KorAP: Find »[drukola/base=colibă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...85 >

2,111 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907

ales, iar ceea ce vei înfăptui e deocamdată o taină cerească. Noi nu știm, dar nu ne îndoim că vei avea ceva de spus de-a lungul existenței tale în cetatea pământească. Stin se ridică și începu să umble agitat prin coliba lui. ― Bine, dar... părinții ar putea... trupele lor... sau să nu ne mai permită... ― Nu înțeleg nimic, Stin. Încearcă să vorbești coerent, spuse Maria. Rosti cu calm cuvintele despre care știa că îl vor face pe tânăr să tacă pentru

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
putere. Iar când te trezești, mănâncă tot ceea ce ți-am adus în coș. Acum ai de deprins lipsuri mai importante decât cel al hranei. Maria își uni degetele, desenă un cerc în aer în direcția tânărului și apoi ieși din colibă. O dată ajunsă pe pietrișul aleii care ducea spre propria ei locuință, respirația îi deveni gâfâită pe măsură ce realiza cât de aproape fusese să-l piardă pe Stin. Nu se pregătise îndeajuns, și clona manifestase un nivel de înțelegere pentru care avea

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
va veni în timpul vieții și cu atât mai puțin după moarte? Era, fără îndoială, o contradicție... Sau poate nu. Era o cale pe care Stin era hotărât să nu o urmeze. Maria bătu încetișor în ușă și apoi pătrunse în coliba lui Stin cu pași mici. Se așeză repede pe un scaun, ferindu-se să stea în fața ferestrei. ― De ce îți este frică? E normal să ne consultăm... ― Stin, nu-ți fă iluzii. Sunt aproape ca o mamă pentru voi toți. Mulți

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
mai departe de sursa zgomotelor inevitabile pe care le făcuse în cădere. Ascultă încordat, cu mâna pregătită să scoată lama de accun. Precauțiile lui erau însă zadarnice. Nimeni nu părea să fie pe-afară. Se adăposti repede în umbra primei colibe care îi ieși în cale. Cu precauții infinite, privi înăuntru. La umbra unei lămpi de veghe putu să deslușească siluetele contorsionate prin somn a doi bărbați care dormeau în paturi diferite. Pe măsură ce înainta spre ținta expediției sale, devenea din ce în ce mai sigur

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
minune. Cel mai probabil era însă că, din neglijență, cineva schimbase o clonă pentru Lumile Agricole, capabilă de procreere, cu una din Sat, care nu ar fi trebuit să fie fertilă. Strîngîndu-și vestmântul larg pe lângă trupul subțire, Maria ieși din coliba Xentyei. Sfinte Augustine, dacă pruncul acela e lucrarea ta, atunci dă-le gândurile cele bune. Iar dacă nu... roagă-L pe Domnul Dumnezeul nostru să ne aibă în pază. Femeia păși hotărât până în centrul satului, acolo unde clonele montaseră de

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
Abatele. Vrea să rămână cu voi, aici, deși are toate șansele să fie sănătos. Nu vrea să vă părăsească. Se jertfește pentru voi! Iar voi nu ați găsit altceva de zis decât să îl acuzați dimpreună cu mine. Mergeți în colibe și gîndiți-vă la lipsa voastră de suflet! Ca și cum le-ar fi poruncit însuși Dumnezeu, clonele începură să se îndepărteze. Benedict vocifera încă, dar lângă el stătea doar Alicia. Maria coborî cu greu pe scările improvizate ale tribunei și se apropie

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
clonele începură să se îndepărteze. Benedict vocifera încă, dar lângă el stătea doar Alicia. Maria coborî cu greu pe scările improvizate ale tribunei și se apropie de Stin. Știa că nu putea risca să se întîlnească cu el într-o colibă. Intimitatea relativă pe care le-o oferea piața centrală era un compromis excelent între frica ei față de reacțiile lui Stin și necesitatea de a nu fi auziți de urechi indiscrete. Până când ajunse lângă el, nu se mai afla nimeni preț

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
Mos care insistase ca bătrânului călugăr să i se dea ocazia să spună ce avea de spus. Se numea Severus și pretindea că undeva, la poalele unor munți îndepărtați și nu prea înalți, avea uitate într-un cufăr dintr-o colibă o mulțime de documente despre care își aducea aminte că bunicul său le căpătase de la un moșneag ciudat, care susținea că este ultimul membru al unei societăți religioase secrete care se opunea Abației. Povestea era învăluită în mister și șchiopăta

