3,215 matches
-
o schimbare care nu poate veni tocmai datorită principiilor prin care Mutu ca primar a ridicat Sibiul. Acolo însă oamenii cu care conlucra sunt oameni, nu ca leprele ridicate de Victoraș care nu fac altceva decât să-i sufle în coarne. Codul fiscal, o altă gogoașă bine gogonată. Cine nu ar vrea reduceri de impozite, cine nu ar vrea o reducere a poverii fiscale? Bineînțeles că Mutu nu se opune reducerii TVA și nici partidul de proveniență a sa. Dar de unde
VICTORAŞ VERSUS MUTU de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369754_a_371083]
-
și curajos. Uite la el, tu-i mama lui de jmecher, mai are câțiva ani până la pensie. În loc să se fofileze cu niște concedii medicale, să dea șpagă doctorilor ca să iasă la pensie pe caz de boală, el ia privatizarea de coarne și-o bagă-n jug. Ca mâine-poimâine face primul milion și dă peste tine cu merțanul. Păi, să nu-l înjuri? Curcanu a mârâit: cam târziu, bă, cam târziu! Ceilalți au rânjit: pentru jmecheri, niciodată nu-i târziu. Credeți c-
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
cum se spune mai curând. Avea acum acareturile sale, o gospodărie înfloritoare în mijlocul comunei și cinci copii, patru băieți și o fată: Păun, Dragu, Dumitru, Stoica și Neaga. Palmele bătrânului erau bătătorite ca pământul din fața casei, de cât a strâns coarnele plugului, sau coada sapei, la arat sau la prășitul culturilor agricole. Când a hotărât să rămână definitiv pe pământ dobrogean, a înțeles că trebuie să-și schimbe preocupările. Nu mai hălăduia cu turma printre dealurile și văile din Dobrogea sau
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
mocan, om al muntelui, rătăcit de nevoie în câmpia dobrogeană. Se vedea hărnicia țuțuianului prin casa ridicată cu mâinile sale, învățate mai mult să strângă între degetele sale osoase ugerul oii, să-l facă să țâșnească laptele în spumă, decât coarnele plugului, dar ce nu face omul pentru familie în viața lui? Le învață pe toate de nevoie. Ajuns lângă strana sa, se alătură corului bărbătesc al bisericii. Avea o voce frumoasă moșul, de aceea nu-i plăcea bătrânului preot ca
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
sau niciodată, să mă lase în pace. -Ba nu domnule, vorbim acum.-glasul lui Marian Pleșoianu era calm. -Nu am timp de voi, am alte probleme mai importante de rezolvat. Zbierea era ca un taur furios, gata să ia în coarne pe oricine îi stătea în cale. -Ba da, poftiți dosarul, semnați-l! Dați-mi cei 80 de mii de lei și plec cu copilul acasă. -Nu am banii, de unde să vi-i dau? -Zbierea se vedea încolțit, nu știa cum
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
-o vrăjitoare sau o altă ființă diavolească. Din față, zâmbea ironic - fără a-și pierde chiar și după moarte, simțul umorului ce-l caracteriza dintotdeauna - statuia din piatră a patronului spiritual al colegiului, având montate de borurile pălăriei sale, niște coarne de drac răsucite iar în mustățile țepene atârnând pânze de păianjen. Funcționarul observă fumul care îl introdusese brusc într-o ceață deasă și care dădea locului mai mare spaimă. Dar urletele și strigătele înfiorătoare îl făcură chiar să leșine. Noroc
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]
-
s-ar sincroniza mai bine cu personalitatea directoarei Diavola, cu calitățile deținute și apreciate de dumneaei! ”. Liniștea însă îi fu scurtă, căci se trezi chiar cu La Diabla cățărată pe statuia sa, folosind un scaun, în timp ce, cu bucurie, schimba fioroasele coarne de drac de pe borurile elegantei sale pălării, cu niște imense coarne de ren. De o ureche a scriitorului atârnă un globuleț roșu, iar în mustața aspră, niște beteală argintie scămoșată. Venea Crăciunul! Și astfel, renumitul Colegiu o ținea cu “La
