5,487 matches
-
decât să fac așa ceva... Nu am fost niciodată tentată să mă culc cu cineva pentru nu știu ce sumă de ce bani, deși am avut destule oferte [...] nu am făcut altceva decât să vorbesc cu clienții și atât...”. Din mărturisirile fetelor intervievate putem conchide că, cel puțin sub acest aspect, părerile lor sunt Împărțite, variind de la mulțumire de sine și acceptare până la repulsie și dezavuare, tolerarea clienților și a comportamentului lor fiind În acest caz doar un compromis inerent statusului curent. 3.10. Părerile
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
-și mai ceară drepturile. Caietele cu pricina nu rețin nimic, nici un amănunt de viață intimă, dar înregistrează de pildă cu suspectă exactitate alte chestii, să zicem „ce s-a întâmplat pe lume în data de 4 martie 1989“. Ca atare, conchide naratorul, „tot acest jurnal contrazice o teză fundamentală. Conform căreia omul vede toate evenimentele istorice prin intermediul microculturii sale. Aici apare un fel de dedublare, avem de-a face cu două perspective aproape neutre. Istoria există independent de Eugenia Ionescu. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
la emisiunea aia, mamă! Tot cu pantalonii ăștia erai! Călin își amintește că, atunci când a scos CD-ul, i l-a dat și lui frate-su’. L-a introdus în combină, a frecat cu telecomanda începutul fiecărei piese și a conchis că e bun. - Hai, nu vrei o banană? Te rog io! Ce să-ți dau? N-avem decât mâncare pentru taică-tu’ că nu i-au ieșit analizele prea grozav. - Nu vreau banane! Ar urma presupunerile că precis n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
că nu se astâmpără, ci vânzolesc lumea fără ostoire. Nu avem altceva de făcut decât să așteptăm evoluția evenimentelor . Suntem prea mici, deși avem suflete mari. Deciziile le iau cei din fruntea țării. Noi trebuie doar să ne supunem - a conchis învățătorul. Cântatul cocoșilor anunța crucea nopții. Cu oarecare părere de rău, inginerul s-a ridicat. Stimate gazde, s-a cam făcut vremea de plecare. Rămâneți cu bine. Domnule inginer, am să plec și eu, pentru că avem același drum o bună
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nu pune primarul felinare măcar pe ulițele din jurul primăriei, ba de ce nu ies la muncă obștească nevestele primarului și perceptorului și câte și mai câte cârteli. „Când au să vină legionarii la putere, să vezi cum are să se facă dreptate!” conchideau ipochimenii. Într-una din zile, Costăchel s-a oprit lângă un grup de oameni, care ascultau vorbele unui asemenea individ. S-a uitat bine la el. Era Vrăbioi, ajutorul intendentului de la liceu. Dumneata ai vreo treabă la primărie? Eu nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ordine în treburi Petrache... Au înhămat amândoi caii la căruță, au făcut un coviltir deasupra, l-au întins pe perne pe Costăchel, și în câteva ceasuri bune se găseau în cabinetul doctorului Angherliu. Examinându-i rana de la cap, doctorul a conchis: Dinspre asta poate trăi și o sută de ani, dacă are zile. A avut mare noroc că lovitura a alunecat pe osul capului. Cum s-ar spune, este tare de cap... Dacă ar fi fost lovit în plin, nu prea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pașol damoi”. Adică acasă. Cei tineri - se știe - au luptat împotriva nemților până în mai 1945 - a sfârșit vorba Petrache, cu obidă în glas. Povestea mea îi lungă, băiete. Ca s-o pot povesti, îmi trebuie timp să-mi revin - a conchis Costăchel. Era trecut de mult de miezul nopții și cei doi ședeau încă în marginea drumului de lângă cimitir. S-a lăsat ger, Costache! Ger?! Ce știi tu ce-i acela ger, Petrache? Ai văzut tu cum îngheață apa aruncată din
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să îmbrățișeze și ei ramura didactică. Simona le dezvăluia cu sinceritate părțile colorate și unele mai cenușii ale acestei profesii, care cere în primul rând dăruire. ,, Cine nu are chemare și nu iubește copiii, nu are ce căuta în învățământ", conchidea ea. Auzind argumentele Simonei, cei care ar fi dorit să îmbrățișeze această profesie, se adânceau în gânduri. De altfel, fiind încă la liceu, mai aveau suficient timp pentru a lua o hotărâre. Dacă chibzuiau bine, mai era și Timpul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
când avea deja 35 de ani, voia să-i dea vieții sale un sens, își dorea un copil. Văzând privirea întrebătoare a doctorului, Simona își întări spusele: Da, da, așa cum ați auzit, îmi doresc un copil. Vi se pare firesc? conchise ea. El se arătă oarecum contrariat. În mintea sa se născu întrebarea: De ce îi făcea asemenea mărturisiri tocmai lui, care nu avea nici o tangență cu această poveste a ei?" Apoi, recules, găsi o replică nu îndestul de convingătoare: Știu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
