852 matches
-
lui Eminescu totul, așa cum le datorez părinților mei această particulară încarnare... 192 O notă târzie despre Don' Cezar: DACĂ DUMNEZEU AR SCRIE POEZIE... 199 Ioan MOLDOVAN Literatura română, în întregul ei, este puțin cunoscută de europeni, lucru pentru care îi compătimesc sincer... 201 Ion MUREȘAN Premiul Nobel ? Atâta ne vom tot naște, până ce o să-i plictisim și ni-l vor da 215 Aurel PANTEA Când scriu, nu mă interesează nici o altă prezență, în afară de acțiunea spirituală ce instaurează poemul 220 Marta PETREU
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și îndepărtați de la voi, în tot momentul, prin acțiunile voastre? Atâta timp, cât o biserică nu slujește "Adevărul", biserica aceia este un organism născut mort și tot ceia ce va-ntreprinde va fi "fum și umbră". Mi-este milă și compătimesc sincer această mulțime de credincioși din țara mea, cărora biserica oficială prin slujitorii ei interesați le ascunde adevărul, dar eu cred orbește în imaculata doctrină a Mântuitorului, pe care "nici porțile iadului nu o vor birui" și mai cred orbește
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
este omul? Cum răspund ei la această întrebare? Omul e o ființă însetată de iubire și nemurire. Sfârșitul său e totdeauna tragic. Ne vine acest răspuns gîndindu-ne la Eminescu. Omul e un comediant al prostiei, când nu e demn de compătimit, răspunde Caragiale. Iar Bacovia ni-l arată strivit de ploi putrede și amurguri violete, în timp ce Arghezi ni-l arată încătușat în lupta cu sine, încercînd să se definească prin cuvânt. Nu găsim ușor un răspuns în opera tăcută a lui
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pe un peron, cu niște câini repezindu-se la picioarele lui și cu ofițeri SS care îl ciomăgesc, sau într-o echipă de lucru, când e amenințat mereu cu pușca. Dar Otto nu era tatăl meu. Îl admiram. Îl și compătimeam. Dar nu voiam să îl însoțesc în călătoria lui sentimentală în trecut. Refuzam să urc iar acele trepte spre o lume învăluită în întuneric. Refuzam să îmi pun în primejdie propria persoană și familia pentru aceste amintiri. Doar nu intenționezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
meu, nu. M-am exilat și atâta tot. Aerul de aicea Îmi priește, sunt mulțumit cu ai mei, și nu am ce căuta Într-o țară unde lingușirea și hoția sunt virtuți, iară munca și talentul sunt viții demne de compătimit”. Autoexilul a avut loc ca urmare a unui proces, intrat În istoria literară sub numele Caion. Caragiale a intentat un proces În anul 1902 În urma acuzației de plagiat adusă de Caion, alias Constantin Alexandru Ionescu. Caion a fost deranjat de
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93351]
-
se distanțează de inepția sa de atunci. Diferite episoade ale vieții sale amoroase le adnotează cu grijă, dar părerea sa din 1963 despre Nichita Stănescu o lasă necomentată, ceea ce înseamnă că și-o asumă. Nu ne rămâne decât să-l compătimim pe Leonard Gavriliu pentru opacitatea sa: a asistat la un moment frumos fără să-l înțeleagă. Este ca și cum, fiind de față la nașterea Afroditei din spuma mării, ar da telefon la Poliție și ar cere ca nudismul să fie practicat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Depășit de exigențele creației literare, autorul exclamă la un moment dat: „Doamne, grea meserie e scrisul! / Cuvintele nu mă ascultă / se împrăștie ca iepurii prin desișuri / când mi e lumea mai dragă. / pana o ia de-amboulea pe arătură.“ (Golgota) Îl compătimim pe Vasile Ghica pentru ceea ce i se întâmplă când scrie. Dar și mai mult îi compătimim pe cititorii săi. O trista justete La vârsta de 33 de ani (pe care i-a împlinit în 2006), Daniela Gifu a scris o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Cuvintele nu mă ascultă / se împrăștie ca iepurii prin desișuri / când mi e lumea mai dragă. / pana o ia de-amboulea pe arătură.“ (Golgota) Îl compătimim pe Vasile Ghica pentru ceea ce i se întâmplă când scrie. Dar și mai mult îi compătimim pe cititorii săi. O trista justete La vârsta de 33 de ani (pe care i-a împlinit în 2006), Daniela Gifu a scris o carte intitulată 33. Jurnal de inițiere spirituală, pe care a publicat-o în 2008, la Limes
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
