655 matches
-
cel cultural pentru a atinge un scop Împărtășit de ambele. Dacă În cazul activității politice din exil au existat dispute majore care au Împiedicat organizarea unitară a acestuia, exilul cultural, cu cîteva excepții notabile, a fost mai curînd colaborativ decît combativ, fapt confirmat de prezența intelectualilor de diferite orientări politice În paginile acelorași publicații. Ion Solacolu Împărtășește și el această opinie, Însă ca urmare a „specificului activității din exil: acțiunile românilor exilați erau rezultatul unor inițiative individuale care grupau un număr
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
volatile dusă de autoritățile egiptene. Inițial, Egiptul și-a adjudecat statutul de putere militară regională (M>10) începând de la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70, datorită ambițiilor susținute ale guvernului lui Gamal Abdel Nasser de a spori continuu capacitatea combativă a armatei, cu sprijinul militar nemijlocit al ex U.R.S.S., în contextul derulării conflictelor israelo-arabe și în conformitate cu opțiunile ideologiei naționalismului panarab, promovat de regimul nasserian. După 1971, autoritățile de Cairo au schimbat radical orientarea politică și orbita de gravitație de
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
social-politic postbelic. Printre modificări, nu lipsite de importanță sunt cele care vizează literatura de factură comică. În esență, numărul și obiectivele modurilor comice au fost amalgamate și limitate la cel redat prin sintagma "satiră și umor", cu sensul de "text combativ provocând un râs combativ"1. Comicul a fost astfel disociat de gratuitate, pretinzându-i-se eficiență în noua pragmatică politică. S-a impus oficial abandonarea ironiei sau a zeflemelei ușoare în favoarea modului sarcastic, pentru optima expresie de respingere și nimicire
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu lipsite de importanță sunt cele care vizează literatura de factură comică. În esență, numărul și obiectivele modurilor comice au fost amalgamate și limitate la cel redat prin sintagma "satiră și umor", cu sensul de "text combativ provocând un râs combativ"1. Comicul a fost astfel disociat de gratuitate, pretinzându-i-se eficiență în noua pragmatică politică. S-a impus oficial abandonarea ironiei sau a zeflemelei ușoare în favoarea modului sarcastic, pentru optima expresie de respingere și nimicire a vechilor și noilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
indiscutabil I. L. Caragiale, despre care mai toate comentariile, în notă elogiatoare sau denigratoare, lasă să se înțeleagă că "râde și mușcă în același timp", că derutează și captivează prin ambivalența mesajului deopotrivă senin și grav, vesel și trist, indiferent și combativ, chiar și în cele mai neutre dintre texte. Deși nu foarte frecvent, atunci când gravitatea neregulilor perpetuate în mod absurd și urbanitatea ironiei sau a zeflemelei i se pare că sunt ireconciliabile, Caragiale recurge la satirizare în tonalități diferite, de la cea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pot asupri, denunța, forța să-ți faci autocritica sau chiar băga la închisoare"25), ci și prin alte previziuni Caragiale poate să dejoace onorabilele manevre de asimilare a arsenalului său comic, în speță a satirei sale "necruțătoare" și de orientare combativă în direcția univocă a mediului social-politic din care descinde. O lectură mai atentă și mai suspicioasă a multor texte caragialiene ar fi putut provoca adesea motive de îngrijorare cu privire la calitatea maestrului de "premergător", de "mare aliat care merge alături de noi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
au mai fost însă urmate de mobilizarea masei locatarilor atunci când HBM a venit cu alte noi exigențe. "În consecință, fiind siguri de modernitatea acțiunii lor, responsabilii din Pax ai HBM au abandonat cadrul filantropic și au venit cu o abordare combativă, mai adaptată raporturilor cu o clasă muncitoare tot mai organizată și tot mai politizată."29. La rândul ei, municipalitatea din Bobigny a început să-și dea osteneala să-i ajute pe muncitori să beneficieze de avantajele legislației "burgheze", fără să
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
subdirector al acestei instituții în care a activat și ca secretar literar și director de scenă. Când armata germană ocupă capitala, L. se refugiază la Iași, făcând aici, în ziarul „România” (1917-1918), cu a cărui administrare se vede însărcinat, o combativă, nu rareori exaltată publicistică. În 1911 se afla alături de C. Banu între cei care editează revista „Flacăra”, una dintre publicațiile de elită ale vremii, ilustrându-se ca un destoinic secretar de redacție; în urma unor neînțelegeri, în 1914 demisionează. În 1916
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