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]
-
deținute și apreciate de dumneaei! ”. Liniștea însă îi fu scurtă, căci se trezi chiar cu La Diabla cățărată pe statuia sa, folosind un scaun, în timp ce, cu bucurie, schimba fioroasele coarne de drac de pe borurile elegantei sale pălării, cu niște imense coarne de ren. De o ureche a scriitorului atârnă un globuleț roșu, iar în mustața aspră, niște beteală argintie scămoșată. Venea Crăciunul! Și astfel, renumitul Colegiu o ținea cu “La Diabla“ din sărbătoare în sărbătoare! Surâsul dramaturgului împietri însă, înghețat în
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]
-
păscut. În acele clipe gândurile mele zburau aiurea la fel de fel de fantezii, unele mai năstrușnice decât altele. În pădure mișună fel de fel de vietăți; prin frunzele uscate sunt mușuroaie de furnici, șopârle, șerpi, fel de fel de gândaci, cu coarne, fără coarne, printre tufișuri stau pitiți iepurașii, bursucii, căprioarele, porcii mistreți și, iarna, chiar lupii. Primăvara păsările sunt o adevărată încântare, ele populează toată verdeața, cântă, fluieră, zboară după gâze, își fac cuiburi, se hârjonesc în soarele dulce al zilei
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
acele clipe gândurile mele zburau aiurea la fel de fel de fantezii, unele mai năstrușnice decât altele. În pădure mișună fel de fel de vietăți; prin frunzele uscate sunt mușuroaie de furnici, șopârle, șerpi, fel de fel de gândaci, cu coarne, fără coarne, printre tufișuri stau pitiți iepurașii, bursucii, căprioarele, porcii mistreți și, iarna, chiar lupii. Primăvara păsările sunt o adevărată încântare, ele populează toată verdeața, cântă, fluieră, zboară după gâze, își fac cuiburi, se hârjonesc în soarele dulce al zilei ca niște
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
El Dorado‐ului și cu speranța că o viață mai bună ne va miji dincolo de Ocean. Eram șase flăcăi, tinerei, simpatici și hotărâți care nu știam însă, ce ne aștepta dincolo de „baltă”, dar care eram hotărâți să luăm taurul de coarne și să dăm cu el de pământ, pana ne va spune și nouă unde îl găsim pe " El Dorado". Așadar, dragi cititori, dați-mi voie să vă prezint lotul brașovean, care pe 3 noiembrie, 1995, spunea “good bye” Brașovului, prietenilor
20 DE ANI DE LA...DEBARCAREA IN U.S.A de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352958_a_354287]
-
sur al toamnei desfrunzite - Amăgitoare clipe-n pumni de vise, Strânsoare dulce-n lacrimi de gutuie - Cu picuri moi de ceară-n paraclise, Cânt de fecioare suie, lin, pe gruie. Prin ierburi arse, de îngheț pudrate, Trec cerbi sfințindu-și coarnele în brume. Apăsătoare liniște-n cetate Cu nori îngenunchind tăceri în hume. Ce pace-i azi la mine, în odaie - Căminul vechi, dantelării de-aramă, Ferestre tremurând sub stropi de ploaie, O filă albă-n colț cu monogramă Și fluiere
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
VREME DE PLOAIE Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului VREME DE PLOAIE Un șir de nori se tot ridică Unduitor ca un balaur Și luna mi se pare mică Și are coarne ca de taur. O frunză cade într-o baltă, Șoldanul tremură de frică Văzând cum luna-ncetu saltă În ape și-n bucăți se strică. Pe dealuri zorii dau năvală, Apune luna ostenită, Cocorul lângă mal se spală, Iar barza trece
