1,239 matches
-
cu ea de loc. Ocolea acel pământ ca să n-o întâlnească. A plâns fata o săptămână într-una, nu mai putea broda de loc. La necazul ei s-au adunat veverițele, iepurii în jurul ei să-i alunge gândurile rele. Se cocoța ciocârlia pe copacul cel mai apropiat să-i cânte triluri de consolare, broasca făcea acrobații s-o înveselească, chiar și melcul îi apăru în cale iar fata spunea poezia despre melc, melc, codobelc și uita de supărarea ei. Broderia, căzută
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
care știe să-și cultive, să-și protejeze și să-și ofere drept exemplu valorile. Oricare ar fi ele. Cinstirea acordată strălucitului împărat poate fi o pildă și pentru cei care aruncă anatema asupra propriilor valori, pe soclurile rămase libere cocoțându-se personaje demne de lucrări artistice satirice. în acest context se cuvine să ne uităm și în curtea noastră, a românilor. Nu se poate trece cu vederea peste nedreapta și cumplita etichetare de „criminal de război” care s-a pus
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
podea. Mai Întâi a dispărut ornamentul de pe capota Oldsmobile-ului, apoi aripile din față și acoperișul. Stopurile au licărit roșii preț de o clipă, apoi au dispărut și ele. În fiecare scenă de urmărire pe care o văzusem vreodată, eroul se cocoța invariabil pe acoperiș. Realiști Înrăiți cum eram În familie, Întotdeauna ridicam obiecții: ― De ce se urcă Întotdeauna acolo? ― Uită-te: o să se urce În turn. Vezi? Ți-am spus eu. Dar la Hollywood știau mai multe despre natura umană decât ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
casa din spatele casei dumneavoastră. Acum se Încruntă. M-am gândit că spusesem vreo prostie - prima mea greșeală de etichetă În Grosse Pointe. Doamna Stark zise: ― De ce nu vă duceți sus, fetelor? Ne-am dus. În dormitorul ei, Clementine s-a cocoțat pe un cal de lemn. Următoarele trei minute l-a călărit fără să scoată vreun cuvânt. Apoi s-a dat jos brusc. ― Aveam o broască țestoasă, dar a evadat. ― Chiar așa? ― Mama spune că ar putea supraviețui dacă a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe un scaun. Rebecca era din Carolina de Sud. Avea strămoși care fuseseră stăpâni de sclavi și făcuse canto. Când dansa cu băieții din tabăra vecină, Își flutura o mână prin fața chipului, de parcă ar fi ținut un evantai. De ce stătea cocoțată pe scaun? Făceam un concurs de aptitudini. Rebecca Urbanus probabil avea să cânte sau să recite poezii de Walter de la Mare. Soarele era Încă sus pe cer și pantalonii ei scurți erau albi. Și apoi, dintr-o dată, când cânta (sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
afacerea. ― Asta e ca și cum ai spune că sclavii nu aveau de lucru până nu s-au făcut plantațiile. ― Ai o adevărată zvârlugă aici, spuse Milton, Întorcându-se spre fratele meu. Unde-ai găsit-o? ― Eu l-am găsit, spuse Meg. Cocoțat pe un lift. Așa am aflat cum Își petrecea vremea Capitolul Unsprezece la colegiu. Preocuparea lui preferată era să deșurubeze tavanul de la liftul din cămin și să se cocoațe deasupra. Stătea acolo ore În șir, călătorind În sus și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
meu. Unde-ai găsit-o? ― Eu l-am găsit, spuse Meg. Cocoțat pe un lift. Așa am aflat cum Își petrecea vremea Capitolul Unsprezece la colegiu. Preocuparea lui preferată era să deșurubeze tavanul de la liftul din cămin și să se cocoațe deasupra. Stătea acolo ore În șir, călătorind În sus și-n jos pe Întuneric. ― Prima oară când am făcut treaba asta, ne mărturisi Capitolul Unsprezece, liftul a Început să urce spre ultimul etaj. Mi-era frică să nu fiu strivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mașina, cu tatăl Obiectului, la casa lor de vacanță de lângă Petoskey. Era o casă victoriană mare, ca de turtă dulce, cu tot felul de ornamente și vopsită În culoarea fisticului. Când am ajuns la ea, m-a uluit priveliștea. Casa cocoțată pe un delușor deasupra golfului Little Traverse, Înconjurată de pini Înalți și cu toate geamurile strălucind. Mă pricepeam la părinți. Părinții erau specialitatea mea. În mașină, pe drum, Încolo, purtasem o discuție Însuflețită, pe teme diverse, cu tatăl Obiectului. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
