1,523 matches
-
rațiunea ar putea salva omenirea rămâne o emoționantă utopie. Dacă vrei să te gândești la fructul oprit, fă-te ascet! Ne acomodăm cu vidul? Perfect. Înseamnă că am devenit cosmici. Nu alerga după elogii. Ele îți vor aduce în grabă cohorte de denigratori. Dimensiunea cosmică a marilor artiști nu poate fi deturnată de pigmei. Nu căuta obiectivitatea în preajma podiumului de premiere. Viața în grup este lejeră, pentru că gândesc alții și pentru tine. Nebunii sunt senini pentru că la ei orice ideal este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
într-o clipită drumul, de la apa curgătoare la Marea cea mare, trecând prin sate părăsite de arșița zilelor, ajungând în sfârșit la cealaltă cetate. Histria, îi aștepta flămândă, gata să-și sacrifice mileniile de pustietate. Pelicani majestoși se abăteau în cohorte flămânde asupra lacurilor din împrejurimi. El, vroia să-i ofere pește... un pește deosebit să întărească legătura lor neîntreruptă cu supușenia, neîngrădită de perspectiva imprevizibilului. Au lăsat papucul alb pe un drum pierdut în nisip, bătut de căruțele braconierilor, împotmolit
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
grijă să nu se recunoască în el, ca nu cumva somnul să-i fie tulburat și o frază nemțească (dar ce căuta neamțu-n Bulgaria?) să-l facă să sară-n capul oaselor: Wo Es war, soll Ich werden. Muntele sacru Cohortele imaginarului par să-și fi dat întîlnire pe câmpurile de luptă ale filmelor lui Alejandro Jodorovski ca într-un Armageddon nimicitor. Suprarealism, sigur, Bunuel, evident - "L'îge d'or" este genitorul semper certus al "Muntelui Sacru" -, dar totul transplantat, transmutat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pun în discuție. Adevărul nu e nici ironic, nici experimental. Marile cărți ale lumii sânt cărți întunecate și grave, care folosesc inclusiv ironia și experimentul în sensul acestei seriozități esențiale, acestei responsabilități în lipsa căreia ești un simplu literator. Privesc cum cohorte de autori aleargă după subiecte cât mai strident "interesante". Cum au succes cărți care sânt în mod evident inutile, care țin un sezon, care nu spun nimic nici despre autorul lor, nici despre mine, nici despre lume. Voi folosi cuvântul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Apărarea Daciei Fiind un bastion Înaintat al Imperiului, adânc Înfipt În lumea barbară, Dacia avea nevoie de trupe numeroase pentru apărarea ei.. Armata consta din legiuni , unități pedestre de elită recrutate numai dintre cetățenii romani și trupe auxiliare de infanterie (cohorte) și cavalerie (alae), recrutate din rândurile provincialilor necetățeni. Aceste trupe erau dispuse atât În interiorul provinciei cât și la hotare. Cele mai importante castre erau la Apulum, Potaissa, Porolisum, Micia, Tibiscum. Datorită cuceririi Dacia intră În sistemul sclavagist clasic roman și
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
sec.al IV lea Tot Traian organizează cohors I Ulpia Dacorum, dusă la Claudiana (Siria), unde este semnalată și În anul 157 și chiar după anul 300. În timpul lui Hadrian este constituită cohors I Aelia Dacorum trimisă În Britannia. Alte cohorte alcătuite din daci staționează În Numidia (Africa de Nord), Mesopotamia (Asia de Vest), Italia , Noricum, Panonia. În ordinea acțiunii lor, ceilalți factori indispensabili ai romanizării sunt: veteranii, coloniștii, orașul și urbanizarea, religia, dreptul, Învățământul În limba latină. În funcție de acțiunea acestor factori, se
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
mai mare de deces datorat accidentelor rutiere, muncii în condiții mai grele, frecvenței consumului de alcool, tutun. Probabilitatea de a avea o boala cronică crește odată cu vârsta (atinge 80% la persoanele peste 65 de ani, dar este dificil de urmărit cohortele pentru a distinge ceea ce ține clar de vârstă, ceea ce ține de condițiile de viață pe parcursul copilăriei, cât de atentă a fost supravegherea medicală de-a lungul vieții etc.)367. Femeile par a fi, în medie, mai rezistente la boli cardiovasculare
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
bătăturile mâinilor de undeva din istoria apocrifă a trupului său se insinua o neliniște tulburătoare semăna cu o femeie despletită pregătită să jelească propriul dezmăț în fața unui altar construit din iluzii obrajii erau brăzdați de șleauri adânci prin ele mărșăluiau cohorte de lacrimi se înfruntau pe câmpul de luptă al bărbiei apoi se aruncau în gol fără să strige într-o sinucidere sătulă de cuvinte 16 aprilie 2011 luna nisan, sărbătoarea azimilor nu mai era mult urma să se sfâșie perdeaua
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
