1,303 matches
-
serviciul "VIP" și depuși în holul aeroportului, exact în locul de unde se ia trenul spre Geneva. Aici eram așteptați de o cunoștință din țară, reputat medic, reprezentant al României pe lângă Organizația Mondială a Sănătății. Ne reținuse cazarea la o pensiune foarte cochetă și bine pusă la punct, unde nu ne mai săturam să bem lapte "100% de vacă". A avut amabilitatea de a ne "scoate" în oraș și după prânz de a ne plimba cu mașina prin munți. A doua zi, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
să se fi dus să îngrijească vreun bolnav, sau poate că a plecat la Sarmisegetuza, ca să participe la un ritual secret. Eu o aștept. Corinna Corinna nu mă iubea deloc. Deși de descendență nobilă, era doar o curtezană care experimenta, cochetă și curioasă, procedeele din Ars amatoria. Faptul că știam acest lucru a accentuat golul vizibil ce fisura legătura noastră. O amantă, oricât de frumoasă ar fi, devine trivială dacă nu știe altceva decât să-ți ofere senzualitate corporală. Eu vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
al Providenței mele, acceptat de mine cu resemnare și umilința cuvenită, și cu armele la pământ În Încercările mele zadarnice de a Înfrânge rezistențe cu care nu eram deprins și Înclinații de a ți face În necaz, pro prii tuturor cochetelor. (Cu prețul aces tor Încântări și Încă altele, am Început să scriu această carte.) ...Peste drum de liceul nostru, Sf. Sava, era pensionul Ne goescu, cu toate fetele lui pe la ferestre, nebune după noi, băieții, și toate clorotice, fiindcă mâncau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
alegeri modeste de colaboratoare a amorurilor lor extracon ju gale printre institutoarele fără vârstă sau printre fostele lor ser vitoare izgonite de acasă din bănuiala onoratelor lor neveste. Însă cea mai spirituală dintre toate fu vecina mea din curte, văduvioară cochetă și fâșneață, care mă tot ispitea anun țându-mi o vizită, fără nici o intenție, la redacția noas tră, prin fața căreia a și trecut Într-o zi, proaspătă de tot În rochița ei albă de olandă, atât de improprie tăvălelilor, Îngri jit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
găsesc, nu este nici urât, nici detestat sau socotit de prisos, niciodată. Pe fata prietenului șerban, măritată de câțiva ani și Încă foarte tânără și azi, după doi copii, am văzut-o sărutând, aproa pe amoroasă, mâinile lui taică-său, cochet și frumușel la 58 de ani ai săi, ca unui amant. Mitzura Arghezi se gângurește toată ziua cu taică-său, cu diminutive mângâioase născocite de ei Înde ei, cum i-am auzit adesea șopotind, ca doi tandri logodiți, la telefonul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a angajat. Constantin Beldie era foarte independent și crea greutăți la fabrică. Proprietarul fabricii, prietenul meu, m-a rugat să-l scap de Beldie și să-l iau. Prin 1940 s-a Împrietenit cu o evreică. O gazetăriță mică și cochetă pusese mâna pe el. Beldie nu mai venea acasă nopțile și nu mai dădea bani În casă. Până atunci toate pasiunile sale se rezolvau ziua, dar această nouă iubire complica lu crurile și familia s-a alarmat. Fiul său, Puiu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Arcul de Triumf și ne îndreptăm spre Băneasa. La ieșirea din București facem o scurtă rugăciune ca Bunul Dumnezeu să ne ajute să călătorim bine. De-a lungul autostrăzii ce duce spre Ploiești, ne întâmpină păduri înverzite, localități cu case cochete, livezi cu pomi înfloriți, șiruri de mașini și biciclete care se îndreaptă spre capitală. Reporterii de la TVR schimbă câteva vorbe cu fiecare dintre noi, înregistrează pe bandă de magnetofon și filmează până dincolo de Ploiești, apoi luându-și rămas bun de la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dorește să cânt ceva mai vesel? Și ciupește corzile unui cânt vioi, săltăreț. Maria tresare lovită parcă, întinde mâna: Nu, nu!... Lasă!... Poți pleca... Mulțumesc... Haricleea se înclină adânc: Slăvită Doamnă... Se retrage cu spatele. În trecere, aruncă o privire cochetă într-o oglindă venețiană și iese plutind ușor pe ușa de taină. Maria, singură, cu privirile rătăcite în gol... Oblonul zgâlțâit de vânt se lovește de perete. Maria se ridică, îngenunchează pe pupitrul din fața iconostasului unde o candelă pâlpâie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și multe rude de la Cursești, Gârceni, Armășoaia și alte sate vecine Pungeștiului. Mai știu că la acel bal Maricica a ieșit regina balului, primind cel mai mare număr de ilustrate, față de alte fete, ce se considerau mult mai