7,311 matches
-
sunt situații parțiale, „punctuale" în limbaj postdecembrist; ele sunt cu zecile, dar tot parțiale. întregul contează, s-ar zice. La întrebarea dacă ceva construit din erori poate fi în final valid, răspunsul este totdeauna da - pentru că în orice construicție contează coerența interioară, structura, sistemul - nu neapărat materialul. Prin urmare s-ar putea zice - și poate așa este - că observațiile de mai sus îl privesc pe Eminescu, nu pe Gheorghe Doca, sunt observații de amănunt, nu de fond. Ba va fi trebuind
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
mări străine îl crede o navă. Acolo, se mulțumește, contaminîndu-i și pe ceilalți, cu clipele unei fericiri controlate. Fericirea eroilor Decameronuluie o îndrăzneală, fericirea izolaților moderni e un experiment. Poveștile lor nu mai sînt făcute să țină, nici nu au coerența încrezătoare a leacurilor de boală. Sînt simple partide care se întrerup, sau nu au finalitate, de tenis, ori de pescuit, aproximări convenționale ale unui difuz jeu d'amour. Între ele, se schimbă replici, se iau decizii, toate marcate de reversibilitate
Jocul de-a speranța by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6793_a_8118]
-
o înșiruire de poziții sculpturale, pe o muzică cu iz extrem oriental. Și, de asemenea, secvențele filmate cu interpretul nud zvârcolindu-se în cearceafuri însângerate, au avut partea lor de inedit. Dar privită în ansamblu lucrarea a fost departe de coerența propriilor piese, realizate chiar de Răzvan Mazilu în ultimii ani. Sau de lucrarea interpretată de el cu câțiva ani în urmă, tot la Teatrul Odeon, Bolero. Regele pierdut, în coregrafia a doi tineri coregrafi portughezi, Claudia Martins și Rafael Carriça
Penumbre by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7918_a_9243]
-
lămurească drumul în ochii tuturor, dar nu a reușit să surprindă decît potecile, firave ca niște fîșii, pe care viața i le-a pus înainte. Și cum e greu de crezut că Bourdieu n-a fost un autor pentru care coerența gîndurilor să reprezinte o întîietate, senzația de goblen sfîșiat pe care ți-o lasă cartea n-o poți pune decît pe seama iminenței sfîrșitului: luîndu-i-o înainte, moartea nu l-a mai lăsat să-și cizeleze frînturile autobiografice, spre a le suda
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
a avut loc la Moskova în urmă cu 130 de ani. La noi, autorul spectacolului a fost Ion Caramitru - de această dată în calitate de regizor, secondat îndeaproape de dirijorul Iurie Florea; lucrul cu echipa soliștilor, în mare parte tineri, a avut coerență. Mă refer la această foarte promițătoare speranță a liricii vocale care este tenorul Teodor Ilincăi, la farmecul personal, la experiența scenică pe care o probează mezzosoprana Oana Andra, la implicarea dramatică susținută de soprana Crina Zancu în rolul atât de
Evenimentele actuale ale stagiunii muzicale... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7437_a_8762]
-
etalarea valorilor autentice ce animă spațiul actual al Hexagonului. Am în vedere recitalul Mozart, trei sonate și Fantezia în do minor, recital susținut de pianista Anne Queffélec, o muziciană ce aparține tradiției celei mari a culturii franceze a instrumentului său; coerență și claritate, eleganță și farmec, transparențe deloc sticloase ale sunetului, reprezintă împreună datele unui stil tipic francez, nu neapărat romantic dar sensibil, privind abordarea creației mozartiene. La cererea insistentă a publicului, ne-a dăruit o bijuterie din marele tezaur al
Evenimentele actuale ale stagiunii muzicale... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7437_a_8762]
-
fiică, Bianca, a murit într-un accident de mașină și care survolează trist locul accidentului depănând și mai trista poveste a unui alt fel de trafic blocat, cel al justiției. Perspectivele celor cinci personaje pe tema traficului tind să confere coerență imaginii de ansamblu și să releve o dimensiune esențială a existenței metropolitane. Filmul mi-a amintit ca proiect, este drept pe coordonatele docuemntarului și nu al ficțiunii, de Coffee and Cigaretts (2003) al lui Jim Jarmush. Cred că filmul ar
Bucureștiul după șoferi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7794_a_9119]
-
fost scrise din vanitate creatoare sau din orgoliu bibliografic și de pe urma cărora nu a rămas nimic. Mircea Flonta este un caz fericit. În lumea filozofiei românești, rolul de exeget al lui Wittgenstein i se potrivește ca o mănușă. E ca și cum coerența și logica minții sale s-au înșurubat perfect în filetul cărților gînditorului austriac, rezultatul fiind o exegeză a cărei principală virtute este că-ți inspiră încredere. Altfel spus, poți fi sigur că, atunci cînd profesorul Flonta spune ceva despre Wittgenstein
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