înceapă: Îți cer să mă asculți cu toată atenția! Vreau să stabilim în seara aceasta coordonatele vieții noastre comune. Doctorul făcu o grimasă în care se deslușeau semne evidente că dezaproba limbajul neadecvat al Simonei. Deși nu înțeleg, te ascult, conchise el. Nu-i nimic, vei pricepe imediat. Îți cer ceea ce ți-am mai cerut cândva: să divorțezi de Doina, să ne căsătorim legitim, să ne luăm băiatul și să ne mutăm în alt colț al țării. Tu ca medic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Bobi, te-am rugat! Acestea sunt prietenele mele..." și mângâiindu-și cățelul imaginar, după un timp, continua; Așa, vezi ce înțelept poți să fii!". Dacă cineva ar fi studiat în profunzime comportamentul celor nouă ocupante ale salonului șase, ar fi putut conchide că sursa manifestărilor lor se afla în spațiul insondabil al ființei, de unde răbufneau din când în când spre a se afirma în centrul luminos al conștientului. Trezită după ore și ore de somn intensiv, Simona, oarecum buimăcită, o întrebă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
încrezător în privința aceasta, căci, în definitiv, doar nu mi-o ține pururea necazul!” Și, reflectând el astfel, cu un suflu triumfător, iute căpătă un pic de inimă, dând uitării toată amărăciunea lui plumburie din ajun. „Sper numai să și reușesc...”, conchise el îngândurat. Însă speranța aceasta a sa trebuie spus că nu rămase deloc searbădă și efemeră, căci știa el foarte bine de ce zisese că „speră”. Din moment ce omul își face încrezător speranțe, el ia în calcul, în mod natural, și modalitatea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care separă fondurile Învecinate din litigiu, marcate de expert prin semne materiale vizibile, se constată că hotărârea recurată este la adăpost de criticile formulate de reclamanți. Nu mai puțin, instanța de apel, respectând obiectul firesc al acțiunii, cu temei a conchis că are a se pronunța asupra formei terenului care alcătuiește dreptul de proprietate al reclamanților și nu asupra existenței acestuia (În Întregul său, considerent pentru care, legal și temeinic, a fost respins capătul de cerere privind revendicarea. DECIZIA CIVIL NR.
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
și de așteptat. Nu se puteau lua hotărâri definitive într-un caz care părea mai mult decât complicat, chiar și pentru oamenii legii. Țiganii ascultară toată povestea impasibili, dând semne că li se răscoliseră sufletele, dar în cele din urmă conchiseră în forul lor intim, în mod tacit, că toată această poveste nu este a lor. Aveau o singură și nezdruncinată convingere: Că Vișinel este copilul șatrei! * Comandantul, animat de dorința de a simți reacția celor două mame, ordonă reintroducerea copiilor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ai marii bătălii. Întâlnind numele lor în rândul reușiților, atât Mihăiță cât și Vișinel fură cuprinși de o mare bucurie. Încercară totuși o palidă tristețe, neexprimată, că nu se aflau pe o treaptă mai sus a scării pe aceste pagini. Conchiseră, în cele din urmă, fiecare în sinea lui, că e de preferat să te afli deasupra liniei de jos urmată de ștampila și semnătura președintelui comisiei, decât pe lista care avertiza că acei candidați aflați la subsol trebuiau să-și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
maistrul sub aripa căruia l-aș da, lui Vișinel i s-ar părea că e persecutat pentru că e fiul inginerului. Nu s ar simți bine nici când ar fi scutit de anumite munci mai puțin plăcute. Nu, nu e bine!, conchise el. Și discuția se curmă aici. Vișinel nu bănuia nimic privitor la frământările părinților și ce discuții au loc în culisele intime ale familiei. De altfel, poate nici nu ar fi acceptat o asemenea propunere. A doua zi, imediat după ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fi cunoscută, încît ar putea fi eroul pricipal al unei cărți de sine stătătoare. Oricum, creatorul este un bun român, un adevărat patriot și sunt de remarcat mîndria și mulțumirea pe care le trăiește atunci cînd, repertoriind prenumele din familie, conchide că, în ciuda patronimicului Cotlarciuc, încheiat cu o terminație care ar indica origini slave, toți ai lui au fost și sunt români, de vreme ce și-au botezat copiii numai cu nume getbeget românești : Constantin, Grigore, Vasile, Nicolai, Luca, Ioan, Nastasia, Rahila, Iftimia
