1,421 matches
-
în luptă, când sângele scurs în pământul țării îi dă senzația concretă a înrădăcinării. Suferința, efectul subconștient al identității etnice îi schimbă conștiința alienată și aduce eul la matca naturală, la dorința de a se integra și a se dărui compatrioților. Deși personaj principal, Andrei Retezeanu este prezent în roman doar prin câteva introspecții și monologuri. Pasiv, el se supune împrejurărilor și nu reușește să reprezinte decât propria biografie, chiar și pe aceea insuficient. Faptele (foarte puține), opiniile și intențiile sale
GOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287306_a_288635]
-
spiritual și cultural are un corespondent în universul real al României din perioada comunistă. Dramatismul este contrabalansat de umor negru și de o ironie suculentă. Personajele principale se înscriu în categoria „victimei”: individ dezrădăcinat, nefericit, persecutat adesea pe nedrept de compatrioți din motive obscure, alienare fizică și spirituală, condiție a „străinului în exil”. Contradicția dintre nevoia de a se elibera și nostalgia despărțirii de lumea în care își are rădăcinile, conflictul violent dintre luciditate și sentiment, încercarea de a se lăsa
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
necesare pentru a obține apărarea proprie. Mulți americani sunt după cum arată aceste planuri. Pe de altă parte, dacă europenii vor plăti nota, ei trebuie să aibă de asemenea și puterea de decizie. Banuială mea este că un număr egal dintre compatrioții mei sunt mai puțin Încântați de perspectiva unei Europe care ia decizii militare proprii, independent de brațul lung al intereselor americane În domeniul politicii externe. Va trebui să ne obișnuim cu ideea că Uniunea Europeană are o agendă globală și o
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fusese răspîndită în Orient de Proclus din Constantinopol, apoi însușită de anticalcedonieni și reluată în Henotikon. Sciții n-au reușit însă să obțină recunoașterea caracterului ortodox al acestei formule nici la Roma, de către papă (unde au fost susținuți totuși de compatriotul lor Dionisie cel Mic, cf. p. 000), nici la Constantinopol, de către împărat și de către rivalii lor, călugării din mănăstirea Acemetilor, calcedonieni intransigenți. Totuși, formula s-a bucurat din nou de succes atunci cînd a fost adoptată de noul împărat, Iustinian
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nimic decât bufnitura." (p. 91-92) Spre concluzia că simularea este ridicată la rangul de principiu ordonator pare să conducă și o particularitate ce ține de strategia textuală: scrierea cu majusculă a unor cuvinte alese efectiv la întâmplare - Trădător, Vierme, Erou, Compatriot, Mergem, Gol, Soartă, Patrie, Contabil etc. - tehnică interesantă, la care scriitorul apelează, desigur, din motive ce țin de miza subversivă a parodiei (orice poate deveni vorbă mare), dar și de pariul cu textul (intuit ca spațiu al libertății unde toate
Simulacru și putere by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17161_a_18486]
-
din apatie la o aprigă voință de bine și progres. Schimbarea la față a acestui boier simbolizează întreaga noastră renaștere[...] Văzînd pe toți călătorii "însemnînd", ia și el condeiul și tot drumul scrie, pentru ca "publicarisind" cele văzute să "comunească" și compatrioților minunile lumii. Astfel a ieșit "Însemnarea călătoriei", scrisă la început în grecește din lipsă de termeni și apoi tălmăcită, care este întîiul jurnal de călătorie românesc și întîia călătorie de studii[...] merge către lanuri și gospodărie sătească, spre instituțiile publice
Băgarea de seamă a Golescului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17184_a_18509]
-
Alexandria" În Cipru am luat legătura cu prietenul meu, fost consul francez la Tripoli, domnul Reynold, care mă Întâmpină cu multă generozitate, solicitându-mi de altminteri asistență medicală. În timpul scurtei mele șederi la Alexandria am avut ocazia să vindec un compatriot ungur care suferea de mulți ani de o ulcerație a picioarelor. Drept mărturie a recunoștinței sale, mi-a trimis o scrisoare din care reproduc următoarele: Fie ca rândurile de față să constituie o dovadă a recunoștinței mele și a sincerelor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
să le adăugăm relațiile acestora din urmă cu puterile coloniale din Asia și efectul lor de durată pentru replierea europeană, sub forma unui dialog transcontinental care de atunci nu face decât să se amplifice. De altfel W.G. Leitner, un compatriot care studiază la King’s College - unde va fonda „The Oriental School” -, va fi angajat de englezi la Lahore În 1865, când avea numai 25 de ani, reședință unde va fonda și prezida Punjab University College 4. În septembrie 1996
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ale studiilor asiatice: doar foarte puțini mari indianiști au fost Într-atât de dezorientați Încât să deplângă, cum o face el tocmai față de Burnouf, timpul consumat cu „efortul zend”1. În schimb, același Wilson se arată atât de temerar apropiat compatriotului său William Moorcroft 2, medic veterinar, ofițer, dar mai ales explorator, căruia Îi va lăuda tocmai calități pe care le avea și Honigberger, dar pe care lui nu a vrut să i le recunoască. Întâlnirii epistolare cu Jacquet - „acest briliant