primit partea; doar mie / nu mi s-a spus cine sunt.“ Dacă ar fi fost și un critic literar pe acolo, poate că i s-ar fi spus! Dumitru Ignat practică un cult al propriului său eu. Se admiră, se compătimește, își proclamă soarta de ales, făcând, totuși, paradă de modestie: „Din obișnuință proastă și veche, / fac lucrurile pe jumătate / ori le las nepereche. / .../ Și eu rămân în memoria lor / (de mă vor) / un pe-jumătate-nțeles. / Un eres.“ La un moment dat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
astea pentru ce? // Pe unele le-am plătit, / altele și-au oferit bucuroase șaua dintre picioare, / în rest, femeia n-a avut loc în viața mea.“ (Un gol imens și surd ) Presupunând că monologul este atribuit unui personaj detestat sau compătimit de autor, sinceritatea aceasta ternă, inexpresivă, lipsită de o funcție artistică, tot nejustificată rămâne. Dar nu reiese de nicăieri că este vorba de un personaj privit cu dezaprobare. Dimpotrivă, totul te face să crezi că autorul însuși este cel care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Pensez înțelepciuni.“ Suferint ´ a in stare bruta Romanul Drumul vulpii de Elena Radu (Alpha, Buzău, 2000) este scris la persoana întâi, din perspectiva unei fete de la țară, Silvana, care își povestește viața. Ea își deplânge soarta nefericită. Noi, cititorii, o compătimim sincer, dar nu înțelegem ce legătură are lamentația ei cu literatura. Istorisirea începe, bineînțeles, cu anii copilăriei. Ca într-un film indian melodramatic, Silvana, un copil fără tată, se cuibărește la pieptul mamei ei, o țărancă săracă și aspră, cerșindu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și-a scuturat chestia la dumneata? — Absolut deloc. Dar discuția devine neplăcută. Mă avertiza să nu-i iau apărarea sărmanlui bătrân pe care l-a jefuit. Să nu mă duc la poliție. Deja Încercasem să Îi informez. — Dumneata, firește, Îi compătimești pe cei pe care el Îi jefuiește. — E urât. Nu că aș avea o inimă așa de simțitoare. Probabil că ai văzut prea multe. Nu ai fost invitat să depui mărturie În procesul lui Eichmann? — Am fost solicitat. Nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
eu și romantica mea soție care își dorise să vadă apusul de pe Copacabana, încercând să pricepem ceea ce tocmai ni se întâmplase. Nici de data aceasta n-am avut însă timp: au apărut instantaneu doi tineri care au început să ne compătimească. Fuseseră martori, dar, vedeți voi, oameni buni, nimeni nu se bagă pentru nimeni aici, la Rio. Doar armata uneori mai intervine. - Ce-o să faceți acum, mergeți la Poliție?, ne întrebau. - Altă treabă n-am?, le-am răspuns, vreau să mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
și ție mai ușor. Am iubit-o foarte mult. Știu că v-ați iubit, dar ce să faci? Viața merge înainte și de acolo de unde este, Paulina ar vrea să-ți meargă bine,of!of!of!oftează Agripina. Oamenii îl compătimeau și-l sfătuiau și ei să se recăsătorească. În timpul acesta, Florica, cea care se ținuse ca scaiul de el înainte de a se căsători cu Paulina, se gândește că n-ar fi rău să-l ia de bărbat, chiar dacă are o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
l-au luat pe sus pe el săracul, pe care nici nu știu măcar cum îl chema, raportând prin stațiile pe care mânuiau țanțoși că e unul care s-a pișat și a borât în lift. Pe mine toată lumea mă compătimea, simțeam asta din privirea lor. Când am văzut că-i acuzat pentru actele mele fiziologice, m-am năpustit asupra lor, încercînd să le spun adevărul, dar i-am văzut aceea privire ca atunci când mă îndemna să fumez, să beau sau
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fie oamenii care n-au mîncat încă păstrăvi fripți pe piatră!". Apoi continuă cu voce tare: Chiar nu știi cum se frig păstrăvii pe piatră? N-nu, răspunse Nuțu înroșindu-se de rușine. Se cunoaște că trăiești la oraș! îl compătimi Bărzăunul. Păi uite cum, Nuțule: prinzi păstrăvii, dacă-i poți, că nu se prind deloc ușor, îi cureți, îi speli și-i sărezi bine. Buun... Pe urmă faci un foc zdravăn cu lemne de fag, dar merge și cu cepuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fată, discutau între ei părinții tinerei femei. Iepuroaica asta a umplut casa cu plozii ei, care-i rod urechile bietului Romică, nu-și mai vede capul de atâtea griji și miroase a urină de la o poștă! Anul și cârlanul! îl compătimeau mama și tata pe acesta. Rozalia noastră chiar și-a pus în gând să ajungă Mamă Eroină, o ironizau colegii de birou, nemulțumiți că, după fiecare naștere, erau nevoiți să-i preia obligațiile de serviciu, prin extindere de sarcini, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
