829 matches
-
aroganță din partea unuia convins că va putea scăpa de ea la nesfârșit. Sfidase permanent limitările impuse cu Înțelepciune de către societate asupra comportamentelor sexuale deviante și, În vanitatea sa exagerată, se convinsese că putea face aceasta fără să plătească. Henry Îl compătimea, dar nu simpatiza cu el - afectat de spectacolul prăbușirii, dar detașat de el. Ca Într-o tragedie antică, efectul era cathartic, eliminând compasiunea și teama, după cum afirma Aristotel; În cazul său, autocompătimirea și frica de ce avea să Îi aducă viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Maurier, de mult decedat, ci de la văduva lui, adresată „Stimatului domn James“, În care Îi mulțumește pentru o scrisoare de condoleanțe trimisă la moartea fiicei sale, Sylvia, și care Începe așa: „Știu bine cât de sincer și de profund mă compătimești În momentul acesta greu care s-a abătut asupra mea și m-am bucurat mult să primesc mesajul dumitale plin de atenție“. Pentru că a auzit de curând trista poveste a Sylviei, Alice se poate pune ușor În situația Emmei Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
poate pune ușor În situația Emmei Du Maurier, Înțelegând-o, mai ales când Începe să se refere la moartea preaiubitului ei William. „Mă Întorceam din Devonshire pe 29 august când am aflat din ziare vestea morții fratelui dumitale și te compătimesc profund, dragă dle James, căci știu cât de devotați vă erați unul altuia și că această imensă supărare vine Într-un moment În care ești mai puțin pregătit să o Înduri“ - căderea nervoasă a lui Henry, misiunea de ajutorare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
blestem. Cînd începi să gîndești, tovarășii de joacă dispar, prieteniile îngheață, iubitele îmbătrînesc subit și se comportă ca văduvele și fiecare gest cu care te gratulează e numai o pomană de sufletul celui care ai fost. V. din spital îl compătimesc pe V. tînăr. Are clipe cînd chiar și seara îl părăsește. Cînd supărat pe lume, în răspuns, se izolează de tot. Chiar și de Dumnezeu. E Robinson individualistul. Împlinit și de aceea, disperat. Fără să găsească, oricît de puternică iar
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și m-ar claustra. Ce să-mi mai pot dori? Căci orice pasiune se stinge dacă-n lăuntrul tău nu arde un centru, o demnitate ce-ți permite să ridici fruntea, o semnificație care speră...” De aici din spital îl compătimesc pe tînărul V. Știu că a reușit să devină o victimă și nu mai are acum cum să dea vina pe nimeni. Nici măcar pe el însuși. A făcut primul pas. Primul mare pas greșit spre rătăcirea din gînd. Aud ultimele
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
vînătoare. Așa că, dac-am plecat la muncă, ziua de scris a sărit În aer, cu tumbă, ca o elevă Împușcată. „Dacă ieși zece minute din casă, atunci cînd ai de lucru, totul s-a stricat”, Îmi spunea cîndva Ștefan Bănulescu, compătimindu-mă. M-am compătimit și eu. În ce-l privește, nu știu cum a reușit performanța de neatins de-a nu avea un loc de muncă vreme de patruzeci de ani În care, una peste alta, a lucrat strict șase luni. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
plecat la muncă, ziua de scris a sărit În aer, cu tumbă, ca o elevă Împușcată. „Dacă ieși zece minute din casă, atunci cînd ai de lucru, totul s-a stricat”, Îmi spunea cîndva Ștefan Bănulescu, compătimindu-mă. M-am compătimit și eu. În ce-l privește, nu știu cum a reușit performanța de neatins de-a nu avea un loc de muncă vreme de patruzeci de ani În care, una peste alta, a lucrat strict șase luni. Fiindcă atunci cînd te așezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trebuia să mai așteptăm Încă șase ore Într-o gară, cînd cineva a propus să-i spunem ce-am pățit taxatorului sau cum se numește la ei cel care perforează și, fără nici o speranță, doar așa, la plesneală, ca să ne compătimească cu ipocrizie un străin, ne-am dus doi flăcăi și am povestit În cuvinte puține dar sugestive Întristătoarea situație În care ne găseam teutonului În uniformă, omul a zîmbit, a deschis un dulăpior, a scos un receptor, a format un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
