716 matches
-
socialiști: V.G. Morțun la Roman, Ion Nădejde la Iași. Mai triumfă și C. Dobrescu-Argeș la Argeș, care, deși nu e socialist, e primul deputat țărănist în Parlamentul României. La alegerile de balotagiu pentru Cameră triumfă liberalii disidenți uniți cu liberalii colectiviști. La Iași, Mihail Kogălniceanu, la Dolj, ștefan Pleșea, la Prahova, C. Enescu și Radu Stanian, C.T. Grigorescu și C. Micescu. Apoi la Senat sunt aleși, la Craiova, Gheorghe Chițu, la Iași, prințul Grigore Sturdza și la Prahova, P.S. Aurelian și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
mare greutate, am putut circula între Bulevard și strada Sf. Ionică. Brătianu acum erea numai Vizirul. Din cauză că regele Carol păstrase pe Ion Brătianu 12 ani la putere ziarele din opoziție nu-l mai scoteau din această poreclă. Liberalii ereau numiți colectiviști, iar șeful lor Vizirul. Banchetul de la 14 martie părea că adeverește această calificare. Dar acest banchet erea un banchet de adio, fiindcă atât rezultatul alegerilor cât și excesele de la 14 și 15 martie grăbiră căderea regimului liberal. (Id., ibid., p.
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
nr. 11 985, 25 februarie 1923, p. 1.) Pagina 200 Informații despre Eugeniu Stătescu și alți fruntași liberali: Eugen Stătescu, ministrul Justiției, este unul dintre cei mai combativi și trece drept un om foarte veninos. Lui i se datorește epitetul „colectiviști“ dat liberalilor. Într-o zi, la Cameră, răspunzând unei interpelări, a spus că membrii partidului liberal formează o colectivitate care lucrează pentru țară. De a doua zi cuvântul a fost răstălmăcit. și cel puțin treizeci de ani după aceea liberalii
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
că membrii partidului liberal formează o colectivitate care lucrează pentru țară. De a doua zi cuvântul a fost răstălmăcit. și cel puțin treizeci de ani după aceea liberalii n-au mai fost cunoscuți în politica internă decât sub numele de „colectiviști“. Se înțelege că, afară de câțiva inițiați și de ziaristul care a făcut cel dintâi zeflemeaua, toată celalaltă masă de oameni n-a știut niciodată de ce liberalii purtau această poreclă. Apoi ereau capetele de turc, adică acei liberali ale căror nume
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
A mai tolera în condițiile actuale influența sa nefastă este a voi să vedem țara subjugată și politicește și economicește. Trebuie deci ca opoziția să agiteze și să lumineze țara asupra provizoratului cu Austria, trebuie să înfierăm procedeurile infame ale colectiviștilor și să arătăm pe Rege cine este și ce voiește. Dacă opoziția nu are curagiul să facă aceasta îi vom zice că este nedemnă de sarcina ce și-a luat. (Lupta, an. IV, nr. 218, 1 aprilie 1887, p. 1
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Iași. La admitere, în acel an, dar și în anii următori nu conta numai pregătirea candidatului, ci și originea lui socială. Candidații erau împărțiți în două categorii. În prima categorie întrau fiii de muncitori, de activiști de partid, de țărani colectiviști. Aici, numărul de locuri era aproximativ egal cu numărul candidaților. În cea de a doua categorie întrau toți ceilalți candidați care nu îndeplineau condițiile celor din prima grupă. Aici erau, țin minte foarte bine, 270 de candidați pe 30 de
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
a întregii omeniri. Nu a fost ușor pentru mine să-l suport, adeseori căutând să mă convingă că absolut totul trebuia schimbat pe plan social-politic și că trebuia să ne întoarcem și să rămânem în Europa, aruncând la coș ideile colectiviste ce ne veneau din ce în ce mai insistent din Țara Sovietelor. Era inutil acest discurs aproape zilnic al poetului, pentru că și eu gândeam la fel. Caraion, în afara spațiului oferit de săptămânalul "Lumea", mai scria articole și eseuri de o violență nemaiîntâlnită și în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fost naționali‑ zată, din fericire. Au fost niște chiriași introduși în ea de spațiul locativ, dar care au plecat prin anii ’60, astfel încât noi am crescut într-o casă normală, cu grădină nor‑ mală, arătând foarte departe de spațiul Ăsta colectivist din blocuri ; și la trei minute de bojdeuca lui Ion Creangă. V.A. : Erați un mic trib în curtea asta. Erau și bunicii ? Trăiau și bunicii, și părinții împreună ? A.M.P. : Da, sora bunicii mele a locuit la cinci minute
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