asupra literaturii noastre înaintate. Atât tov. Mihai Beniuc în referatul său, cât și cea mai marc parte dintre vorbitori, au subliniat noutatea și actualitatea poeziei lui Eugen Frunză: «Autorul Zilelor slăvite - a spus Mihai Beniuc - știe să vorbească direct și combativ despre cele mai actuale probleme. El este unul din poeții care se țin la pas cu vremea, care exprimă în versuri ceea ce se petrece în timpul nostru, și aceasta la un nivel ridicat». Citând în sprijinul afirmațiilor sale poezii ca: Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
prezentului (de pildă descrierea Sulinei). Și în special, prin complacerea într-o anumită atmosferă de misticism, chiar acolo unde nu e absolut necesar pentru a zugrăvi veridic realitatea (descântec, ziua babei, căutarea înecatului etc.) și aceasta fără a lua atitudine combativă”. Nici recenzia din Iașul Nou26 nu diferă prea mult de cele citate anterior: „Și, aici văd unul din principalele merite ale romanului recent apărut la E.S.P.L.A Soarele răsare în Deltă, de Vladimir Colin. Autorul vorbește despre viața unor oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
față de care Alexe își dezvăluie toată căldura sufletească, micuțul Răducu pentru care tatăl lucrează în orele libere un pătuț etc (...). Iată, de pildă, figura bătrânului Remeș din poemul lui Dan Deșliu Minerii din Maramureș. Remeș se remarcă prin spiritul său combativ, prin inițiativa lui nedomolită, trăsături caracteristice eroilor făuriți în focul luptelor, căliți de partid (...). Eroul poemului lui Dan Deșliu nu e schematic, pentru că el a fost inspirat din viață, pentru că autorul a cunoscut în profunzime asemenea oameni și i-a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Aici, în colhozul Crângul de călini, vin să se odihnească și să creeze scriitorul Serghei Batura, laureat al Premiului Stalin și pictorul Nicolai Verba. În timpul șederii în colhoz ei vor asista la un proces tipic în societatea sovietică: reacția sănătoasă, combativă a colhoznicilor împotriva rămânerii în urmă a conducerii colhozului care vrea să se țină «pe o linie mijlocie» și care nu dorește neapărat să se miște mai repede înainte «spre linia întâia» (...). Între concepția oamenilor sovietici despre morală, despre slujirea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în proză și roman unde întotdeauna unui erou desăvârșit ar duce la idealismul cel mai regretabil (...). Tovarășul Malencov a pus degetul exact pe nervul problemei. Avem nevoie de satiră, adică în general de o ținută mai virilă față de viață, mai combativă, trebuie să zugrăvim pe răi sau pe șovăielnici și să evităm serafismul. Cuvintele tovarășului Malencov sună și mai semnificativ și pentru noi: «În operele lor, scriitorii și artiștii noștri trebuie să biciuiască viciile, lipsurile, fenomenele nesănătoase (...). În beletristica, dramaturgia, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
șablonului și schemei, contra literaturii neconvingătoare, noi am căzut uneori în greșala de a căuta căi «aparte» în combaterea acestor deficiențe, izolându-ne de fapt, în mod primejdios, de lupta comună ce se duce în țara noastră, pentru o literatură combativă, pătrunsă de spirit de partid, și de o înaltă valoare artistică. Iată, simplificat, raționamentul acestei atitudini: despre stahanoviști s-au scris destule lucrări slabe; noi să scriem mai bine despre frământările spectaculoase ale micilor burghezi capricioși și mărunți, iar pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
etc. (...). Dacă stilul maestrului este de o clasică sobrietate, ponderat și dârz, el stârnește tot atâta de mult avânt ca și exprimarea patetică din poemele lui Dan Deșliu, în care elanul se îmbină cu justa alegere a expresiilor puternice și combative: sau ca și pasiunea ce străbate versurile învecinate cântecului popular ca simplitate ale Mariei Banuș; sau ca și energia și dinamismul strunit în cuvinte și imagini sigure, bine elaborate ale lui E. Jebeleanu; sau ca și apriga combativitate alternând cu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de altă parte însă, cu toate deficiențele semnalate, această literatură nouă, apărută mai vârtos în intervalul 1948-1949, constitue un incontestabil pas înainte față de tot ceea ce s-a scris până atunci. Majoritatea operelor sunt orientate politicește și vădesc o poziție din ce în ce mai combativă a autorului. Această constatare se referă de altfel nu numai la literatura temelor noi, dar aproape la întreaga literatură. Dacă în Păuna Mică, Oameni la pândă, Sbucium, Otravă și altele, poziția ideologică a autorilor este încă confuză, în Desculț, Negura
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
brusc în «Orlando Furioso» la ideea pierderii portofoliului abia înșfăcat; generalul Cavaignac asasinul muncitorilor francezi e arhanghelul Cavaignac «salvatorul» ordinei și proprietății. Galeria de portrete ale comandanților burgheziei, realizată de Marx în scrierile istorice, e un exemplu nemuritor de statiră combativă, realistă. Cei mai înrăiți dușmani ai proletariatului își pierd, sub sarcasmul marelui învățător al omenirii muncitoare, morga, și-și dezvăluie odată cu josnicia caracterului, mizeria morală. Nici Victor Hugo în al său Napoleon le Petit n-a știut să prindă ca
