6,629 matches
-
turneul fulger al unei celebre soprane, pitoresc, eficiență, pompă. Nici o picătură de sînge, cîteva butoaie de benzină pentru avionul personal care întîi va ateriza în acel fund de țară, Vladia parcă, unde Caraiman va fi atins la cea mai sensibilă coardă a sufletului său orgoliul. I se va arăta că nu e chemat să domnească peste o țară în dezordine, într-o "democrație" aiurită, în Balcani (!), unde se întinde țigănia și anarhia, ci peste un regat al ordinii, al credinței, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de la început. Oamenii de pe Marara îi capturau folosindu-se de harpoane sau de cârlige de sidef, de os sau de lemn, pe care le fabricau cu multă răbdare, cu ajutorul rudimentarelor bucăți de coral, iar apoi le fixau în capătul unei corzi rezistente, pe care femeile o împleteau din fibră de roa, un arbust care creștea în văile înalte și umede. Eternii călători ai Pacificului nu aveau nevoie decât de aceste corzi și de aceste cârlige pentru a-și asigura hrana și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
bucăți de coral, iar apoi le fixau în capătul unei corzi rezistente, pe care femeile o împleteau din fibră de roa, un arbust care creștea în văile înalte și umede. Eternii călători ai Pacificului nu aveau nevoie decât de aceste corzi și de aceste cârlige pentru a-și asigura hrana și, cum pentru ei o mare piroga, legănându-se în mijlocul oceanului, reprezenta un habitat în care se simțeau la fel de bine ca un țăran în casa lui de piatră, la venirea iernii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în obiectivul camerei va rămâne creștetul capului. Producătorii de platou, spune el, nu-i suportă pe cei care-și aduc notițe. Îi urăsc pe cei care nu încearcă să-și mascheze scopul. Producătorii îți spun: “Fii produsul tău. Nu-ntinde coarda”. Ca o ironie a sorții, aceiași producători ți se adresează cu “Roată Fitness”, pentru că asta scrie în căsuța ta din desfășurător. Scrie “Investiții video” în căsuța tânărului ferchezuit. În căsuța bătrânului scrie “Perie pete”. În “camera verde”, cum se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
toaletă. În confesionale și în cabinele de probă din magazine. Majoritatea, locuri în care câte-o pictură două nu strică. Majoritatea pictorilor, fericiți că munca lor e văzută. Pe vecie. Și totuși - cine altcineva decât un american ar putea întinde coarda prea tare? Marea idee i-a venit lui Terry Fletcher pe când stătea la coadă să vadă Mona Lisa. Deși se apropia de tablou, acesta nu devenea mai mare. Era mai mare în manualele lui de istoria artei. Era în fața celei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
timp, criticul îi spune lui Fletcher că dacă se retrage, lumea artei îi va pune în cârcă prima crimă. Sau mai rău. Ce-i mai rău? întreabă Terry. Și ei nu răspund. Cine altcineva decât un american ar putea întinde coarda prea tare? Ocupat cu lichidarea tuturor artiștilor care s-au vândut, a artiștilor leneși, a celor care lucrează de mântuială, Terry Fletcher nu mai are timp de propriile lucrări. Chiar și tablourile cu Rudy și cu maică-sa par fușerite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
s-a întâmplat asta într-o zi în care, de dimineață, fusese îngrozitor de neascultătoare. Știa că greșește dar acel ceva o mâna de la spate cu o forță mai puternică decât dorința ei de-a se potoli. Neputându-se stăpâni, întinse coarda la maximum. Bica încercă, în fel și chip, s-o cumințească. Ridică, la un moment dat, vocea și-o amenință că va lua măsuri drastice. Luana continuă să se împotrivească. Simțind furtuna plutind în aer, ceilalți copii o zbughiră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
talentată dintre ele, elastică și pricepută, membră a cercului de gimnastică, care îi uimea pe toți cu ceea ce știa să facă. Sfoara, coșulețul, roata și tumbe peste cap, exhibiții de care Luana nu era capabilă. Recunoștea, era maestră la săritul coardei, dar la gimnastică se unduia cu grația unei scânduri de lemn. Dar cine avea puterea să se pună cu Luana?! Dacă prestațiile băieților erau jalnice și se făceau în bătaie de joc, fetele își dădeau toată silința. Ceea ce pentru Doinița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un scaun cu vioara sub barbă. Cum să iei din pod o cioară Când e tristă și fugară Și când, bătrână, abia se mișcă Ca o roată de morișcă ce deodată s-a stricat? Haideți, spuneți, nu-i