889 matches
-
relațiile cu ceilalți, de dinamica acestora, precum și de trăsăturile lui de personalitate (îndeosebi de nivelul anxietății sale). La psihodinamica din interiorul relațiilor interpersonale se adaugă psihodinamica din interiorul personalității fiecărui manager, adică ceea ce Janis și Mann (1977) denumeau prin termenul „cogniție caldă”. Mai recent, alți autori (vezi, de exemplu, Lepine și Cardinal, 2000) se referă la transformările profunde care au modificat viața profesională a managerilor. Printre acestea, autorii citați se referă la: eroziunea carierei lineare și creșterea mobilității interorganizații; înlocuirea loialității
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
primul rând, ea accentuează încărcătura psihologică a conflictului. Ceea ce contează de data aceasta este natura psihică a elementelor și forțelor contradictorii care conduc la apariția conflictului. Acesta din urmă este amplasat la nivelul dorințelor, temerilor, pulsiunilor, aspirațiilor, tensiunilor latente, a cognițiilor și chiar a comportamentelor antagoniste ale personalității umane. Pentru Freud (1920), conflictele dintre pulsiunile inconștiente ale individului, dintre libidoul lui și instanțele personalității conduc la evoluția personalității înseși. La Lewin (1935) există o întreagă dialectică a relațiilor dintre câmpurile de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Î)tc "Atribuire (teoriile ~)" Teoriile și modelele cărora li se asociază termenul de „atribuire” constituie o variantă importantă a cercetărilor asupra reprezentărilor sociale, chiar dacă, În mod tradițional, fac trimitere la un domeniu „specific” și calificat ca atare de specialiștii În cogniție (Ghiglione et alii, coordonatori, 1990; Deschamps și Beauvois, coordonatori, 1996). În oricare dintre paradigme, preocuparea principală este Înțelegerea modului cum gândesc În viața de zi cu zi actorii sociali. Teoreticienii atribuirii, ca și cei ai reprezentărilor sociale, sunt axați pe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de vedere socio-demografic sau cultural, printr-o trăsătură specifică, adesea minoritară. Este vorba despre o atitudine care are, În mod clasic, trei componente: cea a afectelor și a evaluărilor la care acestea conduc (dispreț, respingere, negare, ură, dragoste, ambivalență); domeniul cognițiilor și al modurilor de organizare a lumii pe care acestea le presupun, bazate În principal pe stereotipuri și categorisiri; spațiul practicilor și al acțiunilor (nivelul conativ) care ar trebui să decurgă, direct sau nu, din prejudecată sau care ar putea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mai mult originalitatea proceselor de gândire socială, al cărei scop implicit este, printre altele, de a Încerca să favorizeze relațiile pozitive dintre oameni și adaptarea lor sociocognitivă la un context din ce În ce mai evolutiv. O noțiune transdisciplinară și un ansamblu ierarhizat de cogniții Dacă orientarea promovată de Moscovici vizează integrarea și luarea În considerare a ideilor de schimbare, de noutate și evoluție a cunoștințelor În viața cotidiană a actorilor, este la fel de clar că celălalt, În sensul de „străin”, de „membru al altui grup
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
un produs („obiect” sau „componentă” a unei alte RSdezvoltate, de exemplu, Într-un alt grup sau spațiu societal), care trimite la conținuturi ce implică sens și atitudini, și un proces, adică un ansamblu de mecanisme ce concură la construirea de cogniții adaptate scopurilor practice și filosofice ale „subiecților” care au „nevoie” de ele pentru a comunica, a munci și a trăi În mediul lor. În orice reprezentare constituită, pe care o vom numi „puternică”, „structurată”, adică acționând asupra vieții societăților, asupra
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
problemă), precum și un nucleu structurant sau un subsistem de idei, care reglementează și organizează sensul și conceptualizarea acestui ansamblu complex legat de alte RS, relativ stabil În forma sa. Moscovici insistă asupra acestei coerențe și asupra inervării unei rețele de cogniții de către un nucleu semantic, prin punerea În evidență a ceea ce el numește „scheme figurative”, care constituie soclul reprezentării În psihanaliză (aparatul psihic fiind, În mintea subiecților chestionați În vederea acestei anchete, organizat În jurul complexelor din care aluziile la libido sunt eliminate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a reduce studiul reprezentărilor la cel al stereotipurilor. În realitate, oamenii se folosesc de ele, dar Încearcă În același timp să lupte Împotriva unei forme de automatism al gândirii. Din acest punct de vedere, reprezentările trimit la folosirea Îndrăzneață a cognițiilor, la geneza unor norme noi, la confruntarea propriilor prejudecăți cu alteritatea și nesfârșita bogăție a lumii. Pentru ilustrarea acestui ultim aspect, trebuie subliniată importanța mecanismelor de construire a unei RS. Putem astfel să Înțelegem sensul propriu-zis al noțiunii expuse aici