asemenea, și spectacolul lui "Fool for love", considerat, de departe, unul de referință pentru UNATC. Și nu numai. Îți poți permite o astfel de greșeală față de artiști aflați la început de drum? Nu. Fără discuție, selecția oficială dă consistență și coerență Festivalului. După părerea mea, în funcție de principiul declarat după care operezi, dai imaginea teatrului românesc la momentul x sau y. Cred că Festivalul Național de Teatru este o panoramă a mișcării teatrale. Așa cum este ea. Nu ai cum să intervii, să
Festivaluri, festivaluri (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7669_a_8994]
-
crescut. Retranșarea lui Faulkner pe problemele teoretice ale creației, încercarea apăsată de a stabili filiații și vecinătăți culturale sunt de natură să modifice imaginea de scriitor naiv, defazat, experimentalist malgré soi, incult și ignorant. Citind aceste cărți, ești surprins de coerența și consistența referințelor culturale. (În paranteză fie zis, unul din personajele romanului e înconjurat de "Vechiul Testament în grecește în mai multe volume, o carte deprimant de groasă de drept internațional, Jane Austen și ŤLes Contes Drolatiquesť"). Într-o interpretare ingenioasă
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
un pahar cu ceai. Nimic crispat, contorsionat, patetic în propozițiile d-sale ca și cum valorile asupra cărora referă și principiile pe care le împărtășește ar fi subînțelese, astfel încît postura combatantă în favoarea lor s-ar dovedi inutilă. E la mijloc o coerență psihostilistică bizuită pe un optimism difuz, încredințarea că în mare lucrurile se află pe făgașul cel bun, într-un climat de maturitate a vieții literare. Neacceptînd rolul unui excursionist care străbate cu pasul un teren accidentat, Iulian Boldea ne apare
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
epocă: Leon Șestov. Traiectoria acestor doi marginali ajunși în centrul Europei și al culturii nu e lipsită de o anumită exemplaritate în ordinea spiritului. Și, dincolo de scrierile sale, modul în care Fondane a întâmpinat moartea conferă gândirii sale existențiale o coerență luminoasă, revelatoare. Știm că ar fi putut să scape din lagărul în care a ajuns dacă ar fi acceptat să-și abandoneze acolo sora mai mare, pe Lina, la care ținea atât de mult. Fondane ar fi putut scăpa de la
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
și anume că le lasă "singurul bun, icoana vieții sale". Benjamin Fondane ne lasă o operă importantă, în română și în franceză, dar ne lasă și amintirea unei vieți căreia moartea, în condițiile știute, i-a dat o unitate, o coerență și o consecvență de-a dreptul extraordinare. Desigur, azi o asemenea exemplaritate riscă să pară neverosimilă sau, mai rău, să fie dedramatizată ori chiar bagatelizată. Postmodernitatea nu mai suportă convingerile tari, gravitatea e suspectată și deseori ironizată, tragicul trebuie neapărat
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
lăcomie a degradării și morții eroului întors de la război. Charlestown nu e, firește, Yoknapatawpha. Orașul e prea schematic descris - ba chiar s-ar putea spune că în afara fragmentului deja citat referințele geografice sunt nesemnificative -, relațiile dintre personaje nu au profunzimea, coerența și spectaculozitatea din romanele ulterioare ale lui Faulkner. Dar e limpede că micul târg din Georgia e o Yoknapatawha în miniatură, poate debilă, poate neconvingătoare, așa cum multe din personajele care-l populează sunt scheletele pe care vor crește, cu vitalitatea
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
fiind străin și ea socotindu-se o "mamă denaturată", inaptă pentru creația firească a sexului ei. Teama cea mai mare este de degradare, care înseamnă o formă joasă, inferioară a adaptării la o condiție potrivnică propriei structuri. Se păstrează o coerență, un automatism care dă impresia mișcării active, dar ea se produce în gol. Pentru E. B., care nu aprobă nici cea mai mică lezare a mândriei (concurența chiar superficială a unei alte femei) și nici nu se poate mulțumi cu
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
comunicare (și comuniune) a scriitorului cu artistul plastic nu este, așadar, o simplă analiză de serviciu și nici vreo obligație de a așeza lucrurile într-o ordine anume, ordine pe care o reclamă fenomenul însuși în goana lui obscură după coerență, ci o pildă enormă de solidaritate a limbajelor, oricît de diferite ar părea ele, și o la fel de mare nevoie de regăsire în experiența celuilalt. Scriitorul care scrie despre un pictor, un grafician sau un sculptor nu disecă, asemenea unui chirurg
Marin Sorescu și artele plastice by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7530_a_8855]
-
creația se nutrește dintr-o ruptură. Nu freudianul șoc originar, ci rimbaldiana "dereglare"; și nu numai a simțurilor, dar "a tuturor resorturilor moral-psihologice și existențiale", "dezechilibru" care desfide mediocritatea, acel "delir metodic", controlat cu luciditate, pentru a asigura echilibrul construcției, coerența necesară. Mai bine spus, puterea scriitorului stă în capacitatea de a găsi întâmplări și de a fi în stare să le primească: "Aș zice, acum, că toată viața activă a unui mare scriitor e alcătuită din astfel de momente revelatoare