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
era învăluită în mister și șchiopăta în multe locuri, dar vorbea despre un fel de frăție milenară al cărei scop era zădărnicirea uneltirilor Abației, care rezerva omenirii un sfârșit dramatic. Severus susținea că toată moștenirea acestei societăți se afla în coliba bunicului său uitată de vreme undeva departe. Alarik protestase și îi spusese lui Kasser că Severus se lăudase o viață întreagă că el este ultimul membru al acestui ordin secret și că grozăviile pe care le spunea ajunseseră să fie

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
să-i fi orbit pe frații-savanți. Dar nu numai lipsa Xentyei contribuia la singurătatea lui. După ce îl omorâse pe Murellius, ceilalți îl ascultau fără crâcnire. Și lucrurile mergeau, într-adevăr, mult mai bine. Fiindcă se trezise într-o noapte cu coliba inundată de apa de ploaie, Stin îi mobilizase pe toți ai lui și săpaseră în Sat șanțuri, care permiteau apei să se scurgă în pârâu. Munciseră cu toții, fără să crâcnească. Observase chiar că Benedict se străduia să își ducă la

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
un târziu, ieși și el de sub copac și se așeză la soare. Nimeni nu se grăbi însă să îi ia locul. Și asta îl tulbură pe Stin, chiar mai mult decât singurătatea. Tânărul auzi pași pe aleea care ducea spre coliba lui. Nu trebuia să se ridice din pat ca să știe că venea Maria. După ritmul în care călca pe pietre putea spune chiar că nu prea se grăbea. Nici el nu era foarte bucuros de venirea ei. Dorea să fie

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
se ridice din pat ca să știe că venea Maria. După ritmul în care călca pe pietre putea spune chiar că nu prea se grăbea. Nici el nu era foarte bucuros de venirea ei. Dorea să fie singur. Femeia intră în colibă și îl privi cu mila întipărită pe chip. Pentru câteva momente, Stin se bucură de compasiunea ei, apoi își dădu seama că persoana lui era demnă de milă din atâtea puncte de vedere încît era greu de presupus că Maria

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
apoi își dădu seama că persoana lui era demnă de milă din atâtea puncte de vedere încît era greu de presupus că Maria se gândea la aceleași lucruri ca și el. ― Mi-au zis că nu ai mai ieșit din colibă de trei zile. Nici mâncarea... începu femeia cu glas stins. ― Ei și? Ce-ți pasă? ― Ce vorbă e asta? ― Una care izvorăște din suflet. Te-am întrebat de nenumărate ori. De ce-ți pasă de mine, de noi toți? Maria

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
cu certuri fără sens... Vorbele femeii rămaseră în aer, sperând că Stin se va răzgândi și va renunța la întrebarea lui. Tăcerea tânărului se prelungi însă până când Maria hotărî că poate nu e tocmai întîmplător că se nimerise ea în coliba lui Stin, și nu sora ei mai răbdătoare. ― Știi că Sfinția Sa, Abatele, mi-a trimis o mulțime de cărți. Și asta încă de când am acceptat să rămân aici cu voi. Din ele am aflat câteva lucruri înfricoșătoare și, deși mă

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
e o treabă pe care să o faci atunci când ai chef! A crește un copil, la fel ca a conduce o cetate, nu e o obligație de care să poți fugi, de care să te ascunzi pur și simplu în coliba ta, pretinzând că a dispărut o dată cu zgomotul ușii închise cu furie. O femeie știe lucrurile astea. Spre deosebire de un bărbat. Stin se ridică în capul oaselor. ― Îți repet că nu înțeleg ce legătură au toate astea cu ceea ce te-am întrebat

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
astea cu ceea ce te-am întrebat eu! ridică el vocea. ― Au, băiete. Au! Pentru că nu voi îndrăzni niciodată să spun că îmi doresc să fiu mama voastră. Nu mă simt în stare să nu închid din când în când ușa colibei mele și să mă odihnesc. M-ai întrebat de ce am ales să stau cu voi. Acum știi. Nu m-am crezut niciodată în stare să suport responsabilitatea unei alte vieți. Mi-a fost frică de eșec... Nu am avut niciodată

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
zic sfinții despre asta. Și mai zi-mi de ce simți că îi contrazici. Fără vorbe și ștergîndu-și o lacrimă care i se scursese pe obraz chiar și spre uimirea ei, Maria îl luă de mână pe Stin și ieșiră din colibă. Merseră până la ușa cea mai apropiată și femeia bătu încetișor. Înăuntru locuiau trei tineri cu care Stin nu avusese niciodată prea multe în comun, dar care se mulțumeau acum să îl asculte și încercau să îi intre în voie. ― Îi