făceam. Senzațiile se topeau direct În uitare. Când podelele verandei au scârțâit În spatele nostru, am sărit În sus. Mi-am scos degetul mare din chiloții Obiectului și m-am ridicat. Am văzut ceva cu coada ochiului și m-am Întors. Cocoțat pe balustradă, În dreapta noastră, stătea Jerome. Era Îmbrăcat În costumul de vampir, În ciuda căldurii. Pudra de pe față i se ducea pe porțiuni și totuși era foarte palid. Se uita În jos, la noi, cu cea mai sugestivă expresie de bântuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
amorțite și ușor sensibile, de la consultațiile frecvente. Corpul meu se deconectase ca să suporte calvarul. Dar călătoria l-a trezit. Singur, cu ușa Încuiată și cu lanțul pus, am experimentat de unul singur. Mi-am pus perne Între picioare. M-am cocoțat pe ele. Fiind doar pe jumătate atent, În timp ce mă uitam la Johnny Carson, Îmi lăsam mâna să prospecteze. Neliniștea pe care o simțisem Întotdeauna vizavi de cum eram construit mă Împiedicase să explorez, așa cum fac toți copiii. Așa că de-abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
etosul era nonviolent. Toată lumea citea Siddhartha. Un exemplar broșat, ferfenițit, trecea de la unul la altul prin toată tabăra. Am citit-o și eu. E unul din lucrurile pe care mi le amintesc cel mai bine din acea perioadă: Cal stând cocoțat pe o stâncă, citind Herman Hesse și Învățând despre Buddha. ― Am auzit că Buddha Împărțea LSD, spuse un fan. Asta era toată inițierea. ― Nu exista LSD pe-atunci, frate. ― Nu, era un fel de... cum să zic, o ciupercă. ― Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acolo unde îmi e locul. Și rămăsei acolo. Locul unde adormisem era lângă peretele exterior, pe jos, la baza unui calorifer. Și tot acolo făcusem ochi în a doua dimineață. Era și timpul să te trezești, zise Corvium, care stătea cocoțat pe biroul mare al bibliotecarului și se uita intrigat la vreme printre crăpăturile tablei negre. Și de ce, mă rog? făcui eu adormit încercând să mă scol de pe jos. A așteptat să mă așez lângă el. Mi-a întins o ceașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-mi aducă toate datele, ca să ne putem adresa pretorului. Începe, pe neașteptate, să se legene, jelindu se. — Vai mie! Zeii m-au orbit și nu mi-am dat seama că-mi nenorocesc băiatul cu mâna mea! Bălăbăneala lui, așa cum stă cocoțat pe cufăr, i se pare atât de caraghioasă împăratului, încât pufnește în râs. Face un efort și redevine serios. Doar vocea îi sună un pic crispat când își admonestează secretarul: Nu mă mai fierbe atâta-n oală seacă! Zi odată ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe de rost, doar la circ și în amfiteatru mai reușește principele să ia cunoștință de opinia populară. Și totuși, jocurile astea sunt exploatate la maximum de regimul său. Sărmanul Propertius Celer! Ultima lovitură a primit-o de la Asinius Gallus. Cocoțat pe o bancă, zbiera ca ieșit din minți că e momentul să fie consultate Cărțile Sibiline. Un demagog ieftin, gata oricând să toarne paie pe foc, dacă prin asta își poate face capital electoral. Migrena a mai dispărut. Răsuflă ușurat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
este ticsită. În depărtare, dincolo de puzderia de oameni, se zăresc dumbrăvile sacre și lanțul de porticuri, teatre și temple somptuoase ce tind să reducă restul orașului la rolul unei dependințe a acestui cartier. Privirea i se agață de tumulul circular cocoțat pe un piedestal uriaș de marmură albă, în vârful căruia se distinge cu claritate, chiar din locul unde se află ei, statuia din bronz care-l înfățișează pe principe călare. Este Mausoleul, înălțat spre a le servi de mormânt lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Geraldine este făcută pentru lucruri superioare. Geraldine e singura mea prietenă de la ziar, deși ea s-ar putea să nu fie de aceeași părere, pentru că, până la urmă, nu socializăm împreună după muncă. Dar avem scurte conversații, când Geraldine stă frumușel cocoțată pe colțul biroului meu, iar eu îmi doresc în sinea mea să arăt ca ea. Și de multe ori chiar luăm prânzul împreună, adesea cu Ben Williams, lucru care îmi provoacă durere și încântare în același timp și în egală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