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
care când ies din casele lor adună pe seama lor și a casnicilor lor; așa și noi: adunând binele care din citiri și cărți folositoare, care din călătorii, care din Întâlniri și adunări cu oameni de neamuri luminate, să-l Împărtășim compatrioților noștri și să-l sădim În pământul nostru, spre rodire Înmulțită, ca să câștigăm și noi de la următorii noștri mulțumirile ce le aud moșii și strămoșii, câți sau de la sine au aflat, sau de la alții au luat și ne-au lăsat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
se îndrăgostește. Popi are însă un comportament cu totul ieșit din comun, diametral opus mentalității lui, nu se lasă sedusă ușor, supunându-l pe îndrăgostit la o serie de probe, unele chiar cinice. Când Popi e aproape să cedeze unui compatriot, junele înamorat, pentru a-și îndepărta rivalul, îl provoacă să declare vehement că e adeptul lui Venizelos, ceea ce o umple de mânie pe frumoasa grecoaică, regalistă înfocată. Scriind despre Popi, Paul Zarifopol remarca buna „concentrare artistică”, apoi „compoziția armonică”, „echilibrul
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
de presă (în „Reforma”, „Steaua Dunării”, „Dâmbovița”, „Românul” ș.a.), pentru cauza Unirii, pentru suveranitate și autonomie, clamând împotriva despotismului sau denunțând lipsa de patriotism, nu numai a adversarilor politici. Socotind că e un „timp de conștiință”, lansează energice apeluri către compatrioți, somându-i să își facă datoria către țară. În versuri răspicate, pe un ton patetic, el deplânge soarta clăcașului, condamnându-i vehement pe cei ce îl asupresc. S., care scrie de pe la 1845, versifica, se pare, cu multă ușurință, nu în afara
SERRURIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
Prin cronica deosebit de favorabilă la romanul lui Constantin Virgil Gheorghiu La Vingt-cinquième heure și prin intuiția certificată de timp că „ne aflăm în fața unei cărți menite unei cariere mondiale”, Mircea Eliade îi acordă girul și susținerea sa generoasă tânărului scriitor compatriot . Creația literară propriu-zisă este sporadică, ilustrată doar prin republicarea unor grupaje de versuri (C.V. Gheorghiu, Rugăciune pentru aviatorii căzuți). Articole, știri și informații apărute la rubricile „Însemnări”, „Culturale”, „Revista presei”, „Diverse”, nesemnate, surprind numeroasele aspecte ale degringoladei declanșate de noua
UNIUNEA ROMANA – L’UNION ROUMAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290354_a_291683]
-
titlul de doctor în 1977 cu teza Dinamica poeziei românești dintre cele două războaie mondiale. În 1994-1995 beneficiază de un stagiu de cercetări la Budapesta, iar în 1996 la École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris. Alături de alți compatrioți (Jindra Husková-Flajshansová, Peter Kopecký ș.a.), V. contribuie la traducerea și promovarea literaturii române în Slovacia. În amplul studiu Rumunská literatúra v slovenskej kultúre (1890-1990), apărut în anul 2000, examinează relațiile culturale și literare slovaco-române începând cu umanistul Nicolaus Olahus - care
VAJDOVÁ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290410_a_291739]
-
sud-dunăreni, va Înfrâna, Într-o anumită măsură, activitatea emigranților basarabeni. În același timp, era aproape convins că, datorită unei dezvoltări excesive a sentimentelor naționale, românii Întotdeauna vor păstra În suflet interesul față de tot ce poate servi la apropierea basarabenilor cu compatrioții lor din Regat” <ref id="25"> 25 Ibidem.</ref>. O atare afirmație a unui diplomat rus cu experiență era demnă de a fi luată În considerație de către superiorii săi din cadrul MAE de la Sankt Petersburg și aceștia chiar asta vor face
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
care nu cer efort, nici fizic și nici cognitiv, ci doar o plasare corectă și o accentuare periodică a acestei opțiuni. Al doilea concept cu care vom opera este cel de reprezentare socială. Sintagma a fost lansată în 1961 de compatriotul nostru Serge Moscovici, care înțelegea prin reprezentări sociale un ansamblu structurat de valori, noțiuni și practici relative la „obiecte” sociale, aspecte ale mediului social. Reprezentările sociale, crede Moscovici, sunt ordonări cognitive, ce articulează informațiile asupra obiectelor, precum și atitudinile referitoare la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
zece mii de parizieni înconjoară biserică La Madeleine, apoi e condusă, pe ultimul drum, catre cimitirul Père Lachaise. Nu a vorbit și nu a scris românește, declarându-se mult timp total ignoranța cu privire la țară părinteasca - ceea ce a aprins reacții indignate printre compatrioți (Octavian Goga, Ion Vinea, Paul Zarifopol). Se definea că „scriitoare franceză cu mama grecoaica”, iar în discursul de recepție de la Bruxelles a elogiat „nobilă limba franceză”, „edificatoare de națiuni și oameni”, căreia îi datora „toate șansele vieții”. Abia în amurg
