1,810 matches
-
tenis de masă Vineri: tenis de masă Sâmbătă: odihnă Duminică: concurs 5) Perioada de tranziție 4 săpt = 1 ciclu volum = 7 % intensitate = medie scop: echilibru și schimbare. Antrenamentul tenisului de masă se află în continuare în prim plan, căci factorii condiționali sunt la îndemână și următorul ciclu de concursuri vine imediat. Concentrarea eforturilor este spre rezolvarea anumitor puncte slabe ale jocului. Exerciții de bază 25%, tehnica/tactica 40%, jocul liber 35%. O săptămână tip: Luni: rezistență Marți: tenis de masă Miercuri
Tenis de masă : curs pentru studenții facultăților de educație fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/91614_a_92361]
-
deplin cunoscut de elevi; redați relațiile cauză-efect într-o formă cât mai simplă; evitați elementele de legătură mai rar utilizate (de exemplu: cu toate acestea, drept urmare, în ciuda faptului că etc.) și folosiți conjuncții simple; reduceți la minimum expresiile ce conțin condiționalul și care influențează sensul unei propoziții (de exemplu: presupunând că, gândindu ne că, cu condiția să etc.); dacă un cuvânt dificil nu poate fi evitat, includeți o scurtă explicație între paranteze, dar încercați să faceți uz minim și de explicațiile
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
el, echivalentul sportiv al funcționării deja executate a sistemului nervos central este cultura optimală de abilități și tehnici multiple de ordinul motricității sportive, extensia repertoarului gestual și a experienței gestuale, care sunt în prima linie în antrenamentul copiilor. Antrenamentul capacităților condiționale se operează paralel, dar numai în măsura în care se bazează(n.a.) pe o cultură a coordonării generale la o înaltă exigență. Este de reținut, în acest context, opinia autorului citat, după care “capacitățile condiționale acoperă în copilărie o formație optimală și nu
VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
-
în prima linie în antrenamentul copiilor. Antrenamentul capacităților condiționale se operează paralel, dar numai în măsura în care se bazează(n.a.) pe o cultură a coordonării generale la o înaltă exigență. Este de reținut, în acest context, opinia autorului citat, după care “capacitățile condiționale acoperă în copilărie o formație optimală și nu maximală, aceasta fiind diferența esențială între antrenamentul copilului și cel al adultului”. A.Viru și col., 1998, au analizat relația existentă între maturizare și dezvoltarea capacităților motrice la subiecții de vârstă pubertară
VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
-
demonstrat că subconștientul nu face diferența între evenimentele reale și cele imaginate, totuși vizualizarea trebuie să se facă la persoana I și în ajunul cursei: alerg înalt, accelerez și, în final de cursă, mă desprind de departe. 2.6. Factorii condiționali ai calității motrice viteza și formele ei de manifestare Prin urmare putem conchide că viteza definită cel mai simplu ca fiind capacitatea omului de a efectua mișcările într-un timp cât mai scurt, este o calitate motrică complexă care depinde
VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
-
cerut de lege. Cum toate propozițiile legii naturale se ridică la considerarea utilității, obligațiile impuse de legea naturală vizează două tipuri de datorii: 1) absolute, care sunt datoriile de umanitate și corespund drepturilor inerente persoanei din starea sa actuală; 2) condiționale, care presupun o angajare voluntară a oamenilor față de semenii lor; acest tip de datorie rezultă din convenții și promisiuni 87. Pufendorf îl critică pe Aristotel pentru că acesta considera sclavia ca fiind naturală, dar totodată și pe Hobbes, care stabilea legea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
necesitatea de a nu încălca, să le numim așa, legile sănătății. Dar aceste legi ale sănătății sunt derivate de știința medicală din cercetările diverselor științe ale vieții, adică sunt derivate din legi ale naturii. Prin urmare, vom putea deriva propoziția condițională. "Dacă vrei să rămâi sănătos atunci trebuie să respecți legile sănătății". Din această propoziție condițională vom deriva o altă propoziție care în locul lui trebuie în sens tehnic conține un trebuie cu sens moral, " Trebuie ca prin acțiunile tale să nu
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
sănătății sunt derivate de știința medicală din cercetările diverselor științe ale vieții, adică sunt derivate din legi ale naturii. Prin urmare, vom putea deriva propoziția condițională. "Dacă vrei să rămâi sănătos atunci trebuie să respecți legile sănătății". Din această propoziție condițională vom deriva o altă propoziție care în locul lui trebuie în sens tehnic conține un trebuie cu sens moral, " Trebuie ca prin acțiunile tale să nu dăunezi propriei sănătăți", caz în care propoziția "Trebuie să nu încalci legile sănătății" capătă o
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
cvasi-morală. În mod asemănător vom proceda pornind de la observația făcută de oamenii de știință cu privire la stabilitatea ecosistemelor și dintr-un trebuie tehnic cu privire la necesitatea păstrării stabilității ecosistemelor vom deriva un trebuie moral cu privire la necesitatea stabilizării ecosistemelor, derivare realizată prin intermediul propoziției condiționale " Pentru a păstra nealterate condițiile naturale de viață trebuie să menținem stabilitatea ecosistemelor". Mai mult decât atât, putem să introducem în ecuație și o propoziție evaluativă, așa cum ar fi aceea că ecosistemele au valoare intrinsecă. De exemplu, în cazul unei
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
că ecosistemele au valoare intrinsecă. De exemplu, în cazul unei discuții despre conservarea biodiversității vom avea o țesătură de propoziții descriptive și prescriptive după cum urmează: • Lege ecologică. Prin conservarea biodiversității asigurăm o condiție a păstrării integrității și stabilității ecosistemelor. • Enunț condițional. Dacă vrem să păstrăm integritatea și stabilitatea ecosistemelor, atunci trebuie să conservăm diversitatea. • Deci, trebuie să conservăm biodiversitatea. • Pentru că ecosistemele au valoare intrinsecă. Propoziția 2, care conține o normă tehnică pe care o convertim în normă morală deoarece facem apel
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
poate naște,/ după tranzacții desfiguratoare chipurile produc/ o lumină ilicită, ca mijlocul zilei morților