986 matches
-
a rămîne în funcții de miniștri, vînd rușilor toate resursele prin care România și-ar fi putut reclădi edificiul sau politico-economic dinainte de război". A notat scrupulos, pe masura ce le află, toate vexațiunile puterii ocupante, constatînd, cu regret, neputința în care se complăceau, la noi, anglo-americanii. A intuit că și Conferință miniștrilor de Externe ai fostelor puteri aliate de la Moscova față de agresivitatea comportării sovieticilor în România, cu decizia introducerii în guvernul Groza a doi miniștri din P.N.T. și P.N.L. și cu organizarea alegerilor
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
viscerele mirositoare/ de mir și de floare de salcîm/ cîinilor. Carcasa se vinde separat. Capetele/ se dau de pomană cerșetorilor de la/ marginea raiului în fiecare zi". Caricatura e aci însîngerată. Poate pentru a crea un alibi sadismului în care se complace, bardul nu se cruță nici pe sine. Vampir ce suge sîngele Creației, d-sa vădește tactul de a-și pune în scenă propria suferință ce se împletește cu voluptatea luciferică. Privindu-se într-o "oglindă nebună", care se-apropie să
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
spațiu de întors între "Gândirea" și "Criterion", dar a încercat, cu fervoarea specifică vârstei, să-și găsească o poziție culturală definitorie. Există, cum e și firesc, aspecte specifice fiecărui domeniu. Ion ?iugariu remarcă "marea sărăcie de fond în care se complac aproape toți poeții noștri tineri", ascunși după o "întreagă tufărie de figuri stilistice, absolut inutile" (p. 220). El condamnă "poezia de atmosferă", proliferarea cuvântului "vis" ca un clișeu și își arată preferința pentru "o poezie de atitudine, cu un conținut
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
acestea). Sau: " În jilțul rupt îmbătrînită geme/ O muză vitregită multă vreme" (Jilțul). Sau: " În gări satirii dorm pe căni nemțești/ Spițerii picotesc între semințe" (Nocturnă). E un soi de antisimbolism, precum în poezia lui Arghezi, intitulată Evoluții, ce se complace în a străpunge zeitățile cu acul persiflării, a le fixa precum fluturi fastuoși într-un insectar: "Vițeii, vin vițeii să pască-n Paradis/ Substanța cultă-și strînge petalele bizare/ Ia-ți numărul de ordine proscris/ Și nu uita să-l
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
destin:/ Am de trăit pînă găsesc răspunsul/ Un timp egal cu timpul vînătorii/ În care știu că-s prada, cel puțin” (Vînătoare în timp). O asemenea situare în intermundii constituie hrana predilectă a poeziei moderne. Dar Ana Blandiana nu se complace într-o atare postură, apelînd la cunoaștere ca la o modalitate de-a controla legitimitatea substanței cu care operează, modalitate ce ea însăși devine parte a acesteia. Discursul poetic încearcă a-și raționaliza iraționalitatea. Fără a o anula ori a
Relațiile cu transcendența by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5684_a_7009]
-
politice la criza României sunt văzute înafara spațiului politic! Un lucru de-o gravitate colosală. Nu șmecheria candidaților la președinție mă miră - asta e ceva firesc. Ci ușurătatea cu care cei mai vânați oameni din țară, Stolojan și Isărescu, se complac în aceste jocuri de-a capra peste care trebuie să sară "prezidențiabilii". Să fie ei, oare, atât de naivi încât să nu observe că n-au absolut nimic de câștigat, însă, în plan politic, au totul de pierdut? Un Mugur
Tandemul cu o singură roată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16942_a_18267]
-
lui Ț. Maiorescu în legătură cu episodul cam inventat de la Scoala Centrală de fete, unde viitoarea doamna Micle era elevă. Maiorescu n-a uitat incidentul, păstrîndu-i toată viața un dispreț constant. Se credea poeta (a și publicat un volum de versuri), se complăcea a ține, la ea acasă, un salon de lectură și punea mare preț pe prezenta, aici, a unor poeți cu faima. Or Eminescu, după ce publicase în Convorbiri poezii, era o astfel de stea rîvnita. O fi vizitat Eminescu încă din
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
realizează o izbîndă în plan personal infirmîndu-și autodeclarata inapetență pentru sinteze ("Ce pot să spun altceva decît că sintezele mă impresionează, îmi impun, dar nu prea sînt de mine. Bine cu adevărat mă simt mai ales în fragment. M-am complăcut și mă complac în fragment, dar poate că și din fragmente se profilează, prin însumare, cine știe, o imagine a întregului, fie ea și aproximativă" - p. 252) și, ceea ce este chiar mai important, restituie literaturii române cîteva pagini rămase albe
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
