952 matches
-
să pretindem că "deficitul democratic" al Uniunii Europene este o falsă problemă sub pretextul că și statele de tradiție suferă de aceeași imperfecțiune. Dar conform maximei, "nimeni nu își poate invoca propria degradare". De aceea, știința politică, care nu se complace în cinismul pretinselor teorii "realiste" ale puterii, are imperioasa misiune de a înțelege cauzele acestor fenomene și de a le găsi soluții. ORIGINILE DEFICITULUI DEMOCRATIC Această problematică este abordată în numeroase lucrări. Juriști, politologi, filosofi sau economiști, toți se întrec
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
teoria cunoașterii, individualismul a fost prelungit în etică și politică de către J.J. Rousseau și simpatizanți. Romantismul ce a urmat a tins să ducă subiectivismul individualist spre un "anarhism total", calificat de Russell ca "o formă de nebunie", în care se complac și mulți dintre filosofii contemporani. (20, 2, p. 9) Același filosof menționa ca o altă formă de nebunie a lumii moderne și contemporane elogiul exagerat al "iscusinței tehnice" în detrimentul omului definit de scopurile și idealurile sale. (20, 2, p. 10
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Furnica. Poate cea mai concludentă contribuție în acest sens o are Mișu Teișanu, care se bucură de o glorie efemeră în epocă pentru picturile sale senzuale, cu o notă perversă pe care pictorul o scenarizează cu tact. Mișu Teișanu se complace într-un joc al transparențelor voalate, al măștilor concupiscente, al unui erotism provocator, filtrat printr-un mister facil, dar care păstrează o doză de ricanare și de maleficiu consumerist. Criteriilor propuse de John Reed trebuie să le adăugăm și un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rațiunii, dar poartă întregul arsenal de seducție al feminității, cu alte cuvinte, feminitatea înarmată cu atributul viril al cunoașterii și al voinței de putere. Nu încarnează Lou Andreas-Salomé, în epocă, un astfel de personaj ambivalent, în proximitatea căruia Nietzsche se complace într-o postură abia camuflat masochistă? În 1891, comisia artistică a Universității din Viena înaintează Ministerului Educației planul pentru decorarea plafonului Marelui Hol al Aulei Universității construită de Heinrich von Ferstel. Comisia propunea patru picturi în ulei care să înfățișeze
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mulți artiști vienezi cunosc oprobiul scandat filistin al criticilor sau autorităților din Viena, slab sau deloc receptive la noutatea artistică. Scandalurile au ca obiect pictura lui Klimt, deși acesta face parte din star-system-ul artistic vienez. Artistul, la rândul său, se complace în rolul de exclus, contradictoriu și potrivnic convențiilor mult prea rigide ale lumii în care trăiește, cât și materialismului, mercantilismului ei. Dacă în practică lucrurile nu stau întotdeauna așa, cel puțin imaginea pe care artiștii o forjează despre ei înșiși
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Editura Tineretului, București, 1967, p.36. 7 Ibidem. 8 apud Liviu Rusu, op. cit., p.37. Concluzia lui Liviu Rusu este formulată în chipul unei întrebări retorice: "Sunt acestea cuvintele și fapta unui om glacial, cum până și astăzi se mai complac unii să-l numească pe Titu Maiorescu?" 9 Ion Petrovici, Figuri dispărute, Fundația pentru Literatură și Artă Carol "II", București, 1937, p.19 10 în Din "Critice", ediția citată, p.115 11 ibidem, p.122 12 ibidem, p.123 13
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Nihilism, teologie politică, secularizare: Carl Schmitt Profanul ia în râs soluțiile filozofului pentru că nu îi cunoaște problemele. Spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în cultura franceză, cel puțin în cazul unor gânditori precum Camus, Bataille și mai ales Cioran, care se complac în spleen-ul lor nihilist, nu putem spune același lucru despre gânditorii de pe celălalt mal al Rinului. Desigur, marii teoreticieni germani ai nihilismului Benn, Jünger, Heidegger s-au aplecat atât de mult asupra experienței nihiliste încât adesea această propensiune le-
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
epoca "post- istorică", prin cenușa stinsă a utopiei, inteligența apare astăzi incapabilă să mai producă experiențe simbolice susceptibile de consens, riscând să se reducă la o inteligență cinică, și care pentru a anula disconfortul datorat pierderii centrelor de gravitație, se complace și se îmbată cu ceea ce este aici și acum, cu prezentul în actualitatea sa cea mai neînsemnată și efemeră, cu sensul în consumarea sa cea mai imediată. Chiar și aceasta este o formă de nihilism. Capitolul 15 Tehnică și nihilism
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
