4,113 matches
-
înainte de vreme, înainte de a-și cunoaște durerea, odată cu prima romanță de clopot. Lipsa rădăcinilor crucii cufundată în apa botezului sperie. Treizeci de arginți și poți abandona pentru o vreme plugul înțelenit între coaste. Inima rupe cuțite odată cu primul cântat al cocoșului. Lepădarea de sine nu-i un păcat când sinele este pustiu, când Dumnezeu a rămas în urmă cu doi pași, cu douăzeci de pași, cu douăzeci de ani de pași, iar tu încă te mai încăpăținezi să te arunci ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
e prea puțin fie și pentru un contur de fotografie. Nu poți coborî, nu poți urca în icoană, acoperă lumina cu o pânză neagră și fugi! Dumnezeu este îngăduitor cu lașii, Dumnezeu este bătrân și nu știe să numere cântatul cocoșilor. Petre, treci cu plugul peste frunte, ară adânc, seamănă grâu, treieră! Spicele motivează seceta, miriștea îngăduie ploaia, brazda justifică ridurile. Îngroapă somnul ca pe un copil mort sub tocul ușii, pășește peste vise și visele vor rămâne tot mai mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o fotografie alb-negru, se făcea zi, se făcea noapte: năvodul cu stele stinse fericea cimitirul, Petru cel mai neîndemânatic pescar. Petru număra iluziile, cântărea nimicul, aproxima absența și o lua de la capăt. Promisiune, amăgire, deznădejde și lepădare deopotrivă, înainte de cântatul cocoșului. "Saule, tu ești cel dintâi chemat, de azi înainte vei fi pescar de oameni, te vei numi Petru și pe această piatră voi zidi biserică." "Saule, bate vântul a furtună în clepsidră, este vremea zidurilor crescute în inimă, înalță-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
degetele de la două mîini. Le știam și noi, copiii, fiindcă acei oameni nu mergeau la biserica cea mare, romano-catolică, din Rătești, ci la Ardud, la opt kilometri, la o biserică despre care se spunea că are deasupra, În loc de cruce, un cocoș și o stea. TÎrziu am Înțeles că, atunci cînd tata mă Înjura cu simpatie de „cocostea“, lua la țintă simbolurile bisericii lui Jean Calvin. Locuiam În partea de jos, cea veche, șvăbească a satului, cu case mari, lipite cu fațadele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
duce pentru anume verificări În capitala comitatului. Nu se admite a se lua nimic În plus. Decret semnat de Serenissima sa alteță, regentul Regatului Ungar, Horthy Miklós. Căruțele au sosit la Rătești pe la Începutul lui mai, jandarmii cu pană de cocoș la clop de asemenea, iar familia Weisz cu bagajele ei strict numărate și cîntărite din ochi, compusă din doi adulți, fiica lor de nouăsprezece ani și trei băieți de vîrste mai mici, și-a Început călătoria. Nu Înainte Însă de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la sărbătoarea recuceririi Raiului. Nu mai era chip ca bătrînii să-i poată potoli, iar unii chiar se uitau cu drag la ei. Dezmeticirea a venit Însă și ea foarte curînd. Nu mai văzuse satul pînă atunci atîtea pene de cocoș la pălărie ca a doua zi. Toți premilitarii au fost adunați la Casa Națională, după cum era cunoscută clădirea În care se organizau de obicei cele mai Însemnate evenimente. Pe Valeriu Ruba l-au luat primul ca fiind capul valahilor răzvrătiți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care dovedește interesul crescând față de personaj. Prima povestire sună așa. După ce află de condamnarea lui Isus, Iuda merge acasă cu gândul de a-și împleti o funie solidă, din trestie, ca să se spânzure. Soția lui tocmai punea la fiert un cocoș. Iuda o trimite să-i aducă trestia necesară, spunându-i fără ocolișuri că se va sinucide, precum merită. Soția îl întreabă de ce, iar el îi spune că L-a vândut pe Isus, dar că Acesta va învia după trei zile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
îl întreabă de ce, iar el îi spune că L-a vândut pe Isus, dar că Acesta va învia după trei zile și atunci va fi vai de pielea sa. La care soția replică într-un hohot de râs: „Așa cum acest cocoș de pe foc poate cânta, așa Isus va învia, precum spui!” Îndată cocoșul începe să bată din aripi și cântă de trei ori. Iuda n-a mai stat o clipă pe gânduri, și-a împletit funia și s-a spânzurat 52