polițiști? Nici un răspuns. Ed spuse: — Sergentul Vincennes? Tipul cu haine fistichii? Tăcere. — Deci nu el. Atunci Denton? Grăsanul cu accent de Texas, de zici că-i Spade Cooley de la TV? Ochiul sănătos al lui Coates clipi. Ed continuă: — Da, te compătimesc! Denton ăsta e o veritabilă brută. Vezi mutra mea? Am făcut cîteva reprize cu Denton... Încăpățînatul refuză să muște din momeală. — Bun, să-l dăm dracului pe Denton! Sugar Ray, tu și cu mine arătăm ca Robinson și LaMotta după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o pantă și cobori și iar urci și descoperi că e un drum atât de lung înainte, până la orizont și dincolo de el, peste nenumărate alte coline și văi, încât nu mai întorci capul, pentru că, întorcându-l, ar însemna să te compătimești și să triumfe piatra pierzaniei care ar vrea să te țină pe loc, dar tu știi acuma că există o mare familie căreia îi aparții și care suferă la fel și freamătă și fierbe și iubește și urăște și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
auzit foarte bine. M‑a sunat doctorul azi să‑mi dea rezultatele analizei sanguine și, Începând din clipa asta, nu am voie să ies din apartament timp de trei săptămâni. Trei săptămâni! Sper că glumea. Nu aveam timp să o compătimesc - tocmai Îmi comunicase că nu poate pleca În Europa, iar ideea asta În sine - ideea că Miranda și Emily vor lipsi din viața mea - fusese singura care Îmi dăduse puteri În ultimele două luni. — Em, o să te omoare cu zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am dorințe interzise, am amintiri însă lumea mea nu e a ta lumea mea îmi aparține numai mie. Femeile sunt jumătăți care se unesc cu jumătatea mea să demonstreze că iluzia e permanentă. Plâng fiindcă ți-e milă, că mă compătimești, că sunt nervos și nu mai pot să mă ascund ca-n alte vremi.Plâng că mă urăști sau îți sunt indiferent că toată lumea se oglindește în ochii tăi. Sunt prea multe pietre, la mine pe stradă trotuarul are altfel
Paraliticul ?i frica by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83892_a_85217]
-
mult capul și-mi spuseră: —Aaaaah. Ne pare atâââât de răăăăuuu pentru tine. L-am adus pe acupuncturistul nostru special pentru tine, când am auzit. Să ne îmbrățișăm toate! Dintr-odată, toată lumea începu să o întrebe pe Julie de ce mă compătimesc atâta fetele Vandy, și până să mă dumiresc, toate invitatele s-au apucat să mă îmbrățișeze în grup. Julie mă conduse la o pernă izolată. —Ține-te departe de acupuncturistul gemenelor, mă sfătui ea. Dumnezeule, de ce trebuie să fie ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și vine să râdă de unul singur de ridicolul situației: e ca un explorator pitic, ca un jalnic cățărător pe orizontală. Bine că nu e nimeni să-l vadă și să râdă de el - sau, chiar mai rău, să-l compătimească! Se oprește la mijlocul plajei, încruntat. Stă nemișcat și privește marea pânditor, așteptându se parcă la un asalt din partea ei. Marea stă însă la fel de nemișcată în fața lui, pândindu l parcă, la rândul ei, și etalându-și nepăsătoare goliciunea. — Mă păcălești și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de lume, s-ar fi putut abține. Asta e povestea celui mai jenant moment al relației lui Cătălin cu literatura. Am râs și noi, unii neîncrezători. Florin s-a pus Însă chezaș, așa că, râzând În continuare, am Început să-l compătimim pe bietul librar. Dacă s-a mai Întâlnit cu Ungureanu de atunci? Da, n-a avut ce face, cum evita. I-a citit Însă cu teamă cărțile autobiografice apărute după: Ungureanu păstrase discreția. Deși despre alți prieteni scrisese. Cinste lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ce-l preocupă în cestiunea evreilor, sânt și acum, ca totdeauna, mofturi. Basarabia e din zestrea și teritoriul străvechi al Moldovei, deci fiecare moldovean simte mult mai adânc acea pierdere. Dacă în Moldova va arde un sat, desigur că vor compătimi și alți români d-această întîmplare, însă cei cărora le-au ars satul vor avea durerea imediată. Tot așa e și cu cestiunea evreilor, care e mult mai gingașă, mai primejdioasă si mai imediată în Moldova decât în Muntenia. C-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sau de ce sânt înstrăinat...). " Crezi că n-am de ce rîde? zisei. Când m-am îndrăgostit eu de tine și tu știai și ți s-a părut firesc să sufăr pentru tine, nici prin cap nu ți-a trecut să mă compătimești, și acuma..." " Ia lasă tu teoriile, mă întrerupse cu brutalitatea ei catifelată, du-te jos la cârciumioară și spune-i lui nenea ăla să ne-aducă aici fripturile și ce mai au ei acolo bun..." "Te simți obosită?" Da, te
