706 matches
-
iese, ce mă fac? Peste două-trei ore urma să revin aici Însoțit de Eveline; am fi găsit poarta la perete și lumina aprinsă - veselie mare: explicații, anchete, poate chiar mult mai rău. Am rămas nemișcat, holbându-mă către locul unde colosul metalic se resorbise fantomatic În perete. Ce avea de gând bestia? Mi-am tras În gând o palmă morală și un perdaf scurt: așa-ți trebuie, domnu’ Adam, ai vrut aventuri nocturne, poftim aventuri, iar altă dată, fă bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am spus, Încredințat că o acceptare În Împrejurarea respectivă era cea mai inteligentă alegere. De ce să nu-l facem pe domnul Zoran să creadă că mai are un aliat? Siguranța de sine atenuează reflexele și adoarme vigilența, iar când un colos se clatină, nu e nevoie decât de adierea unui bobârnac fragil pentru a-l prăbuși. Mai știi? Au urmat minute lungi de așteptare surescitată. Ca și când aș fi avut În față două televizoare fixate pe programe diferite, la care mă Încăpățânam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din autogara din M. (să spunem) și „abilitatea“ cu care mai știu eu care politician sau afacerist jecmănește țara. Nici o deosebire între scârnele răspândite pe unde vrei și nu vrei (e drept, de câine!) și dezolantele imagini ale unor foști coloși industriali rămași în paragină. Și multe altele. Nu-i dispreț în astfel de însemnări. Nu-i ură. Nu-i defăimare. Nu-i nimic denigrator. Este doar o mare tristețe, mai grea decât orice lacrimă sau orice geamăt, că mulțimea, imensa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ecarisajul arhivelor. Totuși prea multe totalitarisme au țâșnit din Europa. De scrâșnetele istoriei ne mai poate salva doar homo ironicus. Eroii sunt cariatidele istoriei. Ca popor mic, am depins mereu de tot soiul de istambuluri. Popoarele mici situate în coasta coloșilor par niște copii înfășați în sârmă ghimpată. În unele epoci istorice singura direcție bună este cea a vântului. Imperiile au dispărut. Nu și sechelele lor. Prea multe gloanțe a oferit istoria celor câteva întrebări capitale ale omului. Unele generații au
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
credea că moare și mușca marginea vălului, ca să nu se pornească să strige să fie oprită mașina infernală. Apoi, pe la jumătatea după-amiezei, apărură în fața ochilor săi munții și crezu că visează, pentru că niciodată nu-și închipuise că pot exista asemenea coloși, ce se înălțau ca o barieră impenetrabilă, abrupți, semeți și cu crestele îmbrăcate în alb. Se întoarse spre o grăsană ce se așezase în spatele lui și-și petrecea cea mai mare parte din timp dând țâță la doi prunci identici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de exprimare. Cum să se bazeze pe ea când va ajunge la Belgrad? Și pe urmă, spuse domnul Savory, să nu-l uităm pe Shakespeare. — Cum l-am putea uita? spuse domnul Opie. El străbate lumea asta Îngustă ca un colos. Vrei să spui... Ce atitudine avea el În privința confesiunii? Era, evident, romano-catolic prin naștere. — În Hamlet... Începu domnul Opie, dar dr. Czinner nu mai așteptă. Se ridică și făcu două plecăciuni scurte. — Noapte bună, spuse el. Voia să-și exprime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
gheață stau pe fundul paharului. Pe măsură ce licoarea se așază, devenind mai mult cafea și mai puțin spumă, gheața își croiește drum în sus. Ca o apă curgătoare sau ca focul, e un lucru oarecum hipnotic. Clio spuse ceva despre un colos de șapte metri și jumătate, cioplit pe jumătate, dintr-o veche carieră de piatră din cealaltă parte a insulei. Asta îmi ajunse ca să ridic ochii din pahar, clipind. — Ce? Ea puse ghidul turistic pe masă și-și trase ochelarii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Știu, am încuviințat, luând cărțulia și frunzărind-o. Și mie-mi place să-mi petrec timpul cu tine. — Onanistule, râse ea. Urăsc latura asta a ta. — Dar tu ai inventat-o. — Dă-mi ghidul înapoi, zise. Vreau să-ți arăt colosul ăla de piatră. 5 Nor alb și munte albastru Videocaseta cu lumina intermitentă stătea deasupra aparatului video, sub televizor, în întuneric. Cioburile becului spart erau toate în cutia lor, scuturate atent cu ajutorul ziarului îndoit, ca niște steluțe, pentru a proteja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