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
nemurirea numelui acestui voievod, căruia i-a fost și consilier „tainic”, și alături de care s-a înrolat pentru realizarea unui moment de accentuată prezență culturală a românilor în Europa Răsăriteană. Având în atenție nu numai ridicarea nivelului de cultură al compatrioților săi, ci și răspândirea cărții tipărite dincolo de hotarele Țării Românești, N. a apelat la slavonă, unic instrument ce făcea realizabilă această intenție. El a controlat îndeaproape munca de tipărire a scrierilor slavonești, fiind principalul factor responsabil pentru opera de cultură
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
de 1 aprilie 1891 (anul morții sale), într-o ședință solemnă a Academiei (care aniversa douăzeci și cinci de ani de existență), un discurs despre „dezrobirea țiganilor, ștergerea privilegiilor boierești și emanciparea țăranilor”. Abătut de amintiri cenușii, marele om politic le mărturisea compatrioților săi: Chiar pe ulițele orașului Iași, în tinerețile mele am văzut ființe omenești purtând lanțuri la mâini sau la picioare, ba unii coarne de fier aninate de frunte și legate prin coloane împrejurul gâtului. Bătăi crude, osândiri la foame și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
studiul diverselor cazuri particulare. Alte cercetări importante ale temei au fost inspirate și dirijate de Pierre Bourdieu, fiind sprijinite de o rețea internațională specializată, mai puțin activă după dispariția mentorului și conducătorului, care a tratat în oarecare amănunt și Europa de Est (compatriotul nostru Mihai Dinu Gheorghiu, stabilit la Paris, și-a continuat sub aceste auspicii cercetările începute încă din țară, dând în anii ’90 studii asupra scriitorilor și, în general, intelectualilor români, precum și asupra păturii intelectuale a „cadrelor” partidului-stat). Nu e locul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
al XVIII-lea, între altele, exeget al lui Tocqueville și autorul unei excelente comparații între revoluțiile americană și franceză; subtilul Jean-Luc Marion, tradus și la noi, conexiunea cu mediul filozofico-teologic francez și alții. Coleg cu Lilla este și strălucitul nostru compatriot Toma Pavel, atât de „acasă” în cultura franceză. Pavel și Lilla au dirijat între 1991 și 1999 colecția „New French Thought” la Princeton University Press, în care Lilla a coordonat excelentul volum colectiv New French Thought: Political Philosophy (1994), o
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
G.B. Vico: The Making of an Anti-Modern (Harvard University Press, Harvard, 1993; paperback în 1994), monografie bazată pe lucrarea sa de doctorat pentru care primise prestigiosul Leo Strauss Award acordat de American Political Studies Association celei mai bune disertații (dintre compatrioții noștri, Aurelian Crăiuțu, actualmente profesor la Indiana University, a primit aceeași distincție, pentru teza sa de la Princeton despre doctrinarii francezi; semnalez amănuntul din admirație pentru amicul Crăiuțu, dar și pentru a înregistra ciudățenia comună a celor doi premianți, apropiați de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
poreclită de marinarii noștri „Bamboo-Town“, adică orășelul de bambus. Printre numeroase alte însușiri alese, nobilul meu prieten Tranquo avea și o dragoste pioasă pentru toate obiectele barbare; el își încropise la Pupella o colecție bogată de asemenea obiecte născocite de compatrioții săi mai ingenioși - îndeosebi statuete de lemn admirabil sculptate, scoici cizelate, lăncii cu încrustații, lopeți scumpe, bărci parfumate - întreaga colecție fiind răspîndită printre minunile naturale aruncate la țărmurile regatului său de talazurile doldora de miracole și dornice de a-i
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe insula lui natală și aflase că toți vînătorii de balene care mureau la Nantucket erau vîrîți în bărcuțele acelea; ideea de a fi vîrît într-un astfel de sicriu îi plăcuse foarte mult, căci îi aducea aminte de obiceiul compatrioților lui care, după ce îmbălsămau vreun războinic mort, îl puneau într-o pirogă, pe care-o lăsau apoi să plutească slobodă, spre arhipelagurile înstelate, căci oamenii aceia cred nu numai că stelele sînt niște insule, dar că înseși mările lor pașnice
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în curaj a personajelor lui Stephen Crane sau Ring Lardner: Marlowe este Existențialistul American aparținând clasei mijlocii, Existențialistul Poporului, am putea spune, de vreme ce funcțiile lui depășesc barierele de clasă. Mărcile integrității sale reprezintă un motiv adânc de îndoială în privința motivelor compatrioților săi ș...ț și o profundă conștientizare a destinului (Flint, 1995, p. 31). Aceste „revizitări” ale poziției lui Raymond Chandler sunt mai mult decât legitime, de vreme ce The Long Goodbye rescrie radical modelul de roman practicat de el până atunci - în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]