1,646 matches
-
închidere în planul interpretării, după cum am sugerat anterior. Nici versurile lui Pound nu fac o excepție, în acest sens. De aici discuția s-ar putea extinde la problematica spinoasă și complexă a raporturilor dintre aspirațiile teoretice ale unui scriitor și concretizările sale creative. Între cele două aspecte nu va exista, poate, niciodată echivalență, deoarece exprimarea unor principii implică adoptarea unei posturi didactice care se subsumează unor anumite rigori, pe când creația propriu-zisă corespunde unei alte dimensiuni a ființei, mult mai capricioasă, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
se subsumează aceleiași atitudini admirative față de modelul clasic francez. Aspirația către universalitate este considerată aici, în mod implicit, cea mai importantă trăsătură a unui roman. Raportul dintre particular și general trebuie manipulat în așa fel încât primul să servească drept concretizare a celui din urmă. Cu alte cuvinte, nu interesează particularul, universul în mic, decât în măsura în care reflectă generalul universul în mare. Mai mult chiar, în viziunea lui Călinescu, universalitatea devine una din condițiile unei cunoașteri adevărate, prin "aceea că imaginile concrete
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
impunerii unui canon clasic. Pe de altă parte, nici aspirațiile călinesciene către o dimensiune apolinică a creației și a existenței nu sunt întru totul utopice, mărturie stând în acest sens reușita romanelor sale care urmăresc într-o manieră aproape programatică concretizarea principalelor aspecte teoretizate. V.7. Concluzii În urma prezentării textelor alese pentru acest capitol, una din concluziile principale care se impune este că neoclasicismul secolului al XX-lea nu a reprezentat o simplă iluzie estetică, ci a căpătat contururile ferme ale
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ales pentru realitățile culturale ale secolului al XVIII-lea, când majoritatea marilor culturi europene au urmărit în mod programatic impunerea clasicismului în spațiul propriu pentru a duce la o regenerare, revitalizare spirituală. Poeticile lui Gottsched, Luzán sau Muratori sunt tocmai concretizarea acestor aspirații către o "împământenire" a modelului clasic, care să funcționeze drept un impuls pentru literatura autohtonă care, în acel moment istoric, se afla într-o postură net inferioară celei produse de Franța Regelui Soare. Aceeași viziune însuflețește spiritele pașoptiștilor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
președinte al Comisiei Europene. Din nefericire au avut loc trei mari evenimente care au apăsat greu asupra destinului democrației creștine. Primul eveniment se referă la aderarea la PPE și la UECD a deputaților și partidelor conservatoare spaniole, grecești, irlandeze, o concretizare a politicii CDU. Al doilea, mai brutal, este prăbușirea din Italia, care a creat în cadrul democrației creștine din Europa un serios dezechilibru, ale cărui consecințe sînt încă greu de evaluat. Pînă în 1992, democrația creștină se sprijinea pe două picioare
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ca să fie obiect de dezbatere abstractă sau numai de încărcare la activul meu, ceea ce i-ar reduce aproape cu totul însemnătatea, cât ca să capete o aplicare practică, pentru că ceea ce ne lipsește îndeobște nu-s concepțiunile și cunoștințele în abstract ci concretizarea lor"108. Vom conveni însă că aplicabilitatea practică a ideilor la care se oprea Zosin era o idee excesivă. Înseși concepțiile sale, chiar în partea lor teoretică, se dovedesc lipsite de consistență, de un idealism filantropic, desigur, dar iluzoriu, emoționant
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
adevăr, binomul persoană altă persoană sau bilateralitatea eurilor reprezintă conceptul abstract, schema pur formală a dreptului și este de esență rațională, iar binomul exigență-obligațiune (drept-datorie) are un cuprins concret în care juridicul apare ca un element exponențial al socialului."125 Concretizarea acestei concepții despre drept la Eminescu, cei doi juriști o găsesc tocmai în partea finală a studiului Basarabia, dar ei se feresc să comenteze subiectul Basarabia, încă tabu, la vremea când și-au scris cartea. În anul 1878, la Congresul
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
trebui să fie "limbă" (sau "limbi"), căci altfel ar însemna că sfera respectivă s-ar distribui în elemente de rang diferit, ceea ce nu este admisibil din punct de vedere logic. Pe de altă parte, limba reprezintă, așa cum s-a menționat, concretizarea facultății oamenilor de a comunica, cu alte cuvinte, concretizarea limbajului, cu sensul lui de bază. O asemenea concretizare privește însă numai limba ce reprezintă limbajul articulat, celelalte limbi, cuprinse în arealul limbajului nearticulat, realizîndu-se și funcționînd pe baza ei. În
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