VREME DE PLOAIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353959_a_355288]
-
o mirabilă rostire a dulcei grăiri moldovenești, poartă straie tradiționale de sărbătoare, care aduc aminte de Putna, de Suceava, de Stupca, de Botoșani, de Copou, de Țicău, de Tescani, de țărani buni de treabă și de oaste, de coasă, de coarnele plugului, de turmele albe, de sapă și de horă, de dragoste și de toate omeneștile duhuri și fapte ale neamului pe care Anton Achiței îl slujește cu mângâierea din cântec, dragostea din cântec, îndemnarea din cântec, strigătul din cântec, „Tatăl nostru
ANTON ACHIŢEI. NU-I GRĂDINĂ PENTRU CÂNTEC, MAI ÎNSORITĂ CA MOLDOVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354047_a_355376]
-
pedichiura, Cu roșu își boi gura, Își îmbăie picioarele plinuțe, Apoi se încălță cu săndăluțe, Și le privi atent: două perechi! Își atârnă cerceii la urechi, Își prinse două șiruri de mărgele, Dar coada, nu știu cum, uită s-o spele! ... De coarne își legă un voal Și-apoi plecă iute la bal. Și cum e de presupus, Coada și-o ținea ... în sus! PUTEREA DRAGOSTEI Cică odată, pe-o toloacă, Țapul se-ndrăgosti de-o vacă, Dar nu așa, amor nebun! Nici
FABULE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352632_a_353961]
-
acum ca să iei pe umerii tăi cerul hiperborean și astrele polului getic” (Epigr, IX, 45); - Martial: în Epigr. VIII, 78 numește triumful lui Domițian asupra dacilor „hiperboreus triumphus” și „gigantes triumphus”; - Martial despre Domitian: „De trei ori a trecut prin coarnele perfide ale Istrului sarmatic; de trei ori și-a scăldat calul în zăpada geților; mereu modest, el a refuzat triumful pe care-l merită și n-a adus cu sine decât renumele de a fi învins lumea hiperboreenilor” (Epigr, VIII
ADEVĂRATA OBÂRŞIE A POPORULUI ROMÂN. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352566_a_353895]
-
singur în amorul propriu”; „Și cuiele stabilesc contacte.” Continuă același autor: „Caricatura, parodia, surpriză, neverosimilitatea, deformarea și gluma sunt concepte strâns legate între ele.”[15], ceea ce se adeverește și la Schor: „Soțul ei e un înger și ea îi pune coarne... Înger cu coarne?”, “Astenia este tot oboseala, dar mai cultă”. În sfârșit, așa se rezumau în același articol liniile maestre ale umorului lui Lara, care se pot atribui foarte bine și lui Schor: „Toate ideile lui Lara despre umor au
DOREL SCHOR SAU ITINERARIILE ABSURDULUI de DIEGO VADILLO LÓPEZ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354526_a_355855]
-
propriu”; „Și cuiele stabilesc contacte.” Continuă același autor: „Caricatura, parodia, surpriză, neverosimilitatea, deformarea și gluma sunt concepte strâns legate între ele.”[15], ceea ce se adeverește și la Schor: „Soțul ei e un înger și ea îi pune coarne... Înger cu coarne?”, “Astenia este tot oboseala, dar mai cultă”. În sfârșit, așa se rezumau în același articol liniile maestre ale umorului lui Lara, care se pot atribui foarte bine și lui Schor: „Toate ideile lui Lara despre umor au la bază un
DOREL SCHOR SAU ITINERARIILE ABSURDULUI de DIEGO VADILLO LÓPEZ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354526_a_355855]
-
cale de abordare corectă este cea la nivel unificat, macro, într-o Europă unită. Urmează lecția de istorie, care începe în epoca de piatră și, împodobită cu desene haioase cu mamuți, săbii, statui grecești, centurioni cu picioare păroase, coifuri cu coarne vikinge, castele cocoțate pe stânci și tablouri renascentiste, ia la rând toate epocile și punctează pe alocuri, ca din întâmplare, ”invențiile” care s-au dovedit viabile până în zilele noastre: democrația grecilor, dreptul roman, arhitectura evului mediu, comerțul hanseaticilor, revoluția industrială