altceva, care să ne sugereze beția vitezei în cursele de formula unu..." Festina lente? Cine a spus asta? A, da, am învățat pe vremuri la orele de latină că poeții îi sfătuiau pe romani să se grăbească încet, în schimb cohortele înarmate făceau să trepideze drumurile imperiului... Dar ce rost are să ne aducem aminte de dictoane depășite? Ele sună ca valsul acela de pe vapor. Deși, ar fi o glumă bună ca în gări și aerogări, în loc să se anunțe trenurile și avioanele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lui îl căutară pe Callistus, grecul născut la Alexandria care până cu o clipă înainte îi stătuse servil alături. Se uită în spate o și văzu că în fundul galeriei se profila silueta impunătoare a lui Cassius Chereas, credinciosul comandant al cohortelor pretoriene. Silueta îl urmă. Liniștit, Împăratul își continuă drumul. Îi păru rău căi poruncise Miloniei să nu-l însoțească; nu știa că acesta era ultimul gând legat de viața lui obișnuită. Se întoarse din nou o clipă. În spatele lui însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era. Împăratul se întoarse; credinciosul Chereas era acolo, cu brațul ridicat și strângând în mână un pumnal, asemenea celui ce lovește fără părere de rău. Chereas era puternic, și Împăratul o știa; tocmai datorită forței sale îl pusese în fruntea cohortelor. Chereas își lăsă brațul să cadă violent, dar Împăratul se feri. Din cauza uimirii, nu reușea să strige. Chereas ridică din nou brațul, Împăratul făcu un salt înapoi, încercând să strige: „Ce faci?“, însă nu-și dădu seama dacă a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sfat ca să potolească neliniștea Romei. — Pretorienii nu țin bine sub control orașul, pentru că sunt răspândiți în diferitele regiones. E ușor să-i învingi. Trebuie să adunăm cele nouă cohortes într-o singură cazarmă invincibilă. Astfel concentrate sub o singură comandă, cohortele aveau să dobândească forța operativă și intimidantă a unei armate. Cazarma a fost construită imediat; a fost numită Castrum Praetorium, o fortăreață în interiorul orașului, și a căpătat o faimă atât de sinistră, încât cartierul avea să-i păstreze numele douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dobândească forța operativă și intimidantă a unei armate. Cazarma a fost construită imediat; a fost numită Castrum Praetorium, o fortăreață în interiorul orașului, și a căpătat o faimă atât de sinistră, încât cartierul avea să-i păstreze numele douăzeci de veacuri. Cohortele de milites praetoriani au devenit un formidabil mijloc de apărare împotriva mișcărilor populare și de intimidare a senatorilor opozanți. Firește, Elius Sejanus a fost numit praefectus al cazărmii. — Având capitala în mână, a devenit cel mai puternic om din imperiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
încredințate personal de persuasivul Elius Sejanus - care erau citite cu spaimă. „Iar cei șase sute de părinți ai Republicii se supun, chiar și când e vorba de acuzații și pedepse capitale împotriva vreunuia dintre ei, fiindcă Roma e practic în mâinile cohortelor pretoriene.“ Unii murmurau că Tiberius, departe de Roma, câștigase și detașarea completă, inexorabilă de mama sa, teribila Mașteră. Toți șopteau că, după lunga lor complicitate criminală, dintr-un motiv necunoscut, dar cu siguranță odios, relațiile dintre ei deveniseră glaciale. „E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
puteri astrale de nepătruns, care dirijau soarta oamenilor. Se spunea că asupra lui avea o mare influență astrologul Thrasyllus, pe care-l cunoscuse în exil și care îi stătea alături pentru consultații zilnice. Între timp, Elius Sejanus, devenit praefectus al cohortelor, fusese vrăjit fără putință de scăpare de măreția puterii. Se născuse pe colinele sărace de lângă Volsinii, luptase din greu să se ridice, iar mintea lui necultivată, dar foarte vioaie începu să elaboreze planuri legate de apropiata dispariție a împăratului. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nimeni nu putea scăpa cu viață. Sejanus, ca și cum cuvintele rostite în latina aceea căznită ar fi refuzat să-i intre în cap, rămase nemișcat. În liniștea aceea, Sertorius Macro continuă: — ...Planul de a pune mâna pe putere, de a îndrepta cohortele împotriva Curiei, de a-l ucide pe împărat... Frazele, scrise chiar de mâna lui Tiberius, cădeau încet în liniștea aceea, înăbușind orice reacție. Se auzeau doar scârțâitul scaunelor, respirația agitată a unora și apoi, încet-încet, fiorul de emoție eliberatoare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