și succesul, nu din motive normative, că e mai bine pentru sufletul tău, ca națiune. În țări ca a noastră, pentru sufletul tău, ca nați‑ une, tot cu Catedrala sau Moscheea Neamului rămâi, pentru că asta este aspirația. E o aspirație colectivistă, identitară, nu e o aspirație de performanță. Și, vorba ceea, națiunile au suflet, nu sunt echipe de olimpici la matematică. D-asta nu iubim noi, intelectualii raționa‑ liști, națiunile, ci preferăm Uniunea Europeană, pe care nu o iubește nimeni. V.A
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
America este the melting pot, un ames‑ tec rasial și cultural, o țară completă de imigranți. Altfel, modelul e tot republican. Modelul a fost republican fran‑ cez, care a luat însă o turnură individualistă, în timp ce, în Franța, Republica a rămas colectivistă. Dar eu nu consider că în Franța s-a ratat integrarea. E destul să ne gândim cum arată echipele lor sportive. Anul Ăsta, a fost aniversarea lui Albert Camus, care era algerian. Întrucât, față de tinerețea lui, lumea s-a schim
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
informației (culturii) orale; preistoria... istoriei pe care o trăim indiferent de vîrsta noastră, exact din 15/28 iunie 1914 cînd a început Războiul cel care nu s-a terminat nici azi. Or, chiar și membrii comunității (sînt tentat să spun: colectiviștii...) românești sînt, de multă vreme, alfabetizați, știu să se iscălească, știu să scrie și nu doar două-trei rînduri pe o carte poștală, ci pagini și pagini de denunțuri, la Securitate... Cred că, la urma urmei, totul se reduce (este analiza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ne bântuie societatea, ca și ezitării Europei occidentale de a ne primi În forumul ei economic noi le punem eticheta de criză! Este, Într-adevăr, așa? Aminteam mai sus de „recăderea În istorie”, după o jumătate de secol de „experiment colectivist” importat de aiurea, de „răzbunarea burgheziei” post-industrializate, a Banului contra oricărui fel de ideologie; În primele luni după revoluție, printre alte aprinse discuții publice sau private, una mi s-a părut interesantă, legată de Întrebarea: ce facem cu trecutul nostru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ideologiile de stânga. Paradoxal, chiar stânga românească avea reflexe de „dreapta“. Este cazul „poporanismului“ Înaintea Primului Război Mondial și al ideologiei țărăniste În perioada interbelică. Idealul proclamat era rural, nu citadin: o societate românească de mici proprietari. Departe de proiectul industrial și colectivist al comunismului, dar și de social-democrația modernă. Socialiștii și comuniștii au avut o pondere modestă În societatea și viața politică românească. Partidul Comunist, fondat În 1921 ca secție a Internaționalei Comuniste cu sediul la Moscova, a fost perceput ca partid
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o masă nediferențiată, comunismul n-a făcut decât să-i separe. Sistemul a agresat neîncetat orice formă intermediară de sociabilitate. Oamenii au pierdut obiceiul de a se asocia. Între Putere și oameni nu trebuia să mai existe nimic. Jucând jocul colectivist, fiecare și-a văzut de propriile interese. Colectivismul a generat individualism și, În genere, o lipsă de preocupare pentru tot ce ține de interesul comun. Românii au Învățat să se adapteze și să se descurce, fiecare cum a putut. Și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și nu zice nimic. Orgoliul scriitorului român de a se considera deasupra determinărilor spațio-temporale - și Cărtărescu este unul dintre aceștia! -, orgoliul de a ținti „universalitatea”, ignorând, senioral, „glia străbună” (dintr-o exasperare pe care o înțeleg foarte bine), sfidând determinările colectiviste. Ei bine, acest orgoliu de om funciarmente liber sau care se visează așa suportă pe durata unor „exiluri” autoimpuse, cum este o bursă la Berlin, încercări, se pare, greu de digerat. VASILE GÂRNEȚ: Astăzi, în ultima zi a Literatur Express
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
extindere și desfacere!Ă, dar și „ideologice și culturale”: resuscitarea marilor mituri istorice românești, până la caricatură, cu ideea, secretă - de altfel, tot mai puțin ascunsă! -, de a fonda o dinastie!... O contradicție in adjecto pentru un sistem și o ideologie colectivistă, comunistă, nu numai „antisovietică”, dar și profund anti-leninistă. Probabil, în ultimă instanță, paranoia puterii de care era posedat tot mai evident - generos și pervers alimentată nu numai de unii oportuniști locali, interni, dar și de unele mari state care, la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
