994 matches
-
-i rânduită. Așadar nu sta la gânduri, Prea ușor alegi din două, Eu îți zic să-ți iei vecinul: Ia-l cu mînile-amîndouă. [ANA] Toată ziua se închide Prin autori mâncați de molii Și îl vezi întotdeuna Cumu-i plin de colbul școlii. [MĂTUȘA] Dar nu vine-n toată sara? [ANA] Vine. Poate i-i urât. Ș-apoi nu știi cumcă fusta Femeiască-o au... urît? [MĂTUȘA] Pentru? [ANA] Știu eu care-i cauza? [MĂTUȘA] Pentru că în lumea toată Numai una-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
le pune pe seama vrăjitoarei Brândușa, în versiunea a doua a Țiganiadei (V, 70-76 ; cf. 94, pp. 165-167). Vrăjitoarea „cheamă cu sâla” balauri din vâltoare, le pune căpestre magice, zboară cu ei prin văzduh într-un car desenat de ea pe colb (în legătură cu acest ultim motiv, ca fiind specific legendelor solomonărești, vezi 39, p. 30 ; 12, p. 810). b) Ion Budai-Deleanu nu este singurul dintre corifeii Școlii Ardelene care a consemnat termenul în discuție. Samuil Micu-Klein a introdus termenul sholomonariu, ca articol
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se închină călugării. ― Și toate astea mă vor ajuta să înțeleg ce vrei de la mine? ― Nu, Stin, te vor ajuta să îți asumi un lucru pe care îl știi deja și din cauza căruia Jeremiah zace acum cu capul zdrobit în colbul din fața porții. A fi așa cum ești tu înseamnă și să îți asumi responsabilități, nu numai posibilitatea de a avea orice femeie dorești! Din privirea pe care i-o întoarse Stin, Maria își dădu seama că tânărul nu înțelesese nimic din
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
din jurul celor trei bărbați și apoi îl arătă cu degetul. - Sunteți prizonierii cercului, hohoti Xtyn. Cei trei priviră dâra din praf. Fără ezitare, Vartil strică linia perfectă cu vârful sandalei sale. - Și ce ai rezolvat cu asta? Te joci cu colburile! Vocea ly deveni asurzitoare. A-l acuza pe un adult că se joacă cu colbul era ca și cum i-ai fi spus în față că e neputincios, fiindcă praful drumului era primul instrument cu care copiii începeau să-și exerseze puterile
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Cei trei priviră dâra din praf. Fără ezitare, Vartil strică linia perfectă cu vârful sandalei sale. - Și ce ai rezolvat cu asta? Te joci cu colburile! Vocea ly deveni asurzitoare. A-l acuza pe un adult că se joacă cu colbul era ca și cum i-ai fi spus în față că e neputincios, fiindcă praful drumului era primul instrument cu care copiii începeau să-și exerseze puterile psi, chiar înainte de a primi o mantie. Jignirea era îngrozitoare și totuși exprima exact ceea ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
n ea (ca marxist convins) o altă soluție la problema de altfel bine pusă de către Marx. Amintind cele două soluții, cea revoluționară marxistă ș( cea capitalist reformatoare, el arăta: " Se (nțelege că burghezii au ales mijlocul din urmă, arunc(nd colb (n ochii săracilor, făc(ndu-i să creadă că-și dau mare osteneală pentru a le ușura ticăloșia, v(r(ndu-i (n case de muncă ș( astfel paraliz(nd răul care amenință veșnic clasa domnitoare" (Dobrogeanu Gherea, 1976: 232, vol. 1
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
și imobilismul. Ca într-un album de epocă, Iașii, bunăoară, își arată chipul crepuscular, vetust, trasat în tușe migăloase, precise. Orașul apare ca o așezare hibridă, mai mult rurală, străbătută de uliți strâmte și abrupte, invadate, după anotimp, de verdeață, colb sau noroaie, cu tramvaie jalnice și trăsuri hârbuite, cu cinematograf, periferii mizere, cu orătănii, cu tot felul de mahalagii, dar și cu așa-zisa lume bună. În genul acesta de proză, ilustrat și de I. Al. Brătescu-Voinești sau de I.
MANTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
s-o înfășori pe deget, / încet, cu multă grijă”, Artă poetică). O probă este lexicul pasibil de anacronie, folosit la limita excesului. Ș. nu evită, într-un context dominat de Florin Iaru și Mircea Cărtărescu, soluții lirice de tipul „codru”, „colb”, „țărmul mării”, „palide lumini”, „aripi străvezii”, și nu o face la modul ironic. Poezia lui are toate șansele să pară și, mai mult decât atât, să fie, o mostră de text inaderent la trendul epocii, dar aderent - în limitele valorii
SERBAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]
-
decembrie 1901, își propunea să trezească în conștiințe „cea mai adâncă evlavie pentru trecutul glorios al neamului acestuia, pentru faptele nespus de mărețe ale străbunilor [...], cea mai entuziastă iubire pentru patrie [...], pentru frumusețile acestui pământ”. Scriitorii erau îndemnați să „sufle colbul de pe cronici”, spre a face „să renască virtuțile bătrânilor de atunci în sufletele tinerilor de azi”. Chezășia izbânzii era legătura cu poporul, în speță cu lumea țărănească: „Acolo e un suflet mare, care cere lumină. Acolo stau genii ascunse, gata
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
considerat articol-program: Mihail Șerban - Mai departe prin tranziție și George Șoimu - Preludiu, acesta încercând să precizeze aspirația publicației: „a ne apropia de fiecare cititor cu bunăvoință” și să promită că vor consacra numere speciale „scriitorilor și actorilor morți, peste care colbul uitării și-a țesut păienjenișul ingratitudinii umane”. Dar V., dispărută repede, oferă sumare eclectice, fără o structură conturată. Poezie semnează Virgil Carianopol (Autobiografie), Matei Alexandrescu (Ursitoare), Radu Gyr (Sângele meu fumegând), proza e reprezentată de Coca Farago („Mi-e drag
VERITAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290494_a_291823]
-
trei secole. A fost publicată abia în 1966 la Praga, prin grija Academiei de Științe a Republicii Socialiste Cehoslovace. Dar, la acea dată, programul grandios al lui Comenius părea o relicvă. Surprinzătoare, dar inutilă. Asupra viziunii mirificului iluminat se așezase colbul unei istorii sângeroase și mediocre. Comenianul angelus pacis fusese încarcerat într-o bibliotecă obscură ca o cavernă neanderthaliană. De ce oare? Iată o interpretare care, din păcate, nu este simplă supoziție lipsită de dovezi. Dacă vrem să înțelegem de ce s-a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la București, lunar, din iulie 1939 până în decembrie 1940, iar seria a doua din martie până în iunie 1941. Redactor: Traian Mihăilescu. „Refractari oricăror formule tranzitorii”, colaboratorii publicației adoptă de la început „o atitudine de viu entuziasm” și își propun să șteargă „colbul negru al deosebirilor de concepții”, să întindă „mâini prietenești valorilor ascunse”, să sădească „în sufletul celor mulți” dorința de prețuire a tinerilor scriitori, subtitlul „Revistă de afirmare a tinerei poezii românești” fiind astfel grăitor. Sunt prezenți cu versuri Geo Dumitrescu
PREPOEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289011_a_290340]
-
de rând/ umilesc Infernul” - Loc psihic I), precum și prin instrumentarea unor aluzii biografice care sapă tot mai adânc în galeriile conștiinței: „Nu-mi lipsește nici un organ// Augustin și Maria: la nașterea mea/ dragostea lor era o poveste de mult uitată/ colb colb// Între voi doi așez memoria mea lătrătoare/ ca-ntr-un pat conjugal:/ nu m-ați dorit/ dar mi-ați prezis jupuirea” (Fericita vârstă adultă). În paralel cu etalarea visceralității, devenită concomitent pretext de autoscopie și de autopsie, P. accentuează
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
rând/ umilesc Infernul” - Loc psihic I), precum și prin instrumentarea unor aluzii biografice care sapă tot mai adânc în galeriile conștiinței: „Nu-mi lipsește nici un organ// Augustin și Maria: la nașterea mea/ dragostea lor era o poveste de mult uitată/ colb colb// Între voi doi așez memoria mea lătrătoare/ ca-ntr-un pat conjugal:/ nu m-ați dorit/ dar mi-ați prezis jupuirea” (Fericita vârstă adultă). În paralel cu etalarea visceralității, devenită concomitent pretext de autoscopie și de autopsie, P. accentuează acum
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
de afirmare și consacrare. Modernul nu doar afirmă actualul, ci, odată cu acesta, consacră „vechiul”, „tradiționalul” sau chiar „arhaicul”. Desigur, pe această cale se poate întâmpla ca modernul să scoată și „tradiția” din lada istorică a vechiturilor, să o scuture de colbul ce a anonimizat-o pentru a o face din nou vie și „modernă”. Contemporanii noștri cu orientări „retro” știu bine cum să orienteze și să consacre o astfel de aventură. Intenția clară și distinctă este însă de a moderniza tradiția, adică
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
