizite cosmice (și-s reciproce
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
capul poetului, nisipul pustiurilor, fruntea încinsă de gânduri, flăcările, părul ușile, ferestrele sparte, trestiile, frunzele, creanga, marea, codrii, florile de tei, perdelel, apele, cărările, cântările, inima, salcâmii, gândul, idealurile, patimile, plopii, talanca, atotștiutoarea(luna), valurile, cumpăna de la fântână, lebăda, lira, coama mării, lunca, ruinele, palatele fantastice, stelele, cerul, stânca, poporul, cartea, fila, arborii, chiparosul, corabia, nădejdile, calul, harpa, Cuvântul ”vânt” rimează cu mormânt, pământ, urlând, sfânt, cânt. ”Cântul” ar putea să aducă o undă de veselie , dar epitetul ”aspru” arată tot
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
Se-nfioră la gândul că se putea lovi mai rău. Își promisese în atâtea rânduri să nu se mai gândească la moarte, dar, ca de fiecare dată când se întâmplă ceva, gândurile o iau razna... Cu privirea rătăcită undeva, spre coama munților, își trece prin sita amintirilor cei 63 de ani pe care-i adunase. Multe amintiri, foarte multe, dar atât de puține frumoase, încât îi este tare greu să-și amintească măcar una dintre ele. Referință Bibliografică: Frânturi de viață
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373397_a_374726]
-
Poezie > Amprente > INEPȚIILE GOLULUI DIN NOI Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1693 din 20 august 2015 Toate Articolele Autorului inepțiile golului din noi drum de osândă urcă pelerinii, prin ochiul meu bolnav de-atâta viață, căzut din coama zeului bătrân sunt un naiv cu suflet de păgân ce spală-n albii oase de leproși; din orologiu vechi cade rugină îngerii cântă din flaute de argint, un călău recită din biblie, visând la eternele duminici din rai, vântul toamnei
INEPŢIILE GOLULUI DIN NOI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373517_a_374846]