în plan personal infirmîndu-și autodeclarata inapetență pentru sinteze ("Ce pot să spun altceva decît că sintezele mă impresionează, îmi impun, dar nu prea sînt de mine. Bine cu adevărat mă simt mai ales în fragment. M-am complăcut și mă complac în fragment, dar poate că și din fragmente se profilează, prin însumare, cine știe, o imagine a întregului, fie ea și aproximativă" - p. 252) și, ceea ce este chiar mai important, restituie literaturii române cîteva pagini rămase albe din cauza circumstanțelor istorice
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
bun? Sau undeva, aiurea, pe o cărare bătută în tot acest răstimp și care se-nfundă curînd? Ce-i de făcut? Să nu dea Dumnezeu omului atîta necaz cît poate duce, spune o vorbă din bătrîni. Cu bună știință, ne complăcem în această stare, ca și cum n-ar mai fi nimic de făcut. Mai mult chiar, pare că perseverăm în aceleași greșeli și asta se întîmplă nu de azi de ieri. Desigur, au existat și abateri de la regulă, dar ele n-au
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
scriitorului de cursă lungă Blanchot scrie memorabil, și-mi face plăcere să-l citez, fiind vorba aici de o "convorbire" de natura banchetului: "Singurătatea operei - operei de artă, operei literare - ne dezvăluie o singurătate esențială. Ea exclude izolarea ce se complace în sine a individualismului, ea ignoră căutarea diferenței (...) Opera este solitară: aceasta nu înseamnă că rămâne incomunicabilă, că este lipsită de cititori. Dar cine o citește intră în această afirmare a singurătății operei, după cum acela care a scris aparține riscului
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
de nefamiliști", sau prizonierii "ieudului fără ieșire", devenite cadre simbolice. Poetul, ca toți locuitorii acestor spații de altfel, nu pare a căuta însă mijloace de evadare; sordidul îl închide în el însuși ca-ntr-un prizonierat familiar, în care se complace. Nu există accente tragice, tonul interior nu pare a fi rezonanța unui spațiu fără ieșire. El se roagă unui Dumnezeu amic, nu unei instanțe pedepsitoare, sau ordonatoare: "un ins mărunt cît palma, puțin chel, puțin sașiu/ și cu barba albă
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
cu cioclii lecturii:/ "vă las singuri pe pagină:/ n-am chef să mai vîslesc în locul vostru!"" (Scrisul agonic). Pe urmele existențiale ale celebrilor damnați, de la Poe și Baudelaire la Artaud, George Vulturescu oferă o viziune a ființei rebele care se complace în nocturna-i decădere, se dispensează ostentativ de transcendență. E un revers exact al luminozității și pietății, un dezechilibru, bine calculat stilistic, al lumii diurne a binelui, frumosului și adevărului. Luciferismul o pune în chestiune sistematic. Expresivitatea unor atari stihuri
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
a multor scriitori cu oarecare priză la public și oarecare suprafață socială: ea apare deseori în ochii publicului sub culori preponderent dubioase. Aburul alcoolic ce întunecă, dar și stimulează, mințile creatorilor, sexualitatea ostentativă în care au aerul de a se complace, dar mai ales comportamentul lor moral în raporturile cu puterea politică, compromisurile pe care le fac de cele mai multe ori pentru recompense iluzorii le afectează grav imaginea. Nici un om de litere care și-a prostituat conștiința scriind fraze în care el
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
poală. Asertiv și cu dorința de a-l reține. Unicornul e supus. }ine coada așternută pe pămînt, într-o poziție de repaus, deci de acceptare, iar capul și cornul îi sînt îndreptate tot în jos. S-ar zice că se complace în brațele doamnei. Poate chiar că, mulțumit, a ațipit. Dar, la o privire mai atentă, constatăm că și capul și cornu-i depășesc puțin covorul/cîmpul/insula pe care e așezată doamna și pe care îi făcuse și lui loc. }inînd
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
aici tonul neutru, de stranie detașare de sine, cu care își descrie copilăria, episodul accidentului de mașină, stupoarea la aflarea veștii canceroase și apoi cele cîteva întîmplări, cu adevărat bizare, pe care le trăiește pe culoarele Fundeniului. Autorul nu se complace în puseuri de autocompătimire, ferindu-se într-adins să-și plîngă de milă, de aceea frămîntările prin care trece le analizează cu ochi rece de observator impasibil. Dar ce surprinde e că, în loc să alunece în divagații sentimentale pe seama suferinței și
Mușcătura bursucului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6059_a_7384]
-
competent exeget al ontologiei lui Constantin Noica. Am trăit din plin seducția polemicii în articolul ŤArta de a arunca cu piatra în Noicať". Și tot din acest articol aflăm de una dintre laturile ludice ale filozofului de la Păltiniș, care se complăcea uneori să compună versulețe de tip popular: "Sus la munte, sus la munte / Gândul are-o altă frunte". Nu ratați! ...interviul din Dilemateca pe august luat lui Filip Florian de Marius Chivu, intitulat Literatura e o boală în sensul cel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6985_a_8310]