cu sfiiciune. Treptat, neliniștea din ea se stinge, și-n glas mândria tot mai mult se-ncinge. Ă Gramatica-i părea atât de grea Mulți graiul să-l dezlege Încercară dar de abia acum, Întâia oară, Înlăturând cu-o mână colbul antic A descâlcit al limbii ghem gigantic. Ă A terminat. Ochi ațintiți spre ea. Ă Profesorul Îi spune: - Ai vorbit Frumos, tovarășă, ba chiar mai mult Am fost chiar bucuros să te ascult Căci minte-ai pus și suflet mai
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o echilibrezi pe spate. Pavel se uita la spinarea aceea ușor încovoiată, la gesturile bruște din timpul mersului, impuse de mișcarea de du-te-vino a plăcii... O spinare ca oricare alta, își spunea distrat, un soldat târșâindu-și picioarele ostenite, în colbul unui drum de război. Își aduse aminte de neîncrederea sa, de ciuda sa când aflase că era vorba de un evreu. Constată în silă că ciuda asta i se părea inexplicabil de justificată și chiar inseparabilă de faptul de a
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
instalară la câțiva kilometri de acolo, din prudență. Din când în când, Pavel cobora în satul gol, unde găsea câte o unealtă de dulgher, câte o cutie de cuie, un amnar vechi cu iască... Într-o zi văzu, întipărite în colbul gros al uliței, urme de roți. Recunoscu dârele lăsate de o mașină militară de teren. Trecură câteva luni, mașina nu mai apăru. Nu-i spuse nimic femeii. „Nevestei mele“, își spunea adesea. Refugiul pe care și-l construiseră în străfundul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lume și băuturi. în urducătură podelele morii tremurau scârțâind. Morarul adormise. Cu fruntea rezemată de genunchi, fata părea adormită și ea. Suspina însă, și din ochi i se rostogolea câte un bob cristalin umezindu-i fusta înainte de a ajunge în colb. Undeva, pe podul morii, se auzi chițcăit de guzgani. - Aceea viață ! continuă ghebosul. Joacă-n cărți și-și pupă nevestele în văzul lumii. Niciodată nu muncesc. Lumea, Dumnezeu a făcut-o parcă pentru ei. Noi ? Hăis haram ! Mergi așa și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pe nesimțite și aproape că le dădu un atac de cord celorlalți, care fură luați pe nepregătite. S-a început să se braveze. Ce am face dacă ar veni Gardienii? I-am lua de gât și i-am târî prin colbul străzilor și otrava apelor din pârâurile orașului. Și tot așa mai departe. Velail? se auzi la un moment dat o voce pițigăiată. Uită-te un pic! "Velail" nu i-a atras atenția numai lui, ci și celorlalți de lângă el, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
prea erau de încredere, și se pomeniră în fața unei alte uși. Aceasta era mai ferită, dar nu se ținea bine în balamale, așa că profitară de slăbiciunea ei și o sparseră. Căzu cu putere la pământ, unde stârni un nor de colb și trezi toți șobolanii din împrejurimi. Aveau armele pregătite și nervii întinși la maxim. Nu știau unde se află și nici ce-i așteaptă. Era întuneric. Își porniră lanternele și văzură că erau înconjurați de uși metalice de cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
coarde de aramă cu o mână amorțită, Chiamă piatra să învie ca și miticul poet, Smulge munților durerea, brazilor destinul spune Și bogat în sărăcia-i ca un astru el apune, Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet. Iar Negruzzi șterge colbul de pe cronice bătrâne, Căci pe mucedele pagini stau domniile române, Scrise de mâna cea veche a-nvățaților mireni; Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute, Zugrăvește din nou iarăși pânzele posomorâte, Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
părea că umbra cu cărbune-i zugrăvită. Iar de sus pîn-în podele un painjăn prins de vrajă, A țesut subțire pânză străvezie ca o mreajă; Tremurând ea licurește și se pare a se rumpe, Încărcată de o bură, de un colb de pietre scumpe. {EminescuOpI 77} {EminescuOpI 78} {EminescuOpI 79} După pânza de painjăn doarme fata de-mpărat; Înnecată de lumină e întinsă în crivat. Al ei chip se zugrăvește plin și alb: cu ochiu-l măsuri Prin ușoara-nvinețire a subțirilor mătăsuri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
descleștată de-a suflării sale foc, Ea zâmbind își mișcă dulce a ei buze mici, subțiri; Iar pe patu-i și la capu-i presurați-s trandafiri. Iar voinicul s-apropie și cu mâna sa el rumpe Pânza cea acoperită de un colb de pietre scumpe; A frumseții haruri goale ce simțirile-i adapă, Încăperile gândirii mai nu pot să le încapă. El în brațe prinde fata, peste față i se-nclină, Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină, Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
intră în colibă și pe capătu-unei laiți, Lumina cu mucul negru într-un hârb un roș opaiț; Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă, Un papuc e sub o grindă, iară altul după ușă; Hârâită, noduroasă stă în colb râșnița veche, În cotlon torcea motanul pieptănîndu-și o ureche; Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac Arde-n cadel-o lumină cât un sâmbure de mac; Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată; Pe
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]