34,665 matches
-
dacă mai rămân, ce a mai rămas? Poate înclinarea către pietre Rostogolite din culmile munților Și împiedecând calea Pentru ca să-mi fie înger căzut Și înger urcând scara. Prin acest vis, dacă-l putem numi așa, Devenim suiș ce prin sine coboară, Coborârea fiindu-i cea mai înaltă devenire în lumea devastată în felul unui crin Tăiat de rădăcini și făcut dar unui sicriu; Acesta niciodată zăvorât de taină Ci deschizându-se către privirile Ascunse ale celor patru laturi de Dumnezeu. Prin
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
prea mă dospesc leșiile nopții pielea îmi crapă prin șanțurile ei șiroiesc furnicile roșii ca o păstaie drumul se sparge sar din el amintiri uscate și morții mei neștiuți se saltă-n picioare întrebându-mă buimaci de tinerețea lor va coborî într-o zi pe umărul meu albatrosul lui Baudelaire cu aripile tocite de-atâta văzduh doritor de un țărm precum columba lui Noe îi voi răspunde: pământul sunt eu... dorm am să dorm am să dorm din greșeală pleoapa umedă
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]
-
În Cărțișoara, pe malul Balei, Împreună cu tot neamul său. Când s-a trezit a doua zi, dimineața, În jurul lui erau strânși o mulțime de gură-cască: polițiști, pompieri, măturători, precupețe... Presa din Roma a scris În ziua următoare:„Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămașă și cușmă, cu ițari și cu opinci”. I s-a publicat fotografia, i s-au luat interviuri. Badea Cârțan a făcut senzație la Roma, a fost invitat la mediile politice, culturale, jurnalistice din Italia
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
George Radu Îi sunt recunoscător copilăriei mele că mi-a dăruit marea. S-ar fi putut să copilăresc pe cine știe ce coclauri sordide, în mijlocul șesurilor, într-un oraș cu case mici și murdare, cu străzi care nu urcă și nu coboară, cu ceruri apăsătoare care te urmăresc toată viața. Există orașe unde hotarul dintre pământ și văzduh ucide închipuirea, unde anotimpurile nu au culoare, unde orizonturile încremensc pe o singură treaptă, orizonturi fără mister, lipsite de poezia infinitului. Astfel de orașe
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
-mi străjuie casa. Domnule profesor, vă promit că nu am să vă deranjez, că nu voi spune nimănui că suntem împreună. Vom sta alături, noi doi și Moartea lui Radu Stanca. Moartea lui care e atât de obosită, încât va coborî chiar acum din tren. Dar am uitat să vă mai spun, eu, până când vă veți sfârși dizertația, mai am de băut, până la fund, paharul unde se mai află puțin și din tristețea mea tânără. La revedere, văd că sunteți grăbit
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
de mine, dar bine Înțeles că nu am fi izbutit să ducem totul la bun sfârșit fără aportul lui Mircea Herford). Cupletul, bineînțeles se petrecea la naturale, era făcut pe melodia: Toată ziua-n ascensor Iar mă sui, iar mă cobor Ah simt, c-am să mor etc, și arăta cam așa(păcat că nu s-au păstrat textele revistei, eu În orice caz nu le mai am) Iar la finele de an Stau și eu ca un mârlan Și-aștept
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
vorbite sau scrise, sunt considerate de noi tot atâtea elemente de superioritate față de strămoșii noștri.Ne credem deștepți, superiori lor pentru că nu ne macină diferențierile existente acum zece milenii. Dar n-am putut explica nici până astăzi cum am putut coborî așa deodată din copaci, cum am trecut să realizăm tot ceea ce avem acum. Nu Înțelegem un mesaj intergalactic, transmis În timp și spațiu de strămoși, dar ne mândrim că vorbim aceeași limbă. Nu reușim să evadăm de pe această planetă, pentru că
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
vede în această rugăminte un gest umilitor și întrerupe orice legătură cu el. Evoluția ei capătă, spre final, accente dramatice. După ce și-a încheiat programul la școală, într-o iarnă întârziată (e 28 februarie 2006, spune naratorul), Raluca trebuie să coboare din autobuz din cauza unui ambuteiaj. Viscolește, e o înghesuială infernală, dar "La un moment dat, circulația se deblocă spectaculos [...]. Și vehiculele Regiei de Transport porniră cu avânt, fără să se mai răzgândească din minut în minut. Atunci mulțimea năvăli năucită
Țara unui romancier by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9290_a_10615]
-