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dispoziția lor. Primul proces implică, din partea subiectului, o selecție, o categorisire a obiectului, perceperea lui prin intermediul unei rețele de scheme și de elemente de calificare și descriere (norme, precizări, aproximări, poetizări etc.), precum și naturalizarea acestora (sau folosirea obiectivă a noilor cogniții, elaborate În timpul și după perceperea selectivă a obiectului nou sau ciudat). Cât privește ancorarea, aceasta presupune punerea În aplicare ușor modificată sau, dimpotrivă, alterarea completă a reprezentărilor existente În mintea actorului confruntat cu un obiect problematic sau straniu. Ea trimite
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
singure. Anumite dimensiuni (În cazul acesta, „prietenos” sau „rece”) căpătau astfel mai multă importanță decât celelalte și concentrau asupra lor atenția evaluatorilor. Precursor al abordării structurale a reprezentărilor sociale, autorul vorbea În acest sens despre „calități centrale și periferice” ale cognițiilor manipulate. Stereotipurile sunt guvernate, atât În efectele lor, cât și În organizarea lor internă, de aceeași logică structurală și cognitivă. Chiar dacă nu au aceeași autoritate normativă ca și elementele centrale ale reprezentărilor În viața grupurilor, ne este permis să spunem
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
între un principiu de coeziune (textul este o suită de enunțuri elementare legate între ele), și un principiu de progresie (o suită progresivă de enunțuri elementare). V. coerență, temă, text. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ADAM 2005; BUSSMANN 2008. GM COGNIȚIE. Prin termenul cogniție se denumește în fiziologie procesul prin care organismul uman receptează cunoștințe despre evenimentele și obiectele înconjurătoare. Ca atare, acest termen reunește activitățile și structurile psihice umane care adună, tratează și comunică informația primită de la lumea înconjurătoare. Mai
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de coeziune (textul este o suită de enunțuri elementare legate între ele), și un principiu de progresie (o suită progresivă de enunțuri elementare). V. coerență, temă, text. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ADAM 2005; BUSSMANN 2008. GM COGNIȚIE. Prin termenul cogniție se denumește în fiziologie procesul prin care organismul uman receptează cunoștințe despre evenimentele și obiectele înconjurătoare. Ca atare, acest termen reunește activitățile și structurile psihice umane care adună, tratează și comunică informația primită de la lumea înconjurătoare. Mai multe discipline științifice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
psihice umane care adună, tratează și comunică informația primită de la lumea înconjurătoare. Mai multe discipline științifice însă se interesează de modul de funcționare a gîndirii umane, toate pornind de la premisa că cercetarea cognitivă este posibilă, chiar dacă activitățile ce țin de cogniție nu sînt observabile decît indirect pe baza comportamentelor. În timpurile recente însă, tehnicile de observare a creierului permit obiectivarea unor cercetări asupra raporturilor dintre percepție, categorizare și actualizare, raporturi care interesează în mod deosebit pe lingvistul cognitivist, ce vrea să
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în discurs punctele de contact cu experiența lumii, care sînt semantica nominală, actanțialitatea, mărcile spațio-temporale și personale, postulînd noi structurări și dînd sens discursurilor în același mod în care se structurează și se dă viață anturajului sociocultural. Potrivit Catherinei Fuchs, cogniția este diferită de o simplă taxinomie simbolică, ea este ivirea elementelor de sens pe o bază de date perceptive și într-un cîmp al forțelor ce articulează subiectul cu contextul său social, istoric și cultural. Prin urmare, nu există un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
practice și intervine cu propriile motivații. Sensul cuvîntului nu este în acest caz suma datelor obiective ale perceperii obiectelor lumii sensibile, ci ceea ce locutorul reține în funcție de parametrii subiectivi și intersubiectivi ce vin din istoria personală sau comunitară. V. actualizare, categorizare, cogniție, practică, realism, reprezentare. D. FILOZ. 1978; FLEW 1984; COȘERIU 1994; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO PERFORMATIV v. ACT DE VORBIRE PERIOADĂ. În accepțiune gramaticală generală, perioada este o frază amplă, cu caracter unitar și armonios, datorat structurii sale simetrice. Inițial
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursului, sub forma recurențelor care produc stereotipiile discursive. Deși semantica prototipului nu a devenit pe deplin operativă, ea reprezintă o concepție a reprezentării cognitive a categoriilor limbii orientată în mod efectiv spre funcționarea limbii în vorbire. V. categorizare, cîmp semantic, cogniție, percepție, reprezentare. MOESCHLER - REBOUL 1994: COȘERIU 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. IO PROXEMICĂ. Termenul proxemică a fost propus de antropologul american E. T. Hall pentru a denumi ansamblul observațiilor și teoriilor legate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
s u l u i social diferite tipuri de corpusuri, precum cele construite în jurul evenimentelor (de exemplu, un furt), cele realizate uzînd de un gen (ca reportajul), iar altele apelînd la reprezentări (precum discuția despre cultură în media). V. actualizare, cogniție, dialogism, formație discursivă, interdiscurs. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO RETORICĂ. Una dintre cele mai cultivate științe despre limbă în lumea antică greco-romană, retorica, îmbina arta construcției discursurilor cu o teorie a discursului, în special a celui cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
