3,155 matches
-
cunoaștere, la locuință, la hrană, la îngrijiri, la muncă, la apă, la aer, la securitate, la libertate, la echitate, la demnitate, la rețele, la copilărie, la respect, dreptul de a părăsi un loc sau de a rămâne acolo, dreptul la compasiune, la singurătate, dreptul de a trăi pasiuni simultane sau sincerități paralele, dreptul de a fi asistat în ultimele zile ale existenței. Aceasta va duce la suprimarea tuturor pedepselor infamante, violente și a oricărei privări de libertate. Principalul bun esențial va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
un caracter foarte puternic. Chinurile pe care le va fi suferit a izbutit să le ascundă. Cu multă inteligență, a văzut că lumea se plictisește repede de relatările nenorocirilor ei și că preferă să evite spectacolul suferinței. Ori de câte ori ieșea - și compasiunea pentru nenorocirile sale îi îndemna prietenii și prietenele s-o invite cât mai des - avea o comportare desăvârșită. Era plină de curaj, fără să-l afișeze însă cu ostentație. Era vesela, dar fără agresivitate. Și părea mai dornică să asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
văd de ce n-ai fi făcut-o. — Mă uimești. — De ce? — E o adevărată dezamăgire să constat că de fapt în inima dumitale ești un sentimental. Mi-ai fi fost mai simpatic dacă n-ai fi făcut acest apel nevinovat la compasiunea mea. — Te-aș fi disprețuit dacă te-ai fi lăsat înduioșat, mi-a răspuns. — Ei, așa mai merge, am râs. Am început să jucăm. Eram absorbiți de joc. Când s-a terminat, i-am spus: — Uite ce e, dacă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nepăsarea împietrită cu care trădase încrederea prietenilor lui și nici lipsa de șovăială în satisfacerea unui capriciu pe socoteala chinurilor și mizeriei altuia. Așa ceva îi stătea în caracter. Era un om lipsit total de orice noțiune de gratitudine. Nici de compasiune n-avea habar. Emoțiile obișnuite la cei mai mulți dintre noi pur și simplu nu existau în inima lui și să-l învinovățești pentru că nu le are era la fel de absurd ca a critica tigrul pentru că e feroce și crud. Totuși capriciul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nebuniei sau nechibzuinței lor. Când Blanche avea să se certe cu Strickland, era suficient să-l părăsească și soțul ei avea să o aștepte umil, s-o ierte și să uite. Nu eram deloc dispus să manifest vreun fel de compasiune pentru ea. — Vezi tu, tu n-o iubești, zise Stroeve. — La urma urmei nu avem nici o dovadă că ar fi nefericită. După câte știu s-au așezat la casa lor, ca un cuplu foarte domestic. Stroeve îmi aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o adolescență zdrobită de voința tatălui ori sacrificată nevoii de a-și câștiga existența. L-aș fi zugrăvit mânios pe încorsetările vieții. Iar în lupta dintre pasiunea lui pentru artă și îndatoririle poziției sale în viață aș fi putut stârni compasiunea pentru el. Așa l-aș fi făcut, fără îndoială, o figură mai impozantă. Eventual era posibil să vedem în el un nou Prometeu. Era poate aici prilejul de a oferi o versiune modernă a eroului care pentru binele omenirii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
câtuși de puțin necesitățile spiritului. Aș fi prefăcut mariajul lui Strickland într-un chin îndelungat din care fuga ar fi fost singura scăpare posibilă. Cred că aș fi pus accentul pe răbdarea manifestată de el față de o soață nepotrivită și compasiunea care-l împiedica să arunce de pe umeri jugul apăsător. Și cu siguranță că i-aș fi eliminat din scenă pe copii. De asemenea, aș fi putut alcătui o poveste de efect punându-l în contact cu vreun pictor bătrân pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în porturile insulei și George Rainey nu vedea niciodată nimic. Până la urmă am fost atât de dezgustată de el încât am divorțat. La ce mai e bun un asemenea soț? E îngrozitor cum tratează unii bărbați femeile. Mi-am manifestat compasiunea față de Tiaré și am remarcat cu multă emoție că bărbații au fost întotdeauna niște impostori, apoi am rugat-o să-și reia povestirea despre Strickland. — „Ei, i-am zis eu, nu e nici o grabă, gândește-te bine și pe îndelete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să primiți cele mai sincere condoleanțe. Căpitanul Charles-Louis Brandieu E straniu cum poate să vină moartea. Nu sunt numai cuțitul, glonțul sau obuzul: o scrisorică poate fi de ajuns, o simplă scrisoare plină de cele mai bune sentimente și de compasiune poate ucide la fel de sigur ca o armă. Lysia Verhareine a primit această scrisoare. A citit-o. Nu știu dacă a plâns, a urlat sau a tăcut. Nu știu. Tot ceea ce știu este că, după câteva ore, procurorul și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