viață. Păcat! Mare păcat ca așa o mândrețe de băietan să ajungă pradă gândurilor celor triste tocmai când i-a venit și lui vremea și-l așteaptă seară de seară fetele de măritat la fântână sau în gura portiței, îl compătimeau suratele din vecini, chipurile, întâmplător. Să știi, vecină, că la mijloc îi altceva! Taină mare, vecină Tincuță! Vasile al Ilariei tânjește după Ioana lui Dorin de la Humărie. Cică l-a așteptat cât l-a așteptat și până la urmă s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
blestem. Cînd începi să gîndești, tovarășii de joacă dispar, prieteniile îngheață, iubitele îmbătrînesc subit și se comportă ca văduvele și fiecare gest cu care te gratulează e numai o pomană de sufletul celui care ai fost. V. din spital îl compătimesc pe V. tînăr. Are clipe cînd chiar și seara îl părăsește. Cînd supărat pe lume, în răspuns, se izolează de tot. Chiar și de Dumnezeu. E Robinson individualistul. Împlinit și de aceea, disperat. Fără să găsească, oricît de puternică iar
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și m-ar claustra. Ce să-mi mai pot dori? Căci orice pasiune se stinge dacă-n lăuntrul tău nu arde un centru, o demnitate ce-ți permite să ridici fruntea, o semnificație care speră...” De aici din spital îl compătimesc pe tînărul V. Știu că a reușit să devină o victimă și nu mai are acum cum să dea vina pe nimeni. Nici măcar pe el însuși. A făcut primul pas. Primul mare pas greșit spre rătăcirea din gînd. Aud ultimele
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o să crească, o să afle că poliția a stat cu mâinile în sân. Atunci să vă văd! - Doamnă, noi facem tot ce putem. Excelentă cafeaua! O să ne ajute și Mișu, acum are multă influență. - Da, mârâi doamna Popa. Ea, care o compătimise pe Mariana, și uite fufa ce bine se descurcase. - Ați văzut articolul despre Mișu? Gabrielescu puse cu grijă cafeaua pe măsuță. De pe prima pagină, Mișu îi zâmbea arătându-și pectoralii. - O să ne ajute să obținem mai multe resurse pentru cercetări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
originea ciocnirilor rasiale se aflase un român. Dar ce treabă să aibă Mișu cu negrii? Și luptele începuseră înainte să plece el. Nu, Mișu era cuminte. Dar parcă morții nu fuseseră cuminți? Din cauza emoției, Mariana se trezea de multe ori compătimind la marea teamă a doamnei Popa: amândouă în lipsa bărbaților, amândouă susceptibile să piardă sarcina de atâta frământare. Uneori, din ce în ce mai des; Mariana se gândea și la Horațiu, care probabil că o iubea totuși dacă ajunsese în pușcărie din gelozie față de Mișu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Lista e de persoane, în timp ce tabelul e mai degrabă pentru indivizi. Însă, atât tabelul cât și lista trag individul către gregaritate. Când te treci pe ele întotdeauna tragi cu ochiul peste linie, la ce au scris ceilalți; și parcă îl compătimești un pic pe primul semnatar care a trebuit să dea modelul punerii în căsuțe a unora din coordonatele existenței proprii; chiar dacă a privi peste linie are alura unui act de indiscreție. Tabelul consacră co-prezențe nedorite dar și din cele așteptate
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Tatiana. Du-te și tu prin Copou, plimbă-te, mergi la o cofetărie ca să-ți treacă timpul și nu fi trist, Gelule! Te pupă mama! —Săru’ mâna. Nu i-a fost totuna Tatianei, gândindu-se la singurătatea fiului ei și compătimindu-l oarecum, ca după câteva ore, mergând după cumpărături, o vecină s-o întâlnească și să-i spună: — Doamnă Busuioc, Gelu nu este la facultate? Este. De ce mă întrebați? I-am văzut azi prin oraș cu o fată. —Azi? — Da
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ca să n-o jignească pe Ilinca, a strecurat sub fața de masă o hârtie de cinci sute de mii de lei. S-a ridicat de pe scaun și-a luat la revedere, Ilinca însoțind-o până la ieșire. Simona a îmbrățișat-o, compătimind-o în gândul ei, stare ce i a adus lacrimi în ochi, dar stăpânindu-se ca să nu observe Ilinca, i-a adresat cuvinte vesele de îmbărbătare, sporindu-i iubirea față de această fată. —Azi, bine la ei, rău la noi; mâine
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]