face de la lune. Écrits sur le Japon, Seuil, Paris, 2011; Nous sommes tous des cannibales, Seuil, Paris, 2013. Steven C. LEVINSON (n. 1947), profesor britanic, specialist în pragmatică, antropologie culturală, psiholingvistică și lingvistică comparată. Preocupat de relația dintre limbaj și cogniție, deschide noi perspective de investigare în pragmatica lingvistică, interacțiunea verbală, tipologia semantică, limbajul spațial ș.a. Contribuțiile la promovarea teoriei politeții și a conversației au influențat domeniul analizei discursului. Lucrări de referință: Pragmatics, Cambridge University Press, Cambridge, 1983; (în colab. cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
împreună cu Catherine Détrie și Paul Siblot, lucrarea Termes et concepts pour l'analyse du discours: une appoche praxématique, Champion, Paris, 2001. Georges A. VIGNAUX (n. 1940), specialist francez ale cărui studii au contribuit la îmbogățirea teoretizării asupra raporturilor dintre limbaj, cogniție și cultură și a perspectivei asupra interacțiunilor metodologice dintre analiza discursului și lingvistica enunțării. Lucrări de referință: L'Argumentation. Essai d'une logique discursive, Droz, Genève, 1976; Le Discours, acteur du monde. Argumentation et Énonciation, Ophrys, Paris, 1988; Les Sciences
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
adverbe cu sens modal precum se prea poate, fără îndoială, construcții frastice de tipul „Este foarte (im)probabil ca...”, precum și mijloace mai idiomatice: „Fără discuție ,Tony și nu altcineva a luat bicicleta”. De asemenea, pot fi folosite verbe indicînd „cogniția speculativă”: „a presupune”, „a-și imagina” etc. Pe lîngă acestea, fragmentele narative cu modalitate negativă conțin o serie de construcții referitoare la percepția umană („Este evident că... Evident...” și, tot așa, cu parteneri adjectivali/adverbiali: „clar”, „evident”, „aparent”, „pare-se
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
un exemplu final, unde un proces-în-ramă precizează mediul altuia: 4.9.2. Procese mentale: procese senzoriale Procesele mentale presupun folosirea verbelor ce indică simțiri sau reacții mentale (a-i plăcea, a-i fi frică), percepții (a vedea, a auzi) sau cogniții (a crede, a gîndi). Acestea presupun un participant uman sau o entitate umanoidă, cel care simte, și un lucru sau un fapt care este perceput, simțit sau gîndit, cunoscut drept fenomen. De reținut că unele verbe ce indică procese mentale
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
existent, dar care sînt recompuse în mașinării textuale, cu scopuri de investigare 139. b) Apoi tautologia. La începutul lanțului, ipoteza unei gîndiri în întregime reprezentaționale, posibil de a fi explicitată după un sistem IPS. Aici și pentru un domeniu restrîns, cogniție = computare (ipoteză verificată de toate lucrările informaticienilor și de psihologia cognitivă). La sfîrșitul demonstrației după lărgirea ipotezei la alte "facultăți" sau funcții ale creierului (emoții, credințe, intersubiectivitate) -, întoarcerea la prima ipoteză. Orice cunoaștere este "computațională" ni se spune, printr-un
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
printre mulți alții, care sînt destul de semnificativi: Pylischyn și Fodor. Arhitectura lui Pylischyn: Acest autor 140 începe prin a afirma științificitatea unei metode care ia drept model fizica. Ca și fizica, știința cognitivă va fi descriptivă, refuzînd să vadă în cogniție acțiunea unei puteri misterioase, ca sufletul sau conștiința. Aceste entități ar trebui eliminate, căci ele împiedică tratarea serioasă a problemei. Dacă a cunoaște ceea ce se cunoaște este o "operație" care pune în joc factori biologici și capacități, a cunoaște procedeul
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
a permite înseși unității sintetice categoriale, sintezei imaginației și formelor a priori ale sensibilității (spațiul și timpul) să condiționeze suficient judecata sintetică a priori și, într-o altă ordine, fenomenul. Căci posibilitatea experienței nu are doar o valabilitate limitată la cogniție, ci ea se extinde în acest sens al valabilității sale și asupra înseși obiectelor experienței (fenomenelor). "Condițiile posibilității experienței în genere sunt în același timp condiții ale posibilității obiectelor experienței și de aceea au valabilitate obiectivă într-o judecată sintetică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
credințele nedeclarate, instrumentele, normele, valorile, modurile de colectare a informațiilor din mediul înconjurător împărtășite de toți membrii societății respective construiesc acea intimitate culturală (cultural intimacy) proprie "culturii epidemiologice" (Herzfeld, 1997/2005). Deoarece fenomenele psihice primare (precum fenomenele perceptive), dar și cognițiile complexe, ca procese psihice fundamentale depind de informațiile culese din mediul înconjurător, modul în care se realizează reținerea informațiilor din mediu prezintă un interes deosebit. Culturile dezvoltă convenții pentru culegerea informațiilor și stabilesc valoarea fiecărei informații. De exemplu, oamenii din
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]