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
face griji, ba chiar le dă cu tifla celor pe care îi socotește lipsiți de eleganță, spunându-le: Până ăl gras slăbește, cel slab moare! E bine!? și le întoarce spatele. - Băieții sunt răutăcioși și voi fetele sunteți niște proaste, conchise mama. Discuțiile lor se curmau de obicei cu o glumă și atât mama cât și fata își consumau ziua în cele mai diverse activități. Ina și Olga își făceau deseori lecțiile împreună, cu o seriozitate demnă de invidiat, situându se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
descriere, Ina își imagină că ilustrul tânăr poate fi pus, fără nici un fel de rezervă, pe un soclu alături de Ovidiu Naso, Olga înzestrându-l, în marea ei naivitate, cu grandoarea poetului exilat la Pontul Euxin. - Marcel e omul visurilor mele! conchise ea. - Și dacă...!? - Dacă ce? Știi că ești haioasă? - Vai, Olga, unde ai învățat tu un asemenea limbaj? N-ai fost plecată decât două săptămâni și iată ce deprinderi s-au lipit de tine! - Și încă nu ți-am spus
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fete, tot niște gâsculițe ca și ea. Așa ajunsese: prințesă! Râse amar. Bănuia că acest tânăr certat cu legea le produsese la multe ființe răni care, în unele cazuri, nu se puteau cicatriza toată viața. - Fiecare rău cu binele lui, conchise Ina. Tot așa de bine puteam fi eu în locul tău, pentru că trebuie să recunosc, nu sunt mai școlită ca tine în ale amorului. - Poate da, poate nu, dar mai mult ca sigur nu, fiindcă tu ai capul mai bine prins
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ca din Întâmplare, să și destăinuie una alteia și unele intimități. În ce postură s-ar fi aflat el, dacă i-ar fi fost deconspirat dualismul!? * În clipele sale rare de răgaz, Alex reflecta la situația în care se afla. Conchidea întotdeauna că Ina se deosebea în multe privințe de Olga. În primul rând, avea o distincție care le înnobilează pe fete, mai ales când decența, comportamentul, ținuta, construirea dialogului, vin încă de la cei șapte ani de acasă, dintr-o educație
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fenomenul și ideea, fapta și norma, forța și dreptul, pot să atribuie oricărui stat existent, pentru simplul motiv ca există o rațiune de a fi absolută și o valoare etică imanentă”. Critica filosofică nu poate decât să dizolve această statolatrie, conchide Mircea Djuvara. Rațiunea fundamentală a statului, aceea din care se trag toate celelalte, trebuie deci să consiste În realizarea justiției prin punerea În practică a principiului suprem al Eticii, În cursul tuturor realităților istorice și vicisitudinilor concrete ale vieții sociale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să facă după legile libertății sale! Natura, prin Înseși legile sale, face ca egoismele reciproc distrugătoare, să se anihileze, omul devenind prin aceasta: dacă nu un om moralmente bun, cel puțin un bun cetățean! Reținerea reciprocă are același rezultat? Kant conchidea că: natura vrea ca Dreptul să ajungă, În cele din urmă, puterea supremă. Pe planul relațiilor dintre popoare, Kant prefera starea de război, față de contopirea și cotropirea statelor de către și printr-o putere supraordonată, Înțeleasă ca monarhie universală, În care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
domeniu unitar al libertății, cum era acela un domeniu al naturii. Aici ca și acolo, pot fi recunoscute, prin absoluta lor generalitate, determinările rațiunii, Înfățișându se acolo ca legi ale naturii, aici ca legi morale. Și aici ca și acolo - conchide Paulsen generalul și legitatea reprezintă specificul uman, și de aceea superiorul și principalul”. Văzând, ca puțini alții, Înrudirea filosofică (spirituală) dintre poziția platonic-aristotelică și poziția lui Kant, În problematica esențială a comprehensiunii moralității, Paulsen adoptă, și el, convingerea că „filosofia
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Giorgio del Vecchio subliniază dificultatea de a le distinge net pe acestea, Întrucât cel mai adesea apare ca fiind un drept mixt. Pentru a face, totuși, lumină, gânditorul nostru respinge logic exagerările, fie de o parte, fie de alta, când conchide: „Trebuie să observăm că fiecare ordine juridică consistă Înainte de toate, dintr-o serie de norme fundamentale (scrise sau nescrise, legislative sau consuetudinare), care determină organizarea și funcționarea ordinii Înseși. Aceste norme constitutive sau de bază atribuie puterea de comandă În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]