636 matches
-
obicei regrupa artileria și infanteria sub aceeași comandă. Din această unitate combativă făceau parte cele mai celebre regimente din armata franceză, majoritatea constituind Garda inițială din 1804: Grenadierii călare și dragonii Împărătesei formau brigadă împreună. „Vechea Gardă” era renumită pentru cochetăria sa: spre deosebire de restul armatei, aceștia plecau întotdeauna în campanie și luptau în mare ținută. Doar grenadierii și vânătorii din „Vechea Gardă” purtau bonetele „mițoase” din blană de urs ("bonnet d'oursin"). Nominal, aceste regiment făceau parte din „Vechea Gardă”, dar
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
Costache Mihăileanu. "De statură înaltă, cu ochi expresivi, o adevărată orientală, înzestrată de natură cu o mare putere fizică pe scenă, s-a remarcat mai cu deosebire în roluri de mamă. Juca drama până la lacrimi, iar comedia cu o fină cochetărie" (v. Caietul-program, al stagiunii 1929-1930, "Ramuri", Craiova, p. 22. După anii de studii se număra printre primii societari ai "Societății Artiștilor Dramatici" (alături de Millo, Pascaly, C. Dimitriade, Ștefan Iulian, Mateescu, I. Cristescu, I. Panu, Eufrosina Popescu, Frosa Sarandy, Amelia Welner
Compania Fanny Tardini-Vlădicescu () [Corola-website/Science/309926_a_311255]
-
care îi destoinica să facă faptele cele mai mari, care când îi blândă că o turturica, cănd turbata că o leoaica, care când îi crudă, cănd miloasa; femeia este un amestec de gratii, de bunătate, de răutate, de duh, de cochetărie de slăbiciuni și de tărie, a căreia mai toată viața se mărginește între a iubi și a fi iubita; o femeie, în sfârșit, este un ceva ce nu se poate nici descrie, nici numi, nici hotărî matematicește, un ceva ce
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze, a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). Obișnuia să declare că s-a născut în anul 1912, ori din pură cochetărie, ori din dorința de a crea o legătură între nașterea lui și moartea marelui său precursor Ion Luca Caragiale. Tatăl său, , român, era avocat, iar mama, Marie-Thérèse (născută Ipcar) avea cetățenie franceză. La vârsta de patru ani își însoțește familia
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
ajungă la extremismul avangardei (...), estetismul Cercului Literar ancora arta într-o sferă care depășește infinit artisticul și, în același timp, dezancora arta lăsând-o să plutească în voie pe o mare a libertăților estetice, jucându-se - prin ironie, parodie și cochetărie dezinvoltă - cu riscurile autoanihilării artei; dovada cea mai peremptorie a acestui estetism ambiguu al poeților și criticilor Cercului Literar din Sibiu o găsim în tezele „cerchiștilor“ privind resurecția baladei.» (Nicolae Balotă - Poezia, I, Ed. Acad., 1980, p. 388). În eseul
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
cu garda scurtă. Era considerat o armă periculoasă, deoarece putea fi ascuns cu ușurință în cizmă, jartieră, manșetă sau în pieptar. Începând cu secolul al XVII-lea, stiletul a fost purtat și de către femei, fiind mai degrabă un obiect de cochetărie. Stiletele aveau mânerul și garda drepte sau în forma de S. La Muzeul Județean Argeș din Pitești este expus un stilet care i-a aparținut lui Ion Antonescu, înregistrat cu numărul 6904500-5060 în lista de Bunuri culturale mobile clasate în
Stilet () [Corola-website/Science/316867_a_318196]
-
și a surorilor ei și încă își continuau cariera lor. Căsătoria lor tumultuoasă se învârte în jurul alcoolismului Normei și a relațiilor ei presupuse, dar, cu toate acestea, legătura pe termen lung dintre ei este evidentă în anecdotele lui Evan despre cochetăria Normei în timp ce cântă la pian la msesle de Ziua Recunoștinței. Până în momentul celei de-a treia mese de Ziua Recunoștinței, Lee s-a căsătorit cu cineva care s-a întâlnit în timp ce studia la Columbia, în timp ce Hannah și Elliot s-au
Hannah și surorile ei () [Corola-website/Science/325863_a_327192]
-
și în crearea unui deznodământ neașteptat. Erotica sa este caracterizată de contrastele rezultate din trecerea de la sublim la colocvial, sau de la complimente la glume răutăcioase. Pentru descrierea frumuseții femeii, utilizează motive precum cel al ochilor, ce exprimă războiul flirtului, al cochetăriei, cel al florilor, metaforă a feminității, dar și cel al soarelui, a cărui măreție pălește în comparație cu privirea iubitei. De asemenea, abordează și tema iubirii nefericite, ce se învecinează cu indiferența și răceala dintre iubiți. În creația sa, se întâlnesc și
Jan Andrzej Morsztyn () [Corola-website/Science/328113_a_329442]
-
maniere și practici religioase sau culturale. Formă de salut În unele culturi este convențional sărutul ca formă de salut și reprezintă curtoazie, respect sau admirație. Forma cea mai populară este cea de sărutare a mâinii ca gest de galanterie și cochetărie. Inițial a fost un gest practicat de către persoanele din clasele înalte dar care în anumite culturi a căzut în desuz sau a fost preluat de către comunitățile rurale. Sărutul poate reprezenta loialitate și subordonare mai ales în aristocrație, case regale, unele
Sărut () [Corola-website/Science/328731_a_330060]
-
astfel din această cauză de Alexandru Cuza, care era o fire îndrăzneață și expansivă, bun de gură și zeflemist neîndurător!”, notează Lucia Borș în cartea „Doamna Elena Cuza” (1936). Pe Elena o surprinsese pragul adolescenței cu primele preocupări timide de... cochetărie adolescentină. „În scurtele sale scrisori trimise mamei la Solești cerea mereu bani și sfaturi pentru procurarea celor necesare: «Îmi iau libertatea de a-ți cere pentru a doua oară mica ta umbreluță, care mi-ar face foarte mare plăcere, dacă
Elena Cuza, soția lui Alexandru Ioan Cuza: „Minunata Principesă” - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102198_a_103490]
-
transformă în entități, simboluri pregnante, de concentrarea imaginii sau a ideii din poezia haiku, din care de altfel a și tradus. În poemul pagodă, poeta surprinde cu finețe și exactitate un univers exotic, dominat de pagode și flori de cireș: cochetăria pagodei/ scăldată-n spumă de cireș/ vraja ikebanei/ unicitatea sacră a ceștii de ceai/ pașii micuți/ rupți din inocența copilului/ discreția efluviilor de parfum/ alunecoase încât/ nu le poți pune un nume. Candori turnate în matricea poeziei reliefează profilul unei
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]