un loc anume, un loc unde vezi lume și ești văzut, un loc unde, chiar dacă nu ești destul de norocoasă să-ți găsești sufletul pereche pe internet, ai putea să-i întâlnești privirea peste ecranul computerului. ― Sună interesant, spune Ben Williams, cocoțându-se pe deasupra mea și punându-și tava cu mâncare pe masa din față. Am auzit despre chestia asta. Inima începe să-mi bată cu putere și simt deja cum mă înroșesc ușor pe gât. Sigur că asta e ocazia perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
are dreptate. Mergem înapoi sus, și Geraldine îmi spune despre tipul pe care l-a întâlnit săptămâna trecută - Simon, care conduce un Mercedes ultimul răcnet, lucrează în domeniul depozitelor de investiții și o scoate la cină diseară. ― Așa, îmi spune, cocoțându-și fundul micuț pe colțul mesei mele. Ridică receptorul și sună-l pe Brad. ― Nu pot, mă opun eu, zâmbind. ― Jemima! Fă-o. ― Nu, repet și scutur din cap hotărâtă. ― Sincer, câteodată mă aduci la disperare. De ce nu? ― De-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
scăpat și pușca și a alunecat Încolo, pe gheață. Sub un mal Înalt de lut, acoperit cu tufișuri, am gonit un stol de prepelițe și am Împușcat două când și-au luat zborul, dispărând după creasta malului. Câteva s-au cocoțat pe crengile copacilor, dar cele mai multe s-au Împrăștiat prin tufe și am fost nevoit să sar de mai multe ori pe tufele Înghețate până să le fac să zboare. Și, cum se iveau În timp ce eu abia Îmi țineam echilibrul printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
găliganilor și, pe dată, a priceput că nu-i a bună, că micilor săi prieteni li se poate întâmpla ceva rău, dacă el nu le vine în ajutor. Zis și făcut. Într-o clipă a fost lângă poartă, s-a cocoțat, cât ai zice „pește” pe gardul ei, și de-acolo, a mârâit scurt și și-a dezvelit colții de parcă le-ar fi spus celor patru: „Îndrăzniți numai, că am eu ac de cojocul vostru!” Iar vlăjganii n-au mai îndrăznit
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
nările și te vor îmbia să te apropii. Via foșnește blând, parcă ți ar spune: „Ia un ciorchine din comoara mea și parfumează-ți gurița! Sau, măcar, o boabă, una mică de tot, nu se cade să mă refuzi!”. Roșiile, cocoțate pe aracii lor, seamănă cu niște bucăți din soare pe care bunicul, nu se știe cum, nu se știe când (s-ar putea să fie ăsta un mare secret de-al lui) le-a răsădit demult, tare demult, aici, în
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
a fost rândul meu să mă nasc, Mama Scumpă aflându-se de față la dramatica mea sosire pe lume. — Ar fi trebuit s-o vezi pe mama ta când era Însărcinată În nouă luni cu tine. Arăta ca un pepene cocoțat pe două bețișoare, balansându-se de colo-colo... În zori i s-a rupt apa, asta după ce ne-a făcut să așteptăm după ea toată noaptea. Cerul iernatic avea culoarea cărbunilor stinși, la fel și fața mamei tale... Erai prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Întrebase Esmé. —Mama nu aici, răspunsese fata. —E orfan? Iar frumusețile se grăbiseră să o liniștească: —Fun, fun, fun1. Garantat, dacă nu banii Înapoi. Spre deosebire de Esmé, care prefera Încă tricourile și blugii, frumusețile locale erau Înfășurate În rochii mulate și cocoțate pe pantofi cu talpă foarte Înaltă. De centurile strânse jos pe coapse purtau agățate chei care atestau faptul că erau proprietare de mașini sau cel puțin aveau privilegii legate de mașinile respective. În mâinile cu manichiură Îngrijită strângeau telefoane mobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sălbatic. Pe aceste câmpuri multicolore, se vedeau căpițe de fân În formă de stupe. De-a lungul albiilor râurilor, doamne grațioase se aplecau deasupra unor găleți stropindu-se cu apă, parte a ritualului de două Îmbăieri zilnice. Copii mititei stăteau cocoțați pe bivoli de apă, Învățați deja cum să-și țină echilibrul pe cocoașa păroasă a acestora. Se apropia Înserarea, trădată de mirosul de fum. Se aprindeau focuri pentru masa de seară. Din fiecare gospodărie se ridica un fel de ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu reputația intactă. De atunci Înainte, au avut două feluri de vieți: În lume, viața celor morți, iar pe ascuns, viața celor vii. Vârfurile bărcilor virară la stânga intrând pe un canal care ducea la un grup de case din tec cocoțate pe picioroange deasupra apei, cu acoperișuri ascuțite din tablă ondulată ruginită. —Ne Îndreptăm spre o mică așezare, una dintre cele două sute din jurul lacului Inle, le explică Walter. Nu o să ne oprim, voiam doar să vă faceți o idee despre ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]