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
știu ce înseamnă să speri că odată vei fi liber. Împart aceeași mâncare și același foc cu voi. Poate că nu știu foarte multe, dar știu ceea ce trebuie să știu. Maria îl privi mulțumită și, fără o vorbă, ieși din colibă. În praful drumului, trei tinere se jucau cu un pumn de pietricele rotunde, care păreau șlefuite de ele. ― Dar pe ele le cunoști? întrebă Maria. Una dintre ele roși puternic și îl privi în ochi. Sigur că știa cine este

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
putut ucide. ― Poate că asta și căutam! strigă Stin uimit și furios în același timp. ― Ești doar un băiețandru plin de ifose. De aceea am să te las să te cațeri înapoi în copac și de acolo să mergi în coliba ta din Sat. ― Nu pot. Trebuie să merg și să vorbesc cu Abatele! ― Asta nu se poate. Sfinția Sa nu poate să riște să se contamineze de Ciumă. ― Știi bine că toată povestea asta cu boala noastră e scornită. Și chiar dacă

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
privi pentru o clipă în jos și apoi, fără să spună o vorbă, începu să se cațere anevoie în copac. Își primise răspunsul chiar atunci și nu mai avea nevoie de altul. Abia când Stin se pierduse în întunericul dintre colibe, Abatele se întoarse și privi pătrunzător către Rim. ― Puteai să-l ucizi... ― Puteam. ― Dar n-ai făcut-o. De ce? ― Nu mă amenința în nici un fel. I-am spus și lui. Era doar un băiețandru plin de ifose. Aș fi vrut

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
dat importanță. Pradă unei tensiuni extreme, Kasser se repezi urlând la Severus. ― Unde sunt blestematele alea de documente? Cuvintele fură rostite cu atâta tărie, încît bătrânul se trase înapoi, se împiedică și căzu pe spate. ― La munte... îngropate sub o colibă. Acolo a stat o soră de-a mea... Dar ea nu știe!... ― Unde anume? Pe unde trebuie să o luăm ca să ajungem acolo? ― Întrebați de Piatra Arsă. E la două zile de mers călare... Să fiți însă atenți la trecători

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
o ridicătură care să merite numele de munte. Nici pietre nu se prea vedeau... Severus pomenise însă ceva despre o trecătoare periculoasă și cei trei bărbați se gândiseră mai degrabă la felul în care urma să o străbată decât la coliba cu secrete ascunse sub dușumea. Abia în cea de-a treia zi văzuseră munții și ajunseseră o dată cu înserarea la intrarea în gura defileului. Kasser privi cu admirație locul. Era o locație în care un tactician profesor și-ar fi putut

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
întrebîndu-se dacă era bine să le dezvăluie măcar și o mică parte din informațiile care îl împiedicaseră să doarmă toată noaptea trecută. Gândi că toate deceniile pierdute în biblioteca imperială nu valorau nici cât o oră din timpul petrecut în coliba aceea, în care studiase documentele transmise după moarte de Tretor Rhett, ultimul Mare Maestru al unui ordin secret care se opusese timp de secole Abației, organizând răzmerițe și asmuțind triburile nomade ale Câmpiei împotriva călugărilor din ordinul augustinian. Frontul Adevăratei

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
venim aici este să găsim originile adevărate ale dinastiei Boszt? ― Desigur. ― Într-un fel nu a fost chiar o minciună... Chiar mi-am dorit să descopăr... ― Să nu-mi spuneți că din cufărul ăsta minunat, îngropat într-o mizerie de colibă unde putea căuta oricine, au ieșit două dintre cele mai mari mistere ale Universului. ― Două? hohoti Kasser. Trei! Trei, soldatule... Cei doi îl priviră circumspecți. Kasser era conștient că toate cele pe care le citise îl zdruncinaseră, și tovarășii săi

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
ținut piept de unul singur, preț de o noapte întreagă, asediului armatei federale... Poate că a distrus apoi planurile. Uimiți de implicațiile acestor vorbe, cei doi se așezară direct pe dușumea, gândind în tăcere. Ca și cum liniștea care se lăsase în colibă, ar fi fost un semnal, bătrânul împărat realiză că nu mai putea sta treaz nici o secundă. Adormi și visă zeți. Când se trezi, cei doi tovarăși ai săi erau cufundați într-o partidă încrîncenată dintr-un joc tridimensional de bile

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]