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Isus, dar că Acesta va învia după trei zile și atunci va fi vai de pielea sa. La care soția replică într-un hohot de râs: „Așa cum acest cocoș de pe foc poate cânta, așa Isus va învia, precum spui!” Îndată cocoșul începe să bată din aripi și cântă de trei ori. Iuda n-a mai stat o clipă pe gânduri, și-a împletit funia și s-a spânzurat 52. Autorul introduce în scenă un personaj inedit, soția lui Iuda, care trimite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spânzurat 52. Autorul introduce în scenă un personaj inedit, soția lui Iuda, care trimite, pe de o parte, la obrăznicia soției lui Iov, iar pe de altă parte, la incredulitatea Sarei lui Avraam. Dar actorul principal din mica scenetă este cocoșul fiert. O fi același care a cântat de trei ori, fatal, în urechea lui Petru? Coincidența nu pare deloc întâmplătoare. Foarte interesant e alt text inclus în Acta Pilati, și anume „Declarația (hyphegesis) lui Iosif din Arimateea”, savurată în Evul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu roua pământului”, iar după digestie elimină un vierme al cărui excrement devine scorțișoară (kinamomon), „folosită de către regi și principi”. Cu forfotă și cutremur, lumina se răspândește pe suprafața pământului. O nouă zi începe. Razele Soarelui se rup de întuneric. Cocoșii pământeni răspund chemării păsării Phoenix. Aceasta își desface aripile maiestuos, spectacol în fața căruia Baruh se simte copleșit: „Văzând o asemenea slavă (doxan), am fost lovit de spaimă mare (phoboi megaloi); și am fugit și m-am ascuns între aripile îngerului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Se făcu tăcere. Se auzea jăratecul trosnind. Ședeam toți acolo, în jurul focului, și așteptam să se facă ziuă. Nopțile sunt reci la noi și cu cât se apropie dimineața cu atât e mai frig și întunericul mai greu. De undeva, cocoșul cânta a treia oară. Din întuneric, cineva izbucni în plâns. Un bărbat. Potecile cerului Îmi amintesc de parcă s-ar fi întâmplat ieri. De fapt, spun asta pentru voi, fiindcă pentru mine timpul nu mai există. ...Era tare frumos afară. Stăpânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
tali Îs puicuțî? Vorba ceea: ochi’ văd, inima ceri... Și asta mai Însamnî cî porumbacu’ meu Îi flăcău vrednic, fa Catincî”. „Apâi la tini În ogradî ci-i a tundi chelbosu’, Ileanî? CÎ din douî călcături o mântuit treaba, bietu’ cocoș. Cautî șî el prospăturî” - răspundea bunica Catinca râzând. ― Parcă sunteți de acolo, domnule profesor, așa de frumos reproduceți cuvintele locului! ― Abia aștept să-i reîntâlnesc și să-i aud vorbind pe mama Maranda și pe tata Toader. ― Păi, ca mâine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
M-au ajutat cu rândul, până am ajuns la primele răchiți și tufe de lozie... Întâi am stat cu urechea la pândă, să ne dăm seama dacă inamicul nu se află pe urmele noastre... Era cam după primul cântat al cocoșilor. Mai aveam ceva timp până la ziuă. Toader a tăiat două crengi de salcie groase și Undiță a adus un braț de lozie. În câteva minute, targa era gata... După ce Toader mi-a verificat pansamentul de la picior, m au așezat pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fost prea multe”. „Oricum, am pierdut Întâlnirea cu balaurii rusești” - a apreciat Toader. „Nu cred că au oprit transportul, ci doar e o pauză Între coloane” - am Încercat eu să păstrez optimismul. Am rămas În așteptare... Pe la primul cântat al cocoșilor, cred, un bâzâit ca al unui roi de albine a adiat din stânga noastră... Toader a privit la mine și la Păpădie cu mare atenție... „Am vrut să văd dacă nu vi se vede cumva căciula sau altceva de culoare Închisă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lase cu gura arsă de sete, iar scumpa mea soție va avea grijă să nu ziceți că ați nimerit ca țiganul vinerea la stână... Așa că, poarta hanului nostru va scârțâi mai veselă ca de obicei. După al doilea cântat al cocoșilor, Petrică și soția lui Își conduceau musafirii... Tata Toader l-a Îmbrățișat prelung pe Petrică, rostind apoi cuvinte de aducere aminte: ― Uite-te tu ce noapte! Tare seamănă cu noaptea ceea când am stat cocoțați pe o margine de acoperiș
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