curmezișul canalului navigabil. Șoseaua betonată e însoțită multă vreme de plantații tinere. Cam prizărite și însetate. Dar curând vor schimba fața peisajului. Ne povestește Mihail Andreici că un reprezentant al guvernului a cercetat colhozurile de aici interesându-se de nevoile colectiviștilor. Avea o grijă mai cu seamă față de eventualele cereri și pretenții ale ciobanilor, locuitori ai singurătăților absolute. Dar ciobanii, spre uimirea lui, i-au cerut automobile Pobieda, motociclete, aparate de radio și alte născociri ale lumii nouă... Am umblat câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fie, înainte de '89, ambiguă ori marxistă, nu încăpea prea mult dialog de programe. Pentru ca locul să nu rămână vraiște, critica s-a folosit de ce putea: de ordonarea pe serii sau generații. E adevărat, pe de altă parte, că acest criteriu colectivist a fost (totuși, numai până la un punct) în beneficiul scriitorilor mediocri, care se și țin de colacul de salvare al generației. Până se afirmă, o "generație" folosește tuturor; după afirmare, numai veleitarilor. Ați înaintat o mediatizată demisie din "generația '80
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la 16.000 ha în 1970, ajungând la 19.000 ha în 1978. Și producțiile de struguri au sporit, cum era firesc, recoltându-se în 1978 cantitatea de 8.844 kg/ha de pe 1.233 ha. În sectorul zootehnic, țăranii colectiviști dețineau în întreg raionul peste 15.000 taurine, din care aproape 5.000 vaci și juninci, 11.000 porcine, 64.000 ovine și peste 110.000 păsări. Statul socialist a aplicat și aici programul de sistematizare a orașului, demolând clădiri
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
celebrul imn comunist Internațional, care suna cam așa: „Sculați voi oropsiți ai vieții, voi osândiți la foame sus...” În vremea aceea prietenul meu Nelu, mi-a povestit multe din viața lui. Provenea dintr-o familie foarte săracă de la Găiești, mama colectivistă muncitoare la câmp iar tatăl, fost cizmar, care a murit foarte timpuriu. Mi-a povestit Nelu o amintire impresionantă legată de tatăl său. Mi-a spus că într-o zi, tatăl lui a adus acasă o vioară și i-a
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
credincios cotitura săvârșită de temerarii care au avut de lepădat 20 de secole de prejudecăți, înainte de a-și schimba obiala și umilința pe vestmânt nou și pe demnitate! Trebuie să aducem în viața scriitorului o primăvară asemenea primăverii din viața colectiviștilor, ca această primăvară a firii, care întinde lumină nouă peste țărmurile Pontului Euxin. Mereu avem a învăța de la mulțimile care ne oferă totul cu nespusă generozitate. Consfătuirea aceasta e o academie vie a realității și a adevărului.“ (România liberă, 6
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
His master’s voice (nota V. I.) „...Iată, însă, că în această primăvară, glasul partidului a răsunat din nou cu același avânt și aceeași gravitate chiar în Constanța, glasul partidului a fost întărit de glasul a mii și mii de colectiviști care au statornicit pe meleagurile celui mai vechi pământ al țării, pe deplin, lumea cea nouă. ...În aceste zile, glasul Partidului n-a răsunat numai aici, la Constanța. El este purtat de vântul acestei primăveri peste toată țara. El răsună
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cu ce le-a mai dat statul din rezerva comunei au reușit să adune un fond agricol de 13,57 ha., teren arabil, 31,41 ha., fânaț și 1,08 ha. terenuri cu alte destinații. În toamna anului 1958, primii colectiviști ai satului raportează «partidului iubit», care le forțase mâna prin cele mai abjecte șantaje să demareze această operație de confiscare deghizată a pământurilor tuturor țăranilor din sat, o producție de: 5460 kg. grâu, 2954 kg. ovăz și 760 kg. secară
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ordinea, Palestina cunoștea prosperitatea. Mai periculoase erau opiniile diferite ale conducătorilor sioniști, în legătură cu organizarea Palestinei: Weizmann voia să facă instituții sociale, culturale, educaționale și economice de durată; David Ben Gurion credea că evreii trebuiau să se întoarcă la stadiul lor colectivist, deci patria lor trebuia să fie socialistă, de aici rolul haluțimilor. Jabotinski era preocupat de aducerea a cât mai mulți evrei în Palestina pentru a fi organizați politic și militar și pentru a lua astfel conducerea în țară. În anul
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
ar fi avut acea pensie, n-ar fi avut cu ce cumpăra gaz, sare și chibrituri. Asist la inaugurarea colectivei din Priponești și văd crisparea și nesiguranța, jalea și amărăciunea celor care aveau să ducă traiul colhoznicilor sovietici... Mulți dintre colectiviștii forțați să se înscrie „benevol”, văzuseră cu ochii lor în timpul războiului ce trai și ce viață îndurau nefericiții din acea pare de lume!... M-am bucurat sincer pentru faptul că fusesem aproape izgonit din Priponești cu ani în urmă și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]