însemna că sfera respectivă s-ar distribui în elemente de rang diferit, ceea ce nu este admisibil din punct de vedere logic. Pe de altă parte, limba reprezintă, așa cum s-a menționat, concretizarea facultății oamenilor de a comunica, cu alte cuvinte, concretizarea limbajului, cu sensul lui de bază. O asemenea concretizare privește însă numai limba ce reprezintă limbajul articulat, celelalte limbi, cuprinse în arealul limbajului nearticulat, realizîndu-se și funcționînd pe baza ei. În aceste condiții, limbajul nearticulat (sau limbajul nonverbal) nu se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de rang diferit, ceea ce nu este admisibil din punct de vedere logic. Pe de altă parte, limba reprezintă, așa cum s-a menționat, concretizarea facultății oamenilor de a comunica, cu alte cuvinte, concretizarea limbajului, cu sensul lui de bază. O asemenea concretizare privește însă numai limba ce reprezintă limbajul articulat, celelalte limbi, cuprinse în arealul limbajului nearticulat, realizîndu-se și funcționînd pe baza ei. În aceste condiții, limbajul nearticulat (sau limbajul nonverbal) nu se raportează direct la limbaj în înțelesul de "facultate de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
facultatea limbajului): pe de o parte este cadrul de structurare și de manifestare a limbajelor de specialitate și, pe de altă parte, este mijloc de creare a limbajelor nonverbale (cum ar fi limbajul gesturilor, mimicii, vestimentației etc.). Tot limba în calitate de concretizare a facultății limbajului este mijloc de creare a limbajelor (sau limbilor) artificiale folosite de unele științe (precum matematica și logica). Acestea sînt numite deseori și limbaje formale, fiindcă numai latura lor materială (forma) este independentă, în vreme ce semnificațiile sînt stabilite și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbajelor nonverbale). Despre limbaj se vorbește și în cazul comunicarii primi-tive constatate la unele animale (albine, delfini, maimuțe etc.). Firește, de această dată nu se are în vedere nici facultatea umană și nici vreun aspect al acesteia, ca urmare a concretizării ei prin limbă. Cu toate acestea, și în acest caz există o capacitate, o aptitudine manifestată, care însă nu stă, ca în cazul omului, în raport cu rațiunea, ci stă în raport cu instinctul, iar această situație are ca rezultat faptul că, în vreme ce facultatea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
realizează traducerea prin act de limbaj, în loc de act de vorbire, a sintagmei engleze speech act sau a celei franceze acte de parole. Dar, întrucît aceste acte sînt cele care realizează enunțuri (și, prin acestea, discursul) și sînt, prin urmare, vorbire (concretizarea limbii), asemenea traducere nu este întemeiată. Lipsa de temei rămîne, chiar dacă pornește de la modelul francez, și atunci cînd lui limbaj i se atribuie sensul de "discurs", adică de instanțializare individualizată a vorbirii. Necesitatea de a opta pentru sintagma act de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
facultății limbajului, un ansamblu de convenții adoptate de corpul social, de asociații ratificate de consensul colectiv, fără însă ca acest consens să fie rezultatul unui contract social. Spre deosebire de limbă, vorbirea corespunde unui act individual al voinței și al intelectului, este concretizarea limbii, realizată de către un individ într-un anumit moment. În consecință, limba și vorbirea sînt două realități inseparabile, fiindcă, dacă nu ar exista limba în mintea vorbitorilor, nici unul dintre ei nu ar putea realiza vorbirea individuală și, pe de altă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nu ar exista limba în mintea vorbitorilor, nici unul dintre ei nu ar putea realiza vorbirea individuală și, pe de altă parte, fiindcă, dacă nu s-ar concretiza în vorbire, limba nu ar putea exista, posibilitatea existenței ei abstracte ținînd de concretizarea ei în vorbire. De aceea, orice manifestare a limbii în forma vorbirii presupune limba ca o organizare internă a acestei manifestări, vorbirea fiind exersarea facultății limbajului prin folosirea limbii, iar limba fiind existența particularizată a limbajului prin mediul social. După
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
umanului. Din această perspectivă, Eugen C o ș e r i u20 stabilește că unitatea de bază a limbii, cuvîntul, are aspecte de conținut distincte în funcție de modul cum este privit, ca element al limbii sau ca element al vorbirii (prin concretizarea limbii în actele de vorbire). Semnificația cuvîntului este dată de statutul lui în cadrul limbii, unde se stabilește cît din cunoașterea care stă la baza conținutului unui cuvînt este repartizat lui prin raportare la semnificațiile altor cuvinte. La acest nivel, precizează
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