frumoase, mai cochete. Cred că succesul ei a fost și datorită talentului artistic pe care l-a dovedit în timpul serbării câmpenești, cu adevărat excepțional. Capitolul XXIV Neamurile Ileana Gâza se trezi. Se frecă la ochi cu mâinile ce mai simțeau încă oboseala zilei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe insula Saint John, unde am făcut, pentru prima oară, cunoștință cu sistemul nord-american. Acea primă escală nu mi-a lăsat nici o amintire agreabilă, dimpotrivă, am avut senzația unei cazărmi de batalion disciplinar. Aeroportul din Quito mi s-a părut cochet. Era așezat în oraș, dispus într-o depresiune generoasă, care permitea vizitatorului să se bucure de imagini picturale ale unei localități pașnice, cu clădiri viu colorate, cu străduțe curate și armonios așezate. În memoria mea, escala din Ecuador a rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
o bună bucată de vreme, când a revenit între dânșii a afirmat că: „Mi s-a măritat dragostea sfântă de lângă plopii fără soț”. Poate că de atunci datează o curioasă scrisoare a lui Eminescu, rămasă în ciornă: „Ești o mizerabilă cochetă Cleopatra. Tu m-ai ucis moralicește, mi-ai rupt șira spinării, m-ai deșelat moralicește, încât nu mai pot avea nici o bucurie în viață. Mi-e atât de frig înlăuntrul inimei , sunt atât de bătrân, ai făcut să (cază) toată
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
niciodată n-ar fi venit fără să-mi aducă ceva, iar părinții mei nu reușeau niciodată să citească în această cerșetorie, în această curiozitate atât de strigător la cer de indiscretă un semn de drăgălășenie sincer afectată și de dragoste cochetă (dacă ar fi citit ceea ce trebuie, punctul lor de vedere ar fi fost „lasă cochetăriile!“). Cât de mult o iubeam eu pe „femeia fatală“ a Cotuțeștilor (habar n-aveam, firește, de „rătăcirile“ ei, iar dacă aș fi avut habar, poate
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Prudhomme, pe Leconte de Lisle! Peste această stare psihologică și morală proprie, ca și peste întreaga mentalitate transilvană, unde trona, cu prestigiul ei cvasiaristocratic, Universitatea „Regele Ferdinand I“, instituție extrem de prosperă intelectual, ferm altoi european, dotată mai nou cu un cochet colegiu academic - săli de concerte și conferințe, de studiu pentru profesori, de agrement superior, corespunzătoare cerințelor moderne, de parcă te aflai la Geneva sau cine știe unde în Occident -, cu un Institut de Speologie și o Catedră de filosofie a culturii, dovedind cel
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
vedea 1848, 1989 și ori de câte ori se va impune) ci, mai ales, locul unde s-au ridicat și au înflorit marile direcții culturale. (C. M. SPIRIDON) Mă uit cu admirație și regret la cele câteva segmente cu prăvălioare vechi transformate acum în cochete bistrouri și buticuri și nu-mi pot reprima regretul că în cea mai mare parte a nobilului oraș, calupurile grotești din ciment, care demult au năpârlit, au luat locul imobilelor de stil, cele care au și determinat efigia de neconfundat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pe o vreme blândă de primăvară sud-americană. La aeroport ne aștepta colectivul ambasadei. Ambasada era situată într-un cartier select, "Las Condes", Calle Benjamin, o stradă liniștită cu case arătoase și multă verdeață. Clădirea era proprietate a statului român, un cochet imobil cu două etaje, cu grădină în față, teren de tenis în spate și câteva rânduri de lămâi și portocali. În cadrul pregătirii de la Direcția Personal mă interesasem de fiecare "colaborator" în parte: cine era, ce știa, ce studii avea, ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cireș), dar și ca pe un bun prilej de întâlnire și de distracție la umbra cireșilor în floare. Rozul florilor se combină foarte bine cu verdele crud al ierbii. Oamenii sunt frumos îmbrăcați, unii în strai tradițional. Femeile sunt foarte cochete, îmbrăcând tradiționalele kimonouri în culori ce rivalizează cu florile. Deși festivalurile se petrec în comunități unde participă toată lumea, de la mic la mare, „hanami” are ceva special. De ea te poți bucura și în solitudine... Cei mai sensibili dintre japonezi preferă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
verdele lucios al pinilor și cedrilor. Pasărea Phoenix, de pe acoperișul templului, lucea în bătaia soarelui, luându-ne ochii. După ce ne-am astâmpărat inima și ochii cu frumusețea peisajului, am pornit pe o alee ce șerpuia pe lângă o cascadă mică și cochetă. Ea a fost construită de mâna unui artist care a creat perfecțiunea din felul „simplu” al amenajării unor pietre. Alături era un mic bazin unde curgea apa pe lângă câteva zeități protectoare. Mi-am pus o dorință și am aruncat un