a râs. Poza i-o făcuse a doua zi. Era obosită și speriată, fericită și nefericită, și o dureau, o, cum o dureau !, toți mușchii după orele, nesfârșite, petrecute în camera de oaspeți de la Institutul piscicol. Apoi, ce nebunie !, să coboare cu el pe faleză... Se sprijinise de balustradă cu tot trupul. Bara de fier mai păstra ceva din căldura soarelui de peste zi. Dacă balustrada s-ar fi rupt atunci, dacă... Ar fi fost, poate, mai bine. ...Cu toate că poza se afla
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
formă de sferă Absențe în grădini se prelinge seceta din cuvinte mici insule galbene cu obrajii pudrați în devălmășie cu oarbele mele întoarceri frunzele se despică și cad femeia copacului alăptează prunci somnoroși cum invizibilul doare pacea înseninată pe lume coboară pe umerii mei prea grăbiți să se clatine prea lucizi o aripă de fluture îi mai poate răni August Uite că iar se aprind licuricii pe malul apei am văzut libelule de cobalt într-o zi a lui august când
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
ca și cum zvâcnetul e irepetabil. doar o clipă și drumurile cresc, jerberele se strâng în corpurile amețite fără gânduri în fiecare sincron cu iubirea din urmele de nisip și fumul gol pe care nu-l sorbim oamenii cresc. acum etajele se coboară repede
Poezie by Andra Rotaru () [Corola-journal/Imaginative/9539_a_10864]
-
are un sens destul de ambiguu pentru ceea ce a trebuit să facă. Întreaga clădire, sau, mă rog, ceea ce cunoaște el din întreaga clădire, este extrem de interesant alcătuită: de exemplu, niciodată nu poți ajunge la un etaj superior fără ca mai întâi să cobori, spre a ajunge la stânga pentru a intra în cel de-al treilea birou de pe același palier trebuie să o iei la dreapta, să urci jumătate de scară și apoi să mergi drept. Pentru a ajunge la Înălțimea sa, Ivan Mihailovici
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
spre a ajunge la stânga pentru a intra în cel de-al treilea birou de pe același palier trebuie să o iei la dreapta, să urci jumătate de scară și apoi să mergi drept. Pentru a ajunge la Înălțimea sa, Ivan Mihailovici coborâse un etaj și jumătate și apoi mersese ca teleghidat, de parcă ar fi știut de când s-a născut unde trebuie să ajungă. Nici nu-și pusese problema că ar fi putut să greșească atunci când a apăsat hotărât pe clanța ușii și
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
pădurice de scoruși - neagră și creață în primăvară, roșie-aprinsă spre octombrie-noiembrie, sau dulce-bălaie în lumina lui august - se înfățișa doar ca o firavă potecuță creață, dar foarte vag creață, jucăușă, ce dispărea acolo unde ochii lui Ivan Mihailovici nu puteau coborî. Surprizele -dacă senzația că îi vor sări ochii din cap se poate numi, în circumstanțele astea, o surpriză - nu aveau să se oprească aici pentru Saproșkinov. Deschise, așadar, larg ochii - care păreau a fi bilele unor rulmenți făcuți în dorul
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
doi își bifau sufletele cu îmbârligate steluțe de amor și sfială își spuneau că ar putea fi frați și surori de cruce c-un semafor șamanic între ei o gleznă uriașă ca o brichetă mereu pregătită să aprindă o țigară cobora înserarea și puțină singurătate volatilă pe cerul antifilosofic al gurii cum ar fi că stăpâna apelor și pescarul plutind peste lumea ei nu vor să-și dăinuie comoara emoțiilor de iasomie și chihlimbar pauzelor dintre metamorfoze unde cască o gură
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
gheață, rostogolite una după alta pe covorașul din fața fotoliului, iar numele se legase elastic, într-un glas bine știut: Cristiaaan! Vedea penultimul sunet vibrând și multiplicându-se și se simțea legat instantaneu de umbra altui timp. Cele 8 impulsuri sonore, coborâte din neant, erau parte din numele lui și picături de viață, materializate atât de firav sub ochii săi între fotoliu și televizor. Se uită fulgerător spre nevastă-sa și înțelese imediat că și ea asista la același spectacol, năucită și
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
lîngă gară. Cît jarul din poiană după plecarea sihastrului. Raiul? Cîntec mic. Șuier de tren în nopțile prevestitoare ale brumei. Nădejde neîmpărțită. Și corabia albă, albă a unui schit înfruntînd iernile dar mai ales primăverile sălbatice. Raiul? Lumina ce se cobora urcînd peste apostolii Domnului în pacea serii de la Cina cea de taină. Cerul ănvierii o poetă îmi scrie că a moșit 40 de miei după ce și-a ținut discursul la academia din }ara Galilor. primăvara și rîul curge altfel și