că "schema" este o noțiune predominantă în concepția saussureană, reiese că se are în vedere sistemul. Desigur, schema (sau sistemul) reprezintă gradul cel mai înalt de abstractizare, iar uzul gradul cel mai scăzut, acesta manifestîndu-se prin act, care reprezintă o concretizare efectivă a lui, încît, "după cum vorbirea poate fi considerată ca un document de limbă, actul (de vorbire) poate fi considerat ca un document al uzului individual și uzul individual, la rîndul lui, ca un document al uzului colectiv"35. Înainte de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de acte ilocutorii, și, ca atare, determină realizarea unor acțiuni și nu se rezumă numai la redarea și la comunicarea informației despre acțiuni. Această dimensiune a limbii, relevantă prin anumite tipuri de acte de vorbire, reprezintă o altă formă de concretizare a limbii în vorbire, ce se adaugă la cele constatate de Saussure și de alți erudiți (între care, în primul rînd, Eugen Coșeriu). Problema actelor ilocutorii a devenit în ultimele decenii obiect de analiză distinct în cadrul unei discipline denumită pragmatică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
precum Gustave Guillaume) discursul este conceput ca avînd un rol analog vorbirii din concepția lui Saussure. Totuși, se poate preciza că, dacă vorbirea este activitatea de folosire a limbii, discursul este realizarea individuală acestei activități, iar textul este finalizarea și concretizarea ei89. Ca orice entitate lingvistică, discursul are o latură formală, reprezentată de înlănțuirea elementelor de vocabular alcătuitoare, și o latură de conținut, care nu rezultă întotdeauna din însumarea conținuturilor acestor elemente, ci este rezultanta specifică tipului de combinare a lor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de vocabular alcătuitoare, și o latură de conținut, care nu rezultă întotdeauna din însumarea conținuturilor acestor elemente, ci este rezultanta specifică tipului de combinare a lor. Mobilul realizării discursului constă în necesitatea comunicării și este plasat deci în afara limbii, dar concretizarea lui antrenează mijloacele și tehnica limbii. De aceea, elementele limbii cu care se realizează discursul sînt selecta-te din perspectiva interlocutorului și din perspectiva a ceea ce se comunică. Interlocutorul poate fi determinant numai în anumite cazuri, maniera de structurare a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care este orientată limba, iar favorizarea lui este condiționată de compatibilitatea cu acest model, care poate fi fundamentat pe însăși istoria limbii sau pe aspectul constatat la alte limbi literare. În condițiile în care termenul normă desemnează și forma de concretizare a funcționării sistemului limbii, trebuie precizat că, în acest caz, este vorba de limbă în general, în primul rînd de limba populară, unde constatăm o normă a tradiției care se impune individului vorbitor ca simplu fapt de obișnuință, ca sumă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
chiar în cazurile de polilingvism, existența și conștiința unei limbi materne nu se poate pune sub semnul întrebării. Varietatea socială și culturală a limbii Atît limba cît și vorbirea nu se prezintă ca realități omogene din punctul de vedere al concretizării în discurs sau în text, fiindcă vorbirea selectează și specializează anumite elemente ale limbii pentru a se adapta la mediile sociale (profesionalizate) care grupează pe vorbitorii unor comunități lingvistice în diviziuni ale acesteia 159. Acest fenomen se produce în modul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
literare, iar investigarea lui intră în sfera stilisticii lingvistice, care studiază în mod special stilurile funcționale ale limbii. S-ar putea considera că, în vreme ce limba este particularizarea comunitară a limbajului, stilul funcțional este particularizarea socială a limbii, iar vorbirea este concretizarea individuală a limbii în interiorul unui stil. Deși inoperant în lingvistica occidentală, conceptul de "stil funcțional" poate contribui în mare măsură la reabilitarea stilisticii ca ramură lingvistică, delimitată de poetică, hermeneutică, textologie etc., așa cum au văzut-o întemeietorii ei. Pornind de la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbii ca sistem și în ce măsură se poate stabili că modificările din limbă afectează acest sistem. Din acest motiv, limba ca sistem și limba ca dezvoltare sau sistem lingvistic și schimbare lingvistică nu realizează opoziții incompatibile, ci sînt fenomene solidare 163. Concretizarea limbii prin actualizarea funcțiilor ei se face în vorbire, iar vorbirea este un act individual, atît prin faptul că reprezintă activitatea unui individ, cît și prin faptul că această activitate se produce într-un anumit moment determinat. Ca atare, vorbirea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
vorbirii, schimbarea poate avea două aspecte, pe de o parte, o schimbare în vorbire, care reprezintă apariția și existența ei pînă la intra-rea în tradiție și în limbă, și, pe de altă parte, o schimbare a vorbirii, atunci cînd concretizarea limbii se face potrivit acestei tradiții noi. Decurge de aici că există o corespondență între schimbarea în limbă și schimbarea vorbirii, căci aceasta din urmă nu se poate realiza fără existența celeilalte, iar schimbarea în limbă nu se poate omologa
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]