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rămâne izolată în creier, era punctul lui slab. Paul vorbea cu calculatorul, crezând că nimeni nu-l aude. Cu câtă liniște și plăcere își recitea frazele, convins de siguranța rece și reconfortantă a ecranului... Îl invidiam pentru naivitate, apoi îl compătimeam prietenește: habar n-avea câți ochi se plimbau prin jurnalul lui, consumându-i vibrația fragilă a vieții. L-aș fi chemat și pe Mihnea să vadă, dacă n-aș fi știut că doarme pe rupte. Din respect față de primii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la loc. Când venea proprietarul, dădeam vina pe vecini, mă văitam că am niște țicniți în bloc. Povesteam cum o pățisem și eu, se mai arunca untdelemn de la etaj sau zburau semințe și coji de struguri pe parbriz. Șoferii mă compătimeau, înainte să plece. Unii (mai ales femeile) nici nu se prindeau, mergeau vreo trei sute de metri cu mașina lăsată, până să-și dea seama de ce trage volanul. „Haideți, că ne face ciuciulete!“, i-am îndemnat, deschizând ușile. Ne-am urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ales fetele, voiau să se ducă în fugă la ea și să-i transmită că eu o iubesc și vorbesc mult despre ea. I s-au destăinuit că eu le-am povestit tot și că acum ei o iubesc, o compătimesc și așa va fi mereu. Apoi veneau în fugă la mine și, cu chipurile bucuroase, preocupate, îmi spuneau că de-abia au văzut-o pe Marie și că Marie îmi trimite plecăciuni. Seara mă duceam la cascadă; era acolo un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în această privință i-am înșelat în tot timpul șederii mele acolo. Nu încercam să le scot din cap ideea că n-o iubesc pe Marie, să-i conving, deci, că nu-s îndrăgostit de ea și că doar o compătimesc; vedeam că așa le plăcea lor să fie și de aceea tăceam, lăsându-i să creadă că au ghicit. Și aceste inimi mici erau nemaipomenit de delicate și gingașe: de altfel, li se părea cu neputință ca bunul lor Léon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a o iubi cu pasiune pe această femeie e aproape de neconceput, ar fi aproape o cruzime, o lipsă de omenie. Da, da! Nu, Rogojin se vorbește singur de rău; are o inimă mare care poate să pătimească, dar și să compătimească. Când va afla tot adevărul și când se va convinge ce ființă vrednică de milă este această femeie vătămată, smintită, oare nu-i va ierta trecutul și chinurile lui toate? Oare nu-i va deveni slugă, frate, prieten, pronie? Compătimirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
eu sunt deja convins că nu înțelege nimic! Doar și eu am fost în aceeași stare înainte de a pleca în Elveția, bâiguiam și eu cuvinte incoerente - vrei să te exprimi și nu poți... Eu înțeleg acest lucru; pot să-l compătimesc foarte mult, pentru că și eu sunt aproape ca el, mie îmi e îngăduit să vorbesc așa! Și, în sfârșit, cu toate că acum nu mai există nici un „fiu al lui Pavlișcev“ și toată povestea se dovedește a fi o mistificare, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am mai sculat o dată ca să vin la dumneavoastră... înseamnă că trebuie. Mi-e milă să te văd așa. Mai bine m-ai fi chemat, decât să faci singur un efort atât de mare. — Bine, gata cu asta. Va să zică, m-ați compătimit și-i suficient pentru curtoazia mondenă... Ah, am uitat: cum vă simțiți? — Sunt sănătos. Ieri n-am fost... prea... Am auzit, am auzit. Vaza chinezească a avut ghinion cu dumneavoastră; păcat că n-am fost și eu de față! Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ei atât de insolent, de avid? Iertați-mă, prințe, merg poate prea departe, dar... — Da, tot ce-i posibil. Poate că aveți dreptate, bâigui din nou prințul. E într-adevăr foarte iritată și aveți dreptate, desigur, dar... — Merită să fie compătimită? Asta vreți să spuneți, bunul meu prinț? Dar din compătimire pentru ea și pentru a-i da satisfacție e oare posibil s-o faceți de rușine pe cealaltă fată, superbă și pură, s-o înjosiți în ochii aceia trufași și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]