-
și sceptic în legătură cu facultățile morale și cognitive ale omului. Cioran respingea orice religie ca formă a mântuirii (deși mistic și fascinat de budism!) era cârcotaș în raporturile cu Dumnezeu, de vreme ce acesta s-a dovedit a fi Demiurgul cel Rău; se complăcea în contradicții și paradoxuri; disprețuia ca un sihastru onorurile... Amândoi sunt ca doi poli între care se mișcă și propria mea reflecție despre om, despre destinul lui. Oare a reieșit din toate acestea că amândoi îmi sunt egal de apropiați
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
duh sau principiu - drama minții sale nestînd în alegerea expresiilor, ci în lipsa aderenței la fundament. Scolasticul nu are organ pentru temeiuri și origini, de aceea e mereu în condiție seculară, asta însemnînd că, deși intuiește că ateismul în care se complace nu are sens decît prin sacrul la a cărui denaturare a contribuit, el simte că poate trăi foarte bine și așa. Și, neavînd organ pentru origini, își construiește totuși un aparat sofisticat pentru a le numi cu acribie. Apoi se
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
n-a fost vorba decât de o penibilă continuitate, de o jalnică scamatorie în care noul vodă preia, în întregime, acareturile și metehnele înaintașului. Dl. Constantinescu se lamentează că l-au învins securiștii. Așa o fi. Dar de ce s-a complăcut să fie înconjurat, de la cei care-l serveau la masă, sepepiști odioși dresați de Ceaușescu și Iliescu, la cei care-l păzeau, precum Truțulescu - șeful gărzii prezidențiale, orișicâtuși -, de prea mulți oameni ne-curați? De ce, chiar și acum, în ceasul
Foloasele schizofreniei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17258_a_18583]
-
cuvintele lui. La o ipotetică masă, acoperiți de o foiță care le reține profilul feței și numele, stau toți: Breton, Eluard, Tanguy, Péret, Ray, Picasso, Dali, Ernst, Crevel, Hugnet, Dominguez, Jean, Henri, Herold, Malet, Brauner. Pomelnicul trucajului, în care se complac cîți scriu nu despre "un anume subiect", ci despre "culoarea din acele clipe a subconștientului". În fine, înainte de Scrisori de răspuns și Extemporale, Cuvinte fără fard, sub mărturisirea-denunț că "într'o țară eminamente agricolă, am cîștigat derbyul poemului. Nu l
Unicate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8274_a_9599]
-
îndrăgostit/ da bani cerșetorilor" (învățăturile lui șam către fiul său benedict). Mai putem constată și alte deșchideri ale autoarei către realul cotidian, practicate în chiar materia absurdului care devine familiar, "decade" într-o coabitare cu ordinea habituala a lucrurilor. Se complace în nămolul "prozei". De fapt, intervine o dezumflare a absurdului (serios în esență să), înțepat de acele ironiei, pe care le mînuiesc cu virtuozitate și barzii în blugi: "șam vede două muște pe geam/ se gîndește la europa și la
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
proprii) și aducând voturi dreptei, iar nu profitând , a de voturile colegilor. Nu văd ce mi se poate reproșa. Realizez însă că nu orice obrăznicie trebuie rapid șfichiuită. Regret spectacolul jalnic al luptelor de orgolii și faptul că m-am complăcut, fie și pentru o clipă, în acesta. Aș vrea să fim uniți împotriva USL, nu să ne ironizăm reciproc. Cu asta, consider episodul închis și-mi voi mușca limba data viitoare” a scris Adrian Papahagi pe Facebook. Consilierul prezidențial Sebastian
UPDATE. Papahagi regretă replica dată lui Lăzăroiu. Papahagi și Lăzăroiu, în război pe Facebook by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/39933_a_41258]
-
autor? Cine a continuat ceva, orice, la noi?" (pag. 22) Se deduce ușor, dincolo de ușorul ton de ieremiadă: nu există, în cultura română, o piață publică a ideilor. Și nici, se pare, deprinderea naturală de a o crea. Polemica se complace în iregularități și țintuiri ad personam, admirația se convertește în fanatism ritualic, întreținut superficial și doar din când în când. Elogiul mortificant și uitarea anulatoare sunt singurele forme de dialog intern cu valorile culturale de aici. Poate doar legitimarea occidentală
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
Marcu și vine într-un sat cu gândul să ducă o viață tihnită (îi place, printre altele, să pescuiască). Iată însă că una dintre femeile care i se spovedesc, Ana, îl tulbură cu confesiunile ei despre destrăbălarea în care se complace. în loc ca preotul să o convertească pe femeie la puritate, femeia îl convertește pe preot la dezmăț. Această contaminare a preotului de păcat nu este blamată de autor de pe poziția autorității eclesiastice, așa cum se întâmplă în proza lui Gala Galaction
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]