seara asta vreun obiectiv din ghidul turistic? întrebă Clio, punând aparatul jos. — Nu știu, am răspuns. În afară de Arcada Ariadnei, nu mai reușiserăm să ducem la bun sfârșit nici una dintre aventurile arheologice pe care le plănuiserăm. Nu fuseserăm nici măcar să vedem colosul de piatră din carieră. În schimb, ne păstraserăm rutina aculturală a micului dejun, plajei, tavernei și barului vreme de aproape trei săptămâni - Dacă mai văd vreo oală de lut veche, o să omor pe cineva - și peste șase zile aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și roz, rotindu-se la fiecare deschidere a ușii spre nou-veniți. N-au mai rămas decât puține scaune libere. Neagu zărește, însă, la timp o masă retrasă, lângă fereastră. Își descoperă amicii, care îl și cheamă, ridicând brațele : Doctore !... Doctore ! Colosul din fruntea echipei de la masa de care ne apropiem este cunoscut oricărui telespectator. Ghidul nostru îi prezintă doar porecla : Balaurul. De lângă umerii imenși ai tribunului se ridică apoi, încurcat, un ochelarist transparent și sfios. — Junele, Umbra Balaurului, să știți. Aerul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nevasta mea a hotărât că nu merit desert la masa de prânz. Să nu credeți că deplâng acum, delăsarea mea, fiindcă aș fi vrut să-i citesc în original pe Tolstoi, Goethe, Faulkner, Pablo Neruda, Balzac, Petrarca și pe alți coloși ai literaturii mondiale, ci pentru un alt scop, mult mai casnic, mult mai apropiat românului de fiecare zi, care mă simt. Ehei, dacă aș fi știut atâtea limbi străine, nici atunci cred că nu aș fi considerat că sunt destule
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și primul sicriu care a fost dat jos din mașină. Așteptau încremeniți o mulțime de rude, prieteni și necunoscuți...o mare de oameni încărcată cu multă jale! Accidentul s-a produs în Bosfor, o navă mică, grecească a intrat în colosul cu un deplasament de 150.000 de tone registru ... se pare că au fost și niște explozii aiurea, la bordul Independenței. În momentul coliziunii, nava grecească a fost respinsă de suflul exploziei. S-a întâmplat la orele 4 dimineața, în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pe unii în dreapta, prea departe ca să-l poată ataca. Se năpusti asupra primului barbar din semicerc. Quadul masiv ridică spre cer securea de tăiat lemne, dar Antonius fu mai rapid. Fandă spre dreapta, ajungând între el și penultimul din semicerc. Colosul se întoarse, dar, înainte să abată securea asupra lui, fu lovit de scutul pe care Antonius îl ridicase. Se auzi un urlet, și securea căzu la pământ. Zăpada fu stropită de sânge, iar Antonius, întorcându-se rapid, pară cu scutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
50 de ani, marea clădire de pe colina stângă, cum vii de la Tecuci la Bârlad, sus pe „Dealul Morilor”, destinată pregătirii de cadre militare, a fost dăruită învățământului public. Eram ziarist la „Flacăra Iașului” și m am rătăcit des pe culoarele colosului complex școlar, greu să i deslușești labirintele în calit ate de musafir. Parcurgând cele aproape 400 de pagini ale cărții care adună atâtea și atâtea amintiri, ele îmi prov oacă pe altele. Ilie Ghioroaie, profesor de pedagogie, primul director al
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
adulți obișnuiți, cineva sintetizează magnific fraza lui Drăgan despre libertate, afirmînd textual: „Și-a insinuat degetul lung Între fese”. Degetul scurt nu și l-a mai insinuat, deoarece scria cu el un text În altă revistă la categoria mare: „Prăbușirea coloșilor de lut”, dar fără rima de rigoare, după lut. Și, tot În paginile acestea, tocmai cînd eram mai erotici, dăm peste-o poză a unui domn omorît În plină putere de către concubină, care i-a dat foc. Mai Încolo, sar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
CÎnd, unde, și de ce rămîne femeia, nu se explică. Înțeleg că rămîne-așa. Probabil pentru că „săgetătorul este un om al frecării”. Ca noi toți. Din La datorie, extrag cu dificultate o frază apocaliptică: „Cu gesturi aproape sigure, soldatul Coșcodar pășește pe colosul de metal și-l orbește”. Colosul cu pricina e tancul. Pe care-l orbește Coșcodar, În trecerea lui ca un fum, ca un puf de păpădie, ca o rază laser. Sau e invers? A orbit Coșcodar? Rămînem În ceață ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu se explică. Înțeleg că rămîne-așa. Probabil pentru că „săgetătorul este un om al frecării”. Ca noi toți. Din La datorie, extrag cu dificultate o frază apocaliptică: „Cu gesturi aproape sigure, soldatul Coșcodar pășește pe colosul de metal și-l orbește”. Colosul cu pricina e tancul. Pe care-l orbește Coșcodar, În trecerea lui ca un fum, ca un puf de păpădie, ca o rază laser. Sau e invers? A orbit Coșcodar? Rămînem În ceață ca femeia, ca Ilie Neacșu, ce semnează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