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
desfășurat o vastă și variată muncă științifică și publicistică. Încă din ultimul an de seminar (1916) devine colaborator, iar apoi redactor al ziarului Cuvântul moldovenesc, la conducerea căruia se afla Pantelimon Halippa. Între anii 1917-1918 devine unul dintre cei mai combativi ziariști ai presei românești din Chișinău. Atât la Cuvântul moldovenesc (ca redactor și apoi prim-redactoră cât și la România nouă (1918), publicație editată de Onisifor Ghibu, Vasile Harea a fost o prezență remarcabilă. După Actul Unirii de la 27 martie 1918
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
o personalitate pretențioasă (folosește indexul). Consistența mâinii sugerează că o persoană cu mâna slabă poate fi mefientă, dar și zgârcită, o persoană cu mâna mai grasă poate fi iubitoare de confort, iar o mână dură arată o persoană harnică și combativă, o mână moale poate sugera intelectualitate, dar și lene. Pigmentarea mai accentuată a mâinii demonstrează o personalitate serioasă, dură, voluntară, pe când mâna albă sugerează o persoană calmă, iubitoare de luxură; o mână roșie arată o persoană activă, combativă, pasionată. O
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
harnică și combativă, o mână moale poate sugera intelectualitate, dar și lene. Pigmentarea mai accentuată a mâinii demonstrează o personalitate serioasă, dură, voluntară, pe când mâna albă sugerează o persoană calmă, iubitoare de luxură; o mână roșie arată o persoană activă, combativă, pasionată. O mână roșie exagerată arată o sănătate discutabilă; o mână galbenă arată o sănătate ponderată; dacă apare un galben exagerat se poate sugera fie egoism, fie o boală a ficatului. Linia vieții sugerează durata, în funcție de lungime, prezența mâinii semnifică
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
obiective ale cercetării noastre se referă la: 1. evidențierea prin presă a rolului protector al Bisericii Catolice vizavi de valorile perene ale credinței creștine și față de mijloacele de comunicare care nu îndeplinesc normele adoptate de presa catolică; 2. relevarea atitudinilor combative ale presei catolice față de elementele considerate destabilizatoare și distructive pentru creștinism și Biserică (precum sectarismul, ateismul militant, imixtiunile statului în problemele spirituale etc.). Istoria presei poate fi privită ca un domeniu complementar al istoriei generale, Ziarul (alături de celelalte publicații) reprezentă
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
prin care s-a făcut referire la "nedreptățile comise de statul italian în 1870". Tipăritura fusese înființată la Torino de către Margotti și apoi mutată la Florența. Davide Albertario, aflat la conducerea publicației L'Osservatore cattolico,a apărat Biserica pe tonuri combative. Cu timpul, inițiativele jurnalistice s-au înmulțit și numeroase orașe au ajuns să aibă propriul ziar catolic; pe lângă acesta, s-au dezvoltat treptat reviste săptămânale și bilunare, foi volante etc. Presa a reprezentat unul dintre principalele mijloace de propagandă catolică
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
research are the following: 1. highlighting the Catholic Church's protective role concerning the perennial values of the Christian faith and also the means of communication that do not accomplish the norms adopted by the catholic press; 2. revealing the combative attitudes of the Catholic Church towards those elements considered to destabilize and destruct the Christianity and the Church (and also the sectarians, militant atheism, state's involvement in spiritual problems, etc). The history of the press may be regarded as
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
hotărîtor 3. Odată cu acest articol, Iorga își părăsea turnul de fildeș. Articolul acesta l-a dus dincolo de linia de demarcație care separa un istoric respectat, intangibil și demn de respect chiar și din partea celor care îl urau4, de un politician combativ care, odată înfrînt, în partea aceasta a lumii (mult mai adesea decît în alte părți), era la cheremul învingătorului. Iorga a intrat în lupta politică fiind bine cunoscut pentru numeroasele lui realizări și bine înarmat, cu o imensă erudiție istorică
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
apăreau între 500 și 2 000 de exemplare din "Sămănătorul". Pînă în 1903, revista a respectat linia stabilită de Haret; după intrarea lui în redacție (la invitația lui Ilarie Chendi), Iorga a început să impună naționalismul eminescian și un spirit combativ, odată cu apariția articolului său Cu ocazia dispariției "Tribunei"149. Iorga a preluat efectiv conducerea revistei abia în luna iunie 1905, dar chiar și înainte de aceasta influența lui era hotărîtoare. Dacă n-ar fi fost el, "Sămănătorul" ar fi devenit doar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]