cu forța ineluctabilă a unei mutații geologice. În raport cu acestea, etica și morala au de acum frumusețea unor fosile rare. Omul contemporan nu are alternative: orice ar gândi sau face, este oricum supus coerciției "tehno- științei". Cu toate acestea, el se complace încă în atitudinea edificatoare a umanismului tradițional și a idealurilor sale, care apar însă neputincioase în fața realității tehno-științei și care produc, mai curând, o evadare și o compensație. Unii consideră precum Heidegger că neliniștitor astăzi nu este faptul că lumea
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
206). Cu alte cuvinte profesorul trebuie să coopereze cu elevii, să-i consulte, să le dezvolte inițiativa. Procedând astfel va reuși să exercite asupra lor o influență benefică, dezvoltându-le în același timp gradul de autonomie. Dimpotrivă, atunci când profesorul se complace în postura de supraveghetor preocupat doar de menținerea ordinii și de verificarea însușirii exacte a „adevărurilor lui“, atunci când se găsește „în fața clasei“ și nu „în clasă“, „în fața elevilor“ și nu „între elevi“, persuasiunea sa este malefică sau, în cazul fericit
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
încătușare dinspre exterior, precum remarcăm în destinele creionate de Kafka. Nu. Magda devine prizonieră și victimă a propriilor sale iluzii maladive, iluzii hrănite de vârtejul acelor unui nemilos oroloJiu carei „Păsoară destrămarea”, în apele tulburi ale iraționalului în care se complace, în apele tulburi și murdare de vise deșarte. Magda se lasă învăluită, prin încătușare, ca-ntr-un absurd joc pendulatoriu de destin. Aceasta pare a fi esența acestui naratologic. Dacă eroul lui gasunari Kawabata, din Vuietul muntelui, se va descătușa
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
suntem Chemați pentru a l întâlni pe Crea tor. Aici lucrurile sunt clare! Restul rămâne la latitudinea fiecăruia. Autorul CAPITOLUL I Alegerea Cine suntem, de unde venim, unde trebuie să ajungem, sunt întrebări esențiale în existența speciei umane. Majoritatea oamenilor se complac în ignoranță: ,,nimeni nu știe, nimeni nu s a întors de dincolo să ne spună“ sunt șabloane omniprezente. ,,Filosofia“ simplistă este mai la îndemână: ,,eu vreau să trăiesc bine acum și aici, restul nu mă interes eaz ă!“ Pe undeva
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
entitate recunoscută drept lider al omenirii de către miliarde de oameni. Ori această stare de fapt ar trebui să reprezin te un serios punct de reper pentru oricine! Marea majoritate a oamenilor este departe de astfel de preocupări și deci se complace la un nivel scăz ut de înțelegere. Și nici n ar putea fi altfel în condițiile în care , preocupați de grijile zilnice, mai sunt bombardați cu o pu bli citate proastă (produse subculturale), presa aduce în prim plan mai curând
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
al valorilor umane. ,,Cu cât înțeleg mai mult, cu atât îmi dau seama cât de puțin știu“ sună vorbele celui înțelept. Unii învață spre sfârșitul vieții ca urmare a folosirii mai corecte a resurselor de-a lungul timpului. Alții se complac toată viața în deșertăciune. Așa arată tabloul general. Dar mai sunt și excepții, iar istoria îi consemnează pe aceștia ca și exemple demne de urmat. Sfinții pe care-i consemnează Biserica au fost oameni ca toți oamenii, dar au avut
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
Fratele Giordano, în timp ce se arată fericit de realizările sale și ale însoțitorilor săi, este convins că situația actuală este demnă de începuturi și autentică în identitatea sa fidelă față de Dumnezeu și față de Francisc. Amintește cu admirație începuturile modeste, dar se complace mai mult în splendida maturitate contemporană a Ordinului; dacă nu sunt regrete, dacă nu vede abateri de la idealuri, acest lucru nu se datorează faptului că nu ar fi avut o privire scrutătoare și o spiritualitate profundă pentru a le vedea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a devenit apoi vicarul Angliei, atunci când Agnello a plecat la capitulul general. În funcția de vicar, totuși, îl avea ca ajutor pe fratele Richard din Ingworth. Însă, în cele din urmă, neștiind să gestioneze un oficiu atât de mare și complăcându-se în onoruri, smintindu-se, a părăsit în mod mizerabil Ordinul. 13. Merită să amintim că în al doilea an de oficiu al fratelui Petru din Tewkesbury, al cincilea ministru al Angliei, adică în cel de-al treizeci și doilea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
gol a intrat bogat în cer». 3. Fratele Bonaventura relatează că a auzit această întâmplare de la fratele Leon, însoțitorul Sfântului Francisc: «Doream foarte mult să știu dacă atunci când un om se oprește asupra unui gând rău, fără a consimți, dar complăcându-se, păcătuiește grav. Într-o noapte, pe când dormeam profund, mi s-a părut că stau să admir un porumbel foarte frumos cu penele albe de pe ramura unui copac. Dar sub copac stătea un șarpe ce ținea ochii fixați cu multă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