făcuseră să spună unde era ascuns, și ajunsese în mâna lui Tiberius. „E aici, într-o încăpere din vilă.“ Jurnalul nu avea să apară niciodată. În clipa aceea, pe scara care cobora de la etajele superioare se ivi puternicul praefectus al cohortelor pretoriene, Sertorius Macro, omul care în jumătate de zi îl distrusese pe Sejanus și, cu puține ore în urmă, înăbușise revolta mulțimii din Roma. Era înalt, puternic, vulgar, cu părul tăiat scurt, după obiceiul militarilor. Pe măsură ce cobora, Augustinienii care stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a descrie în cărțile lor solemne scene pe care, în realitate, nu le văzuseră niciodată. Beția lui Herodes Într-una din zilele acelea, pe când Gajus stătea sub portic, iar Helikon răsfoia codexurile pentru el, trecu în grabă, pe neașteptate, prefectul cohortelor pretoriene, Sertorius Macro. Venise de la Roma la Misenum într-una din precipitatele lui călătorii călare, oprindu-se doar pentru a schimba caii obosiți, apoi urcase pe rapida liburna a curierilor imperiali și o îndreptase, vâslind cu toată forța, spre Capri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de guvernare perfect. — De aici, de pe stânca asta sigură, ții sub control Roma și domini imperiul. Gajus îi dădu dreptate; zări la capătul porticului silueta înaltă și zveltă a lui Callistus. Macro spuse că puterea lui Tiberius se baza pe cohortele imperiale încartiruite în inima Romei, în apropierea străzilor istorice care duceau spre miazăzi. — A fost înțelept. În timp ce vorbea, se întreba dacă tânărul prindea sensul cuvintelor lui, fiindcă uneori încuviința supus ca un copil, dar alteori părea să fi moștenit de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui obișnuit; între timp se asigurase că nu era nimeni acolo. Și Macro observase aceasta și se așeză; cu o nerăbdare prost înfrânată, îi spuse că știa o poveste despre marele Augustus. Gajus ridică ochii. Era puțin probabil ca prefectul cohortelor să fi citit vreodată o carte; dacă vorbea despre istorie, însemna cu totul altceva. Macro zise: — E o întâmplare de când Augustus avea douăzeci de ani și visa să stăpânească Roma. O știu și oamenii mei. Era răcoare, dar, în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tânărul era în stare să priceapă sau dacă nu cumva era tulburat pentru că făcuse și el aceleași previziuni. Acesta îi răspunse liniștit: — Ai dreptate. Macro îl prinse de braț. — Astăzi, noi doi avem ceea ce nimeni altcineva nu are. Eu am cohortele; dacă mă duc la Roma pot s-o țin sub control. Tu ai numele familiei tale, gloria tatălui tău... Și apoi, ești tânăr, nu inspiri teamă. Râse. Râse și Gajus, și-i fu greu să-și mențină blândețea aceea naivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui rapidă; dar Tiberius era bolnav și, pentru prima oară, nu dădu prea multă atenție raportului său. Macro se închise în bibliotecă împreună cu Gajus. — La Roma nu există nimeni care să dețină puterea în zilele astea, îi spuse. Nimeni. Numai cohortele mele, care-și petrec zilele țesălând caii, lustruind armele și jucând zaruri. Îți aduci aminte de vremea când Roma era terorizată de Elius Sejanus? Cine a eliberat-o, de la căderea nopții până în zorii zilei următoare? Eu, numai eu; eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe toți, cu mintea ta limpede, mai ales noaptea. Noaptea e făcută ca să pătrunzi în gândurile celorlalți“. Având în minte acele amintiri, Gajus începu să scrie ceea ce știa că va fi primul său discurs, acea adlocutio către senatori și către cohortele pretoriene, ocazia de a pune cu adevărat mâna pe putere. Nu era timp de pierdut: viitorul putea începe peste o săptămână, la noapte, peste o oră. Însă nu scrise pe papyrus sau pe pergament. Nimeni, în tot imperiul, nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ploaie, cu steagul său de călăreți credincioși, și cum înghițea milele, căci la capătul acelui drum avea să pună mâna pe putere. Alegerea Macro ajunse în oraș în plină noapte, dădu pe gât o cupă cu vin și trezi repede cohortele pretoriene, așa cum făcuse atunci când îl distrusese pe Sejanus. Era încă întuneric când îi trezi pe consuli, îi alertă și se puse de acord cu ei înainte ca vestea acelei morți să provoace agitație în oraș. Apoi dădu fuga la Curie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
stricăciuni ireparabile. Nimeni dintre cei prezenți, care nu-l mai văzuseră pe Tiberius de ani de zile, nu putea să-l contrazică. Un senator ceru ca testamentul să fie declarat nevalabil. Debusolați, senatorii discutară un timp, apoi, privind spre manevrele cohortelor pretoriene și spre mulțimea care, din toate regiones ale orașului, venea să umple Forumul, confirmară că testamentul nu era valabil. Imensa avere a zgârcitului Tiberius fu absorbită printre bunurile imperiale - prin urmare, îi revenea în întregime viitorului împărat. Nepotul adolescent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]