șosetele dungate și batistele din buzunarele de la piept, În aceeași gamă de culori. Țineau legat cu un lanț zornăitor un motan uriaș, Înnebunit, vopsit ca un tigru. O jumătate bună din lumea de la gară căsca gura la ei, oscilând Între compasiune Îngrozită și veselie gălăgioasă, iar la apropierea lui Phyllis, căreia-i cam căzuse falca delicată, cei doi se frânseră din șale și emiseră uralele colegiului cu voci puternice, răzbătătoare, adăugând la sfârșit numele lui Phyllis. A fost deci ovaționată zgomotos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
eu sunt specialist în ciuperci, ciuperci la picior, am chiar un caz extrem de interesant, dar acest copil... cred că e ceva de Cartea Recordurilor. Bineînțeles, Cartea Recordurilor nu mai există, pentru că nu mai există America, îmi exprim pe această cale compasiunea... nu cred că am cui, pentru că, vedeți, dacă nu mai există deloc America, presupun că rudele victimelor sunt victime și ele... mă rog... deci acest pacient, această pacientă, Roxana Popa, în vârstă de două luni, ei bine, e incredibil, această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
spună: „Nu-i treaba ta“. Văzându-mi căutătura supărată, Monkey s-a schimbat la față, de parcă ezita dacă să zâmbească Încercând să mă păcălească, sau să-mi Întoarcă privirea, sau să-și ia o mină tristă, Încercând să-mi câștige compasiunea. Chipul său copleșit de rușine avea o expresie atât de deprimantă că, dacă Îl vedeai, te simțeai brusc secat de energie. — Tu... tu..., rosti cu greutate Monkey. Cuvintele lui aveau o rezonanță aparte, de parcă le-ar fi scuipat din adâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
odată ceva Între acel bărbat și femeia de la celălalt capăt al firului. Din adâncul ființei mele izvora un sentiment de infinită suferință, precum bulele de gaz străbătând suprafața unei ape stătătoare. Acest sentiment nu avea nimic de-a face cu compasiunea care te cuprinde, de exemplu, ascultând povestea unui copil care a asistat la moartea părinților lui; vocea femeii și imaginile despre New York pe care le păstram În minte formau În interiorul meu un soi de corp străin, a cărui natură nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
era motivul care o făcea să continue să ia lecții de pian și să compună versuri, deși era conștientă că nu va ajunge niciodată la un nivel cu adevărat profesionist. Când am auzit-o vorbind astfel, am simțit o mare compasiune pentru ea și m-am emoționat până la lacrimi. Îmi amintea de cineva, de profesorul meu de desen din școala generală, un tip cam ciudat care, pierzându-se odată cu firea, l-a pocnit pe directorul școlii și s-a ales cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pe care dacă-l auzeai, nu-l mai puteai uita toată viața. La fel țipa și Mie: „Nuuuuu!“. Mie nu era evreică, așa că nimeni nu-i lua țipătul În serios. Țipătul ei Îmi persista În urechi, cu toate că nu simțeam nici o compasiune pentru ea, ci doar o plăcere sadică. Mie Își pierduse complet mințile și nu-și dorea altceva decât să se pedepsească, să se chinuie și mai mult. Reiko, care era foarte reținută și nu m-aș fi așteptat la așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dornic să ne vadă plecați de acolo. — Herr Vogelmann nu a vrut să ne ia bani. Iar acum dumneavoastră aranjați o mașină pentru soțul meu. Nici nu vă pot spune cât de mult vă mulțumim. I-am strâns mâna cu compasiune și apoi am plecat. De la farmacia de jos am cumpărat niște prafuri și am înghițit un plic în mașină. Becker mă privi cu dezgust: — Dumnezeule, nu știu cum de puteți să faceți asta, zise el scuturându-se. — Își face efectul mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o clipă înainte de a trece la o întrebare mult mai provocatoare și anume: oare ce căutau acolo ei și cele câteva mașini de Partid care erau parcate pe trotuar? Otto Rahn deschise ușa, salutându-ne cu o căldură plină de compasiune, și ne conduse într-o cameră special amenajată în care ne-am lăsat hainele. — Înainte să intrăm, zise el, ar trebui să vă explic că se mai află aici și alți oameni pentru această ședință de spiritism. Capacitățile lui Herr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cum se descurca Socrate ca să poată pune sfeclă și gulii în farfuria