în noua lui îndeletnicire? Mai paradoxal nici că se poate!!! Cum? Punând ștreangul de gâtul fostului său tovarăș de tâlhării și căpitan al bandei - Ion Chetrariu. Uite cum îl descrie N.A.Bogdan pe călău în Monografia Orașului Iași: “Un țigănoi colos la trup, pogân de slut la față, cu o privire fioroasă, de te vâra în friguri la ce întâi căutătură”. Și trebuie să mai știi că în timpul exercitării atribuțiilor purta o manta roșie, de unde și numele străzii din Iași, Manta
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
nefastă a comunismului venit dinspre Soare-Răsare. Deși normal lumina vine de la Răsărit ca punct cardinal, în locul luminii ne a venit cea mai neagră și mai întunecată perioadă a istoriei noastre naționale, când puțin a lipsit ca să nu fim înghițiți de Colosul rus și să dispărem ca țară de pa harta lumii, dovadă că uneori „Dumnezeu a fost și bun Român”. Volumul primit m-a incitat și mai mult pentru că prin aceeași perioadă de timp și prin aceleași evenimente am trecut și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
acela Înstelat și a Început să cânte... Mi-am pus fața În palme și am crezut că mă transform În abur, În vis... Avea un profil de neînchipuit atunci când privirea lui răspundea chemării stelelor aprinse. Îl vedeam lângă mine, un colos de frumusețe. Vocea? Ce voce... tenor, cântăreț al frumuseților din vise, nu din viață... Cânta și plângea noaptea de-afară, cânta și tremurau stelele de dorul lor nemărturisit, cânta și amuțea zgomotul roților, pentru că trenul plutea prin văzduh, cânta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
degrabă o cochetărie megalomană: Europa - scria Ecaterina a II-a - îmi va accepta proiectele numai în caz de succes; dvs. comparați planul expediției mele în Marea Mediterană cu operația întreprinsă de Hanibal; or, Cartagina a avut de-a face cu un colos, aflat în toată puterea sa, pe când noi avem în față o slabă fantomă care se va prăbuși la prima atingere. Cum această slabă fantomă se încăpățâna să nu se dezintegreze, iar marile Puteri direct interesate obstrucționau Rusia în Principate sau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
responsabilitățile războiului civil din iunie 1848, poate să se manifeste cu o forță care amintește de invectivele rusului Herzen împotriva unei Franțe devenită caporal: "Ce-ați făcut, scrie Brătianu, cu acești războinici care îi dezarmau pe tirani, care au determinat colosul Nordului să respecte timp de trei luni întregi revoluția română? I-ați distras cu propriile voastre mîini patricide". Greșit informați în privința dezbaterilor interne ale culturii naționale franceze, militanții români văd în februarie 1848 o repetiție grandioasă a lui 1789. Pașoptiștii
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Cînd ești Franța, cînd ești și pitic și uriaș, îți poți permite orice, chiar și greșeli care sînt plătite foarte scump, căci ai cu ce să le plătești. Dar cînd ești din România, adică dintr-un pitic prins între trei coloși, ce poți face pentru a-ți păstra existența și naționalitatea? Coloșilor le place să-și măsoare forțele la fiecare cincisprezece sau douăzeci de ani. Îi preocupă nefericirea piticului aflat în calea lor? Bineînțeles că nu. Ei trec, îl zdrobesc și
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
permite orice, chiar și greșeli care sînt plătite foarte scump, căci ai cu ce să le plătești. Dar cînd ești din România, adică dintr-un pitic prins între trei coloși, ce poți face pentru a-ți păstra existența și naționalitatea? Coloșilor le place să-și măsoare forțele la fiecare cincisprezece sau douăzeci de ani. Îi preocupă nefericirea piticului aflat în calea lor? Bineînțeles că nu. Ei trec, îl zdrobesc și, odată jocul terminat, se reîntorc acasă lăsîndu-1 plîngînd, răsturnat cu picioarele
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Tesalonic, de unde un alt drum trecea prin Beroea, Atena, Corint și Cyrenaica. O altă importantă rețea de drumuri unea Galatia și Frigia cu Lydia și Caria (zona Anatoliei legată de centrele maritime) și ajungea la Derbe, Listra, Iconium, Antiohia Pisidiei, Colos, Laodiceea, Hierapole, Philadelphia și Sardes. În această zonă creștinismul s-a dezvoltat încă de la sfârșitul secolului I, în timp ce în zona dintre Phrigia și Galatia, datorită prezenței consistente a religiilor orientale ale misterelor, a pătruns abia în secolele III-IV. Dincolo de canalul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]