păcat? Ciupi coardele și vioara făcu: "Scârț-Scârț!" Intră, apoi, Dan. Cum să iei dintr-o poiată O găină speriată Care, tocmai, a ouat, Că de foame a răbdat, un ou mic, handicapat? Haideți, spuneți, nu-i păcat? Și vioara: "Scârț-Scârț!" Apăru și Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-l putea refuza, cu atât mai mult cu cât îl cunoștea și nu putea fi deloc convins că, la un moment dat, nu va fi așa. Mai e ceva, spuse Ștefan. Celălalt se încruntă din nou. Stai liniștit, nu întind coarda. Vreau, doar, ca ea să nu știe că e mâna mea aici. Și cum vei face asta? Te rog să dai un anunț de angajare la unul din ziarele mai puțin axate pe locuri de muncă. Am eu grijă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
suflată de vântul rece tremura pe trupul șubred ca un steag ancorat pe o corabie în derivă. Întreg acest spectacol o îndurera dar nu știa cum să rezolve problema. Nu era pregătită să-i vorbească. Considera că soțul ei întinde coarda prea tare, încercând să-i forțeze mâna, făcând-o să se simtă vinovată de suferința și deznădejdea lui. Poza în omul lipsit de putere și apărare, întunecându-i micile realizări profesionale și umila tihnă din familie. În prima zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
niciodată așa ceva, una dintre cele mai importante sarcini zilnice ale lui Adam fusese să aibă grijă să fie toate plantele bine stropite. S-a Înapoiat la lista lui. La radio se transmitea acum un cântec, era o melodie keroncong cu coarde abia fâșâind și cu o melodie siropoasă. Era important să se concentreze, și-a zis el. Ca să-l poată ajuta, Margaret avea nevoie de toate informațiile pe care el i le-ar putea oferi. L a năpădit un val de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tipul de figură ștearsă pe care o uiți imediat. Dar ce importanță avea dacă prin intermediul lui putea ajunge la scopul propus? Încet, încet ieși din amorțeală, începu să vorbească, era ca de obicei răgușit, își dregea adesea glasul forțându-și corzile vocale și flora nelipsită ce-i împrejmuia laringele, curând a revenit la veche placă arhicunoscută de Carmina. Cu obrajii pali, cu sângele scurs plumb în picioare Carmina asculta înmărmurită. Începea din nou să semene cu marioneta care fusese cândva. Intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
urmă își reaminti că nu mai are nimic de făcut și se resemnă. În definitiv era foarte bine că venise Fana, abia mai trecea timpul. Se hotărî totuși să facă o cafea. Poate pe Fana o dureau mușchii faciali, limba, coardele vocale, nu-i ușor să vorbești două ceasuri fără întrerupere. Foarte bine, aprobă Fana, chiar aveam chef să fumez o țigară, ori eu nu fumez niciodată pe uscat, știi. Între timp mă duc puțin la baie, scuză-mă. Își luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vile: Știu totul despre voi, Ovidiu, absolut totul. E inutil să negi. Știu unde-ți parchezi mașina când te duci la ea, știu unde ții cheia de la apartamentul ei, tot, tot, tot. Fii atent numai, să nu întinzi prea mult coarda. Habar nu am cât timp sunt dispusă să închid ochii. La început am crezut că între voi e un sentiment de prietenie, cum se creează uneori între soți, îmi făceam chiar probleme nu știam de ce nu reușesc și eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
alții, deci un tip fără imaginație și fără vocabular, cap pătrat, privire obtuză. Inculți. Adepți ai geometriei euclidiene, suntem incapabili să visăm și să ne exprimăm sentimentele altfel decât prin rata inflației, creanțe, scadențe și altele. Era să uit dividendele, coarda noastră cea mai sensibilă. Cine scrie și cine vorbește? Asta-i bună! Păi, În societatea noastră, toți scriu și toți vorbesc. Mai sunt și din cei care ascultă, dar obosesc repede și adorm. În plus, timpul deformează faptele, după cum bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