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Japonia m-au impresionat grija și respectul față de oameni. Sentimentele și senzațiile trăite au fost copleșitoare gravându-se, în memoria și inima mea, pentru toată viața. Niponii sunt oameni cu mult bun-simț, femeile și bărbații, indiferent de vârstă, sunt curați, cocheți, veseli, bucurându-se de viață. Așa sunt educați! Au fost crescuți și educați în spiritul iubirii față de tot ceea ce-i înconjoară: natură-plante și animale, oameni, stradă etc Vizitând atâtea locuri frumoase nici nu ne-am dat seama ce repede a
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
fi purtată și pe stradă, mai ales în zilele foarte călduroase. Kimonoul este făcut din mătase în culori superbe, cu desene sublime. Peste kimonou se prinde un brâu fin („obi”). Kimonoul se poartă cu papuci speciali, șosete cu degete, gentuță cochetă și o coafură deosebită. „Hakama” este un gen de pantalon tradițional care, în vechime, era purtat numai de bărbați. Azi, „hakama” este purtat, atât de bărbați cât și de femei, cu prilejul anumitor ceremonii sau dansuri tradiționale...„Hakama” amintește de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
în Ardeal cele ungurești și săsești. Câmpurile bine cultivate. Un țintirim într-o pădurice. Drum de țară plin de colb. Maci roșii în ogoare. Căruțe c-un cal la oiște. Dunărea mergând în sus dela Budapesta spre Bratislava, între dealuri cochete, cu păduri, plantații și vii. Se desface în brațe domoale, închizând ostroave cu lunci, unde pasc liniștite, vaci. Peisagiul nu-i deosebit de-al nostru decât prin îngrijire, civilizație, clădiri monumentale. Nimic din provizoratul dela noi. Doar instalațiile pasagere ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cânta: Tata verde, mama neagră: Sărut mâna, cocă dragă! Cum a trecut el cu copila, s-a arătat și mama "neagră", un fel de țigăncușă cu ochii ca puncte de păcură, o foarte frumoasă femeiușcă (o mai văzusem), zâmbitoare și cochetă, cu catrință și iie. Am întrebat-o: Ce mai faci? Mi-a răspuns, vorbind îmbielșugat și făcând gesturi puțintel neîndămânatice. Era fudulă de frumuseța ei cu totul deosebită și nobilă. Avea o fetiță. Frumoasă fetiță! Da, a suspinat ea, frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
amestecate cu pământ și moluz și astăzi sunt în starea de atunci; ciulini și ciumafai cresc cu îmbielșugare în locul unde au trăit oameni. Am avut în vis plăcerea să văd, în locul ruinilor, case nouă de curând construite; dar niște case cochete și artistice cum n-am mai văzut în nici unul din orașele ori orășelele noastre. Păreau prevăzute cu tot confortul și erau însoțite de grădini înflorite și acoperite de draperii de plante acățătoare. În imaginație am mers mai departe, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ambasadă am putut să admiram străzi, parcuri, magazine, oameni fel de fel. Ambasada era situată într-un cartier select, "Las Condes", Calle Benjamin, o stradă liniștită cu case arătoase și multă verdeață. Clădirea ambasadei era proprietate a statului român, un cochet imobil cu două etaje, o grădină în față, teren de tenis în spate și câteva rânduri de lămâi și portocali. Colaboratorii aranjaseră o masă de bun venit și n-am putut să n-o onorăm. Am avut noroc să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
muzee, plimbări pe malul oceanului, ascensiuni pe Corcovado, la statuia lui Isus, și pe Cabesa de Azucar. Am făcut chiar și baie în ocean, apoi ne-am plimbat ca nababii pe Copacabana și am "luat masa" la terasa unui restaurant cochet, "Meia pataca" ("Jumătate de ban"), față în față cu Atlanticul. Am plecat din Rio încântați de cele văzute, dar și triști de despărțire, nebănuind că în 1992 aveam să revin în "Cidade maravilhosa" în calitate de Consul General! Vreme trece, vreme vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
serviciul "VIP" și depuși în holul aeroportului, exact în locul de unde se ia trenul spre Geneva. Aici eram așteptați de o cunoștință din țară, reputat medic, reprezentant al României pe lângă Organizația Mondială a Sănătății. Ne reținuse cazarea la o pensiune foarte cochetă și bine pusă la punct, unde nu ne mai săturam să bem lapte "100% de vacă". A avut amabilitatea de a ne "scoate" în oraș și după prânz de a ne plimba cu mașina prin munți. A doua zi, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]