făcută doar pe jumătate - a apreciat Petrică. ― Apoi tocmai despre asta am să vă povistesc eu În astă sară. Despre o gură și un gâtlej care nu mai știau măsura și, când Își aduceau aminte că mai au și casă, cocoșii cântau a doua oară - a răspuns tata Toader, privind la „fata moșului”, cum Îi spunea el Marandei Încă de când s-au luat... ― Abia așteptăm să auzim povestea cocoșilor care nu aveau somn și cântau și a doua oară - l-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
știau măsura și, când Își aduceau aminte că mai au și casă, cocoșii cântau a doua oară - a răspuns tata Toader, privind la „fata moșului”, cum Îi spunea el Marandei Încă de când s-au luat... ― Abia așteptăm să auzim povestea cocoșilor care nu aveau somn și cântau și a doua oară - l-a Încurajat Petrică. ― Să nu crezi tu, fratele meu, că cocoșii aceia nu aveau somn sau altă treabă. Aveau de „lucru” cât lumea, că puicuțile abia așteptau să fie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la „fata moșului”, cum Îi spunea el Marandei Încă de când s-au luat... ― Abia așteptăm să auzim povestea cocoșilor care nu aveau somn și cântau și a doua oară - l-a Încurajat Petrică. ― Să nu crezi tu, fratele meu, că cocoșii aceia nu aveau somn sau altă treabă. Aveau de „lucru” cât lumea, că puicuțile abia așteptau să fie călcate. Da’ așa i-o lăsat Dumnezeu, cu misiune să le spună gospodarilor cât Îi oara, că la Începutul lumii doar n-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Aveau de „lucru” cât lumea, că puicuțile abia așteptau să fie călcate. Da’ așa i-o lăsat Dumnezeu, cu misiune să le spună gospodarilor cât Îi oara, că la Începutul lumii doar n-o fost ceasuri. ― Întrebarea-i de ce cântă cocoșii numai noaptea, la ore fixe, și nu cântă și ziua? - a Întrebat Despina. ― Ziua te ajută soarele. Înfigi bățu’ În pământ și te iei după umbră - a precizat tata Toader. ― Ba cântă șî zâua, da’ atuncea te anunță că a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
adaugi bolșăvicii cu colectiva lor, apoi pușcăria-i pe aproape. Și pas de mai rabdă toate aiestea, fără o gură de rachiu! ― Bine, bine, frate Toadere. O gură de rachiu e una. Da’ să te apuce al doilea cântat al cocoșilor În crâșmă, e alta. Asta nu mai Înseamnă că tu bei paharul, ci paharul „te bea” pe tine. ― Ferească-te Dumnezeu să cazi În boala băuturii! De la multe te poți Întoarce singur - numai să vrei - dar de la pahar nu te
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mine!... Să te văd la ce-mi ești bun!... Și cântară astfel, umăr lângă umăr, pe rând și amândoi odată multă vreme încă, până când în sticla încețoșată a ferestrelor începu să albească lumina zorilor și să răsune primul cântat al cocoșilor. Atunci moșneagul păru deodată biruit de osteneală și puse capăt cântărilor, cu un prelung chiot de izbândă, iscat cu meșteșug printr-o ultimă alunecare a arcușului pe coarde. El găsi cuvinte măgulitoare pentru silința și pentru priceperea ucenicului și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
eu, îi vorbi el. De-aici încolo o să găsești tu drumul și singur... Uite, s-o ții așa drept înainte!... Culae se urni din loc și-o apucă încotro îi arătase badea Petre. Când trecu dincolo de podeț, se auziră cântând cocoșii în satul din apropiere. Atunci el se gândi că se despărțise de căruțaș într-un mod nu tocmai cuviincios, că ar fi trebuit să-i mulțumească și să-și ia rămas bun de la el. Dar când se întoarse și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de cârtițe și cu tufe uscate, rămase din toamna trecută. Apoi el își duse mâinile pâlnie la gură și hăuli prelung, ca să-l audă cineva. Nu-i răspunse decât ecoul, urmat de lătrături de câine și de alte cântece de cocoși, și în cele din urmă o apucă încet pe șosea drept înainte, așa cum îl povățuise badea Petre. 5 Deodată Culae se opri și se frecă la ochi, părându-i-se că are din nou vedenii. Pe drum, drept în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu care se curățaseră cizme soldățești sau se ștersese funinginea îmbibată cu grăsime de pe plită. Singura cratiță care rămăsese din tot arsenalul de cratițe de cupru din bucătărie, trona în mijlocul mesei de unde păreau să mă sfideze ochii din capul unui cocoș năclăit în untură, purtându-și încă cu demnitate creasta. Ne-am trezit râzând amândoi, ținându-ne de mână ca doi copii. În câteva zile o să facem curățenie aici, eu și băieții mei. Nu te necăji, principalul este că ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]