frânghie și butoaie și Fidorous aruncat acolo de vinci. Sânge. Eu strigând și ținându-mă de balustradă și întinzându-mă, și doctorul în amalgamul de metal și lemn și frânghii întinzându-mă și apoi totul - cușcă butoaie vinci încâlceală de coarde și doctorul și brațul lui întins întins întins tras în jos, departe, în spuma care înghițea totol, și valurile închizându-se deasupra cu un bubuit lichid. Barca înclinându-se. Bulele de spumă așezându-se și spărgându-se și apa liniștindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care eram i-a confundat. Țin mult la impresia asta venită de foarte departe. "Tătișor, s-a întors tătișor!" Mă tem că și pentru Victor, și pentru Iordan Marievici, marile evenimente ale vieții au fost concertele, audițiile. Pentru tata, o coardă a sufletului era în pian. Fidel n-a fost Iordan decît muzicii. Singură iubire constantă și continuă. Nu știu dacă reținea datele căsniciilor. Rememora cam așa: "După concert, am plecat pe front". Concertul era cel al Filarmonicii ieșene, din 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe trupul ei de silfidă. Da, picioarele ei continuă să mă fascineze, cu glezna osoasă și minusculă, genunchii ascuțiți de copil, cambrate și răsucite, aproape strâmbe de atâta cambrare și răsuceală. Gambele ei curbe și întinse la maximum ca niște corzi de arc pornite din genunchi, gata să trimită săgeți către privirile observatorilor. De altfel, tot trupul ei era o zvâcnire, o luptă, chiar și în cele mai statuare momente de care era capabilă. Fragilitatea ei de Barbie mă contraria, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
constatat recent că, atunci când e somnambulic, Jorge vindecă răni prin simpla atingere sau are o acțiune benefică, curativă, asupra celor cu care vine în contact. Se pare că în somn lui Jorge îi cresc aripi de înger sub formă de coarde de lumină, vizibilă sau nu, căci începând cu acea duminică miracolele îl încearcă la tot pasul. Oameni bolnavi din întreaga Brazilie au invadat Ouro Prieto numai ca să-l vadă, să-l atingă sau să stea în apropierea îngerului exterminator. Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ei larg deschiși nu priveau decât zarea cum se apropie, nu se încrucișau cu privirile piezișe ale rechinilor cu ochii albaștri. Până când strigătul meu mut sau surd, pe care nu l-am putut percepe pentru că spaima mi-a paralizat fie coardele vocale, fie auzul, a făcut-o să întoarcă capul. Și atunci privirea ei s-a întâlnit cu cea a armatelor de rechini ce-o înconjurau din toate părțile cu ochiul lor lucitor și metalic, fixând-o din adâncul străveziu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
curtea noastră, ale dudului care vorbesc în vâjâitul lor cu frunzele grele ale castanilor, cu clinchetul galben al frunzelor salcâmului, din fundul grădinii uscate, cu ciocanii de porumb galben-bolnăvicios, ca... Vântul trist dansează, vântul dansează cu vederea uscată, lovește cu coardele uscate, zidul uscat sună a sec, a toamnă, a moarte, uscatul pocnește ca boaba de strugure, uscatul zemuiește ca mustul, e sângele subțire, albicios, al iederii de care mă agăț, de ce mă lovești, nu tu mă lovești, Mamă, mă lovește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu e de neînlocuit, dar fiecare este unic, așa că înlocuirea cu un alt actor creează altă piesă, într-o orchestră un violonist va da alt suflu partiturii față de predecesorul său, deși instrumentul e același, are același griff, același număr de coarde, același arcuș, același bulgăre de colofoniu, dar măiestria și aici tu, Mamă, ești neîntrecută, tu ești rășina mea eu sunt viola ta, cânt, cânt pentru că tu m-ai învățat, de când eram mică, tainele acestui cântec al vieții și cântecul trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
strica armonia, de a nu trăda perfecțiunea, de a conduce totul spre catharsis, o mulțumire la superlativul concurent cu cel al diversității pentru că a întrupat frumosul în forma lui pură, care ești tu, compozitor, interpret, naiul, vioara albastră a cerului, coardele violoncelului, vița roșie a toamnei, fagotul, șuierul violent pe sub streșini, printre ulucile gardului, prin hornurile casei, talgerele nu se aud, timpanul, cât este el de puternic, e acum slab, ceva, fie instrumentul e neacordat, fie o notă s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dilatării șinelor vara, atunci când trebuia să vină cineva deloc plăcut, moartea, sau se contractau atunci când trebuia să sosească, neanunțată, moartea. De necrezut cum putea să sune Sonata în tren major pentru gări și orchestră, compusă din doi harpiști care ciupeau corzile fumurilor așteptând trenul, suflătorul la tubă, neîndemânatic, pentru că îi zbura știma de pe pupitru, probabil înmărmurit la vederea atâtor brăilence frumoase sau din cauza stării pe care ți-o dă tuba, aceea de a o înclina exact spre zarea dincotro mirosea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]