Xantipei, celebra lui cotoroanță, și în ale celor trei fii ai lor, Lamprocles, Sophroniscos și Menexenos. Dar a cerși, a lua bani fără a da nimic altceva decât compasiune este oare mai bine decât să primești bani în schimbul unei munci? Nu prea credem... Aristip nu detestă, dar nici nu iubește banii. Contrar prefesioniștilor detestării, care nu izbutesc niciodată să mărturisească ceea ce iubesc de fapt în secret, cirenaicul consideră banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pe oameni să trăiască asemeni unor sălbatici incapabili să gândească în termeni de bine comun. Lucrurile nu s-au afirmat chiar așa de clar, dar filosoful gândește dreptul ca pe o purificare a relațiilor dintre oamnei. Focul, familia, prietenia, limbajul, compasiunea coincid cu apariția orașelor, deci a civilității. Se produce o trecere de la nomadism la sedentaritate. Marte continuă totuși să-și păstreze rolul, deși Venus câștigă teren: astfel, oamenii aleargă după glorie și putere. Așa apar războaiele și violențele politice. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Reporter: - Lăsând în urmă cu bucurie momentele triste din viețile noastre, cu bucuria c-am trecut dincolo, dar cu durerea momentului respectiv, pentru că nu poți să simți durerea unui om decât dacă treci prin durerea respectivă. Poți doar să simți compasiune sau înțelegere. Dar durerea nu o poți simți decât atunci când treci prin ea. La fel cum, poate cei care citesc, nu pot să simtă durerea unui copil care se trezește la 10 luni, la 10 luni nu conștientizai încă, dar
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364505_a_365834]
-
are o mai mare pondere decât înclinația față de ceea ce este plăcut și vrednic de dorit. Iubirea, în calitate de grijă față de semenul nostru, activează alte laturi ale sentimentului complex numit iubire. Grija ne scoate din starea de insensibilitate și indiferență, chiar din compasiunea emoțională, dar inactivă. Iubirea, în calitate de grijă, dă calitatea de aproapele celui care nu doar privește spre semenul în suferință, ci face și ceva în folosul acestuia. Acest tip de iubire devine cale spre înviere în și cu Hristos, nu "iubirea
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
prin eter cu iz de mare îngrijorare. Așa a fost percepută de destinatarul acestor cuvinte, aflat în acel moment în biroul său și nicidecum într-o sală de așteptare la un medic, după cum afirmase anterior. I-a răspuns cu ușoară compasiune, mai mult din curiozitate: - Ce naiba, nea Costică, te vaieți ca o muiere! Lasă-l în mă-sa, ce treabă ai mata cu el? - Tu știi cum se pune problema... Sunt șeful lui direct. Ce vrei, s-o trag și eu
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
Ade îi puse în fața fotografiile de la I.M.L. - La fel de mort precum Confucius. - Dar dvs. cum vă numiți? - Vasile Roaită! Rosti fudul chinezul, cu o urmă de rânjet pe față.” Acșiunea se tensionează, pentru că marea mafie nu are scrupule, nici milă, nici compasiune pentru victime. „Aici, in România, șeful cel mare este o femeie, Guo-Yanping. I se zice „Rândunica- șefa”. Are trei mâini-drepte; Chen Kexin, Chen Kefu și Chen Keqin, care sunt frați. Trăiesc de pe urma noastră, a chinezilor din România dar nu numai
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
fi în pragul unui atac de apoplexie. Goli paharul cu coniac, isi turnă din nou, și continuă: - Mi-au dispărut toți banii...! 65.000 Euroi, plus un kilogram juma' de aur în bijuterii turcești de 14k. Jean-Capabilul îl privi cu compasiune. Până și el fu zguduit de marimea sumei de bani și-a cantității de aur: - Si crezi că am vreun amestec în rahatul asta? - Rodica D.D.T. a disparut!!! Le-am bătut pe pațachinele alealalte de-am scos untul din ele
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
primele figuri de copii. E vorba de Cosette, fetița orfană salvată de Jean Valjean de la familia Thenardier și crescută de acesta până la căsătoria cu Marius. Copiii sunt mișcați sufletește de soarta tristă a fetiței slujnice și umilite, având sentimente de compasiune, dar și bucuria schimbării soartei sale. Celălalt copil, Gavroche, cutreieră Parisul, murind pe baricade în timpul revoluției franceze. Alți copii sunt schilodiți pentru a cerși. În acest caz amintim pe Hector Henri Malot care a scris cartea ,,Singur pe lume'', pe
ASPECTE ALE COPILĂRIEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA UNIVERSALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363937_a_365266]