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
au presupus inițial că în text schimbarea ar fi putut să fie intenționată. În al patrulea rând, constatăm că nu e foarte răspândită presupunerea că un text are sens și că enunțurile sale trebuie să se lege logic, să aibă coerență. Mulți nu s-au mirat de incoerența fragmentului în cauză, atribuin-d-o probabil, cu maxim respect, misterului artistic al literaturii. O reprezentantă a ministerului a declarat că elevii ar fi putut, la fel de bine, să primească un text voit absurd ("Dacă pica
Triumful talentului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7319_a_8644]
-
el cerea, oricum, ceva imposibil: pentru cine nu cunoștea dinainte textul lui Caragiale, era de neînțeles reacția paradoxală a personajului declarat câștigător, care contesta cu îndârjire rezultatul, insistând să probeze că a pierdut... Iar în forma perturbată de confundarea numelor, coerența era definitiv distrusă: prezidentul afirma că a câștigat Ghiță Nițescu și era corectat, spunându-i-se că de fapt a câștigat Ghiță Nițescu; prezidentul revenea, autoritar, repetând că a câștigat Niță Ghițescu; după insistențe, recunoștea că a făcut inițial o
Triumful talentului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7319_a_8644]
-
de un talent actoricesc ieșit din comun. O vedetă despre care, spre marea mea indignare, nu se știe și nu se vorbește pe măsura valorii ei. Mișcarea scenică perfect coordonată, coloritul seducător, felul în care regizorul a știut să dea coerență unei creații care amenință, în fiecare clipă, să se disloce sunt dovezi ale talentului regizoral al lui Andrei Șerban. Poate că vreun producător de televiziune va avea ideea să-l invite la o serie de demonstrații practice a ceea ce poate
Vă place opera? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7099_a_8424]
-
bătrîn", ca odinioară, pe cînd pohemul era poem, se desprinde, pe nesocotite, o dragoste alta și aceeași, eterna Zenobie în puzderie de figuri. La fel de frumoasă, strecurată printre șisturile istoriei și printre alte întîmplări ale pohemului care-i neagă dreptul la coerență, față de o iubire, să spunem, romantică, pe cît e Dora Maar pe lîngă Monalisa. O iubire care duce pînă acolo unde istoria nu mai contează, fiindcă nu mai are surprize: "Ciclurile soarelui și ale lunii se desfășurau cu cea mai
Greul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7327_a_8652]
-
sufletească și mentală. Dacă, din acest punct de vedere, al inventarului tehnic, Gabriela Melinescu își pune probleme diverse și caută, pornind de aici, soluții expresive diferite, din punct de vedere stilistico-formal totul capătă o unitate sau, mai bine zis, o coerență profundă și de la sine înțeleasă, care nu implică niciun efort deliberat și care exclude orice risc de monotonie. Două sînt, la prima vedere, sursele imaginarului pe care artista îl explorează în lucrările sale și în spațiul căruia mesajele artistice devin
Gabriela Melinescu, între joc și contemplație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7349_a_8674]
-
dacă îi putem spune așa, de substrat, adică situată dincolo de orice vîrstă cir-cum-stanțială și în spațiul celei mai proaspete și mai fertile memorii, aceea a zorilor umanității și a ființei în-seși. Congruența narativă și expresivă a fiecărei lucrări în parte, coerența de ansamblu a expoziției și bogăția informației plastice consacră, în Gabriela Melinescu, un pictor autentic și inconfundabil. Și dacă ar fi să facem, totuși, o trimitere la poeta Gabriela Melinescu, cea care o precede copios, cel puțin în conștiința publică
Gabriela Melinescu, între joc și contemplație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7349_a_8674]
-
pace cu amintirile. Mihai Moșandrei, ceva mai copt, în 1934, decît colegii de antologie, are deja o operă formată, dacă adăugăm volumele în manuscris cărora Zaharia Stancu le dă credit, tot atît cît cărților cu coperte. Imagini fastuoase, încă păstrînd coerența împotriva căreia va să se ridice avangarda, poartă în coadă Păuni-i lui: Ei poate văd în globul, ce arde după cărți/ Un Răsărit de lună prin negrii sicomori,/ Sau crengile ce joacă în vântul dinspre mare,/ Ce-aduce seara
Poezia la 1934 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7352_a_8677]
-
inițial, strict domeniul elitist al logicii matematice, teorema poate fi extinsă la orice sistem de cunoaștere, punînd sub semnul întrebării, în general, posibilitățile de cunoaștere ale minții umane. Ea sugerează că, în condițiile existenței unui anumit grad de complexitate și coerență, orice sistem logic își va conține propriile restricții asupra cunoașterii. Întotdeauna vor exista afirmații adevărate pe care nu le vom putea demonstra drept adevărate sau false în limitele impuse de un sistem, folosind axiomele și regulile acelui sistem. O afirmație
Despre dilemele semnificației by Laura Carmen Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7351_a_8676]