CURS DE... EUROPEANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347102_a_348431]
-
tăvi și bidoane de argint, căldărușe, fiare de călcat, foarfeci. Sunt amplu reprezentate principalele ocupații ale locuitorilor: țesutul (darac, suveică, spată, scripeți), munca la câmp (spice de grâu, greble, furcă de lemn), păstoritul (o colecție amplă de clopote pentru animale, coarne de animale, foarfeci de tablă pentru tuns oi, blănuri de capră), vinăritul (butoaie), tâmplăritul (rindea), fierăritul (foale). Nu lipsesc instrumentele tradiționale de cântat: cavalul, cimpoiul, trompeta. Ochiul vizitatorului poate fi impresionat și de o colecție de arme de panoplie, cât
NESSEBAR, UN CUIB DE PIATRĂ IN MARE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347108_a_348437]
-
a dat buriana în ele ha! amurgul își ia boarfele și pleacă bombănind pierde mereu eu nu mă mai mulțumesc doar să așez masca în care cui vrei o vreau doar pe umărul drept, cu rânjetul în sus, așa cum sunt coarnele lunii în vreme de secetă începe jocul, salsa frenetic ne agățăm firavele lăstare-n păr în reluări, sufletul, visele, moartea și viața stau la masa rotundă, votând clipa aceea clipă previzibilă care planează alături de vulturi în timp ce semitransa îmi trece fericirea
PRIMĂVARA-ANOTIMP FLĂMÂND de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357112_a_358441]
-
dar cum nu m-am aplecat să-l mângâi, de frică să nu mă murdărească, resemnat s-a așezat la umbră. Orfana devenise, din vițeaua fragilă, o vacă mare și spre deosebire de Buna, era nervoasă și își mișca în toate direcțiile coarnele, atunci când te apropiai de ea. Mă plimbam prin curte cu mîinele la spate și nu-mi găseam locul pe care îl lăsasem cu o vară în urmă. Stăteam cu nasul strâmb și totul mi se părea că miroase urât. Tataie
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
Până la taralua de cartofi Sica nu a făcut decât să-i povestească lui tataie despre Lache care, beat, se culcase pe prispă pe la miezul nopții. “Orfana” era nemulțumită, probabil că nu mă cunoștea, pentru că se oprea în loc și își scutura coarnele în toate direcțiile. Numai când îi auzea vocea lui tataie care o îndruma la drum, începea să meargă. -Bre, a început Sica, vaca asta este cam sălbatică! Ai grijă să nu o împungă pe nepoată-ta! Tataie se uita când
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
tufele de la marginea pădurii. Așa că, aparent indiferentă, dar cu grația unei orășence, m-am aplecat să iau lanțul pe care “Orfana” îl trăgea după ea. Știu numai că m-am aplecat, pentru că în următoarea fracțiune de secundă eram luată în coarne de “Orfana” și aruncată la câțiva metri, cu rochia sfâșiată de sus până jos și cu o împunsătură în pulpa piciorului. Am căzut fără să am timp să țip, în schimb din toate părțile se auzea: ”Gogule” sau “nea Gogule
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
celorlalți copii, care, intimidați de grija lui tataie față de mine, nu au îndrăznit să se apropie prea mult și se șușoteau între ei. După ce tataie i-a lămurit pe toți de necazul nostru, ca și cum îl luase vaca pe el în coarne, nu pe mine, mi-a spus: - Du-te, tataie, acasă și te schimbă, că nu poți să stai să te ții de rochie toată ziua! Și după ce s-a gândit puțin, a continuat: -Să stai acasă cu mă-ta mare
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]