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
asemănare există între aceste mecanisme, aceste procese atât de complicate, de profunde și de subtile ale automistificării. "înăuntru" Piață la Perpignan în cartierul vechi. Obor și talcioc la un loc. Un Mercedes negru, sport, ultimul tip, oprește pe pasajul zebrat. Coboară un brunet cu barbă stufoasă. Trei indivizi vin să-l salute. După câteva minute, în fața lui și în dublu fir, oprește un vechi, șifonat VW cu prefixul GE (Gerona), din care coboară un tip la fel de bine îmbrăcat, ochelari fără ramă
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
negru, sport, ultimul tip, oprește pe pasajul zebrat. Coboară un brunet cu barbă stufoasă. Trei indivizi vin să-l salute. După câteva minute, în fața lui și în dublu fir, oprește un vechi, șifonat VW cu prefixul GE (Gerona), din care coboară un tip la fel de bine îmbrăcat, ochelari fără ramă, alură de intelectual. Intră în vorbă cu "mercedesul", vin și ceilalți să-i strângă mâna. Noul venit pare să aibă cel puțin același grad ca primul. Apoi, un Renault nou-nouț oprește în dreptul
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
îmbrăcat, ochelari fără ramă, alură de intelectual. Intră în vorbă cu "mercedesul", vin și ceilalți să-i strângă mâna. Noul venit pare să aibă cel puțin același grad ca primul. Apoi, un Renault nou-nouț oprește în dreptul lor, în triplu fir. Coboară un costume-cravate, ștofă fină, bleumarin cu dungulițe albe, discrete. Scurt conclav. Toți poartă pantofi scumpi, italienești. Enfin, apare și o doamnă blond vopsită care garează lângă Mercedes. între 50-60, bine și cu gust îmbrăcată, n-are deloc aer de gitană
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
puțin, pe lângă cele cinci odrasle ale tale. M-ar mira să te ajung și întrec, mais sait-on jamais!" Vineri, 13 aprilie 2001 Acum două luni, în ziua de 10 februarie, la orele 10 și 25, la Gare de Est, a coborât din tren o doamnă al cărei pseudonim latin în Familia scrisă este: Ultima! Și-l va găsi, mai târziu, singură când, la București, un scriitor zăpăcit a întrebat-o, nitam-nisam: "Nu vă supărați... A câta nevastă a lui Titus Ennius
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
câteva cuvinte cu Jacques Cousteau, venit să exploreze fluviul Missisippi: cum m-am adresat În franceză, m-a luat cu plăcere drept acadian (cajun), adică făcând parte dintre francezii exilați din Canada de englezi: În jur de 1770 aceștia au coborât pe Mississippi până-n Louisiana. Ajuns În Florida, am fost imersat În miile de români aflați acolo. In Florida mi-au fost oaspeți Benone Sinulescu, Arșinel, Vâcoveanca și mulți alți actori care au dat spectacole aici. I am plimbat prin Împrejurimi
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
la Târgu Mureș, la mineriade, peste tot. Și peste tot, din umbră, trage sfori, e în tabăra întunecată, se acoperă de lauri în ochii superiorilor săi îndeplinind cele mai abjecte misiuni. În toți anii ăștia experimentează până unde se poate coborî. A ajuns la viol și i-a plăcut, a ajuns la crimă și i-a plăcut. După una sau alta din faptele acestea abominabile, se uita în oglindă și constata cu surprindere, dar și cu o indescriptibilă satisfacție, că pe
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
se întoarcă în sala de ședință? Sau își asumă ea riscul să intre după cei din prezidiu și să ajungă amîndoi niște oi negre? în penumbra culoarului, ochii ei dezamăgiți se albăstriseră și fața i s-a strîns, asprită, a coborît încruntată scara îngustă de lemn și pe cea lată de marmură, așa cum va coborî, într-un viitor apropiat, scările unor blocuri de periferie, cînd se apropia ora de întoarcere acasă a amicului Florinel. Ca să dreagă puțin atmosfera, Radu se întorsese
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
cei din prezidiu și să ajungă amîndoi niște oi negre? în penumbra culoarului, ochii ei dezamăgiți se albăstriseră și fața i s-a strîns, asprită, a coborît încruntată scara îngustă de lemn și pe cea lată de marmură, așa cum va coborî, într-un viitor apropiat, scările unor blocuri de periferie, cînd se apropia ora de întoarcere acasă a amicului Florinel. Ca să dreagă puțin atmosfera, Radu se întorsese la trecutul casei de pe Calea Victoriei, în care urmau să mai stea ore bune . Foiala
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]