rânduri, crezul, ca să spunem așa, filosofic, al lui Maximus, un crez anticipăm stoic, destul de asemănător cu cel al lui Augustus (care, însă, se dorea a fi combătut): în tot ceea ce face, Maximus nu încearcă decât să nu comită erori; se complace în integritate și îndatoriri. Potrivit lui Maximus, virtutea nu trebuie să fie recompensată, trebuie căutată pentru ea însăși, fără să fie însoțită de bunuri exterioare. El consideră rușinos ca un prieten să fie abandonat, doar pentru că e la necaz, ca și cum ar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cu adolescentul lor, următoarele trei aspecte: predispoziția spre dialog; autonomia progresivă; sprijinirea maturizării adolescentului. În ceea ce privește predispoziția spre dialog, autorul precizează că părinții "trebuie să asculte cu răbdare, să încurajeze confesiunile, cunoașterea reciprocă, să înțeleagă interesele tânărului, lumea în care se complace, chiar dacă la mijloc sînt subiecte spinoase: libertatea de a pleca de acasă, prieteni, dragoste etc"164. Autonomia progresivă: se referă la stimularea tânărului în acțiuni responsabile, în care să i se creeze posibilitatea de a-și pune în valoare capacitățile
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
dar violenți și nemiloși ca niște satrapi (o moștenire poate a "instinctelor sălbatice ale lui Vlad Țepeș"); "o clasă mijlocie" "instruită", "inteligentă", "laborioasă", dar "egoistă", "venală", schimbătoare și lipsită de convingeri ferme; țărani răbdători, sobri, superstițioși și ignoranți, care se complac în sărăcie... Pretutindeni numai contraste, continua francezul: "peste tot doar splendoare și mizerie, lux rar și sărăcie hidoasă, suprafață strălucitoare, interior corrupt. (...) Un prinț fără palat, un cler fără morală, o academie fără membri, o bibliotecă fără cititori; străzi imense
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
și până la modelele contemporane ale unor astfel de creații, reprezentările vizuale ale sacrului au câștigat mult în diversitate și strălucire artificială, însă au pierdut din aspectele esențiale, care le confereau caracterul sacru, dezvăluind starea actuală de compromis, în care se complac unele dintre aceste realizări artistice. În aceeași zonă a tendințelor artistice actuale, privitoare la dilema diferențierii calitative între operele autentice de artă sacră și concurentele "diletante" ale acestora, se regăsesc și alte domenii ale creației contemporane, așa cum este și cel
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
al holerei, Estiotu a descris apariția respectivei epidemii la București: "La început, n-a fost vorba decât de o simplă dispoziție diareică; cutare individ a murit în câteva ore, ca urmare a unei diarei ușoare, pe care unii s-au complăcut să o pună pe seama unei răceli subite; altul a decedat repede de aceeași boală, fiindcă a băut apă rece; în sfârșit, al treilea a răposat fiindcă și-a umplut prea tare stomacul... Numai când boala a izbucnit cu o violență
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
a epuizării fizice, s-au păstrat doar în primele din acest set de desene, oarecum cuminți. S-a întors repede, s-a răsucit, îngrețoșată, în sine însăși. Alintarea călduță în care, simțea, începuse să lunece, să se îmblânzească, să se complacă o otrăvea ! Un venin subțire și puternic, coclind. S-a trezit, brusc, țeapănă. A înțeles, dintr-odată, ceea ce fusese poate tot timpul banal în ea, limpede revelat abia acum, la examenul-limită la care fusese supus șovăielnicul ei talent. Un moment
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sau cei într-adevăr dăruiți, iluminați au măreție în nenorocire. Ar trebui cineva să-i învie. Se oprește ; preferă să asculte. Ortansa s-a oprit, ascultă. — Chiar dacă nu m-am băgat în mocirlă, am respirat minciuna, ipocrizia în care mă complăcusem. Riduri în plus, ticuri, iritabilitate, insomnie. Sfinții s-au împuținat, ridiculizați de viteza unei lumi râvnind eficiența, imediatul. Ce-ar fi dacă am discuta, scrupulos, viața fiecărui cetățean ? Se oprise, speriat. N-ar fi vrut ca Ortansa să creadă că
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de cel ce ai fi dorit să fii. Tot ignoranți murim. Cu toată setea noastră cognitivă. Nimeni nu poate scăpa de moarte. Este singura echitate certă a lumii. Finalul vieții nu poate fi parcurs prin delegați. Există boli care se complac într-un concubinaj prelungit cu moartea. Până la urmă toate iluziile se dizolvă în moarte. Când ești ocupat, parcă nici moartea nu îndrăznește să te deranjeze. Sunt un sarcofag al morților mei. Moartea ține de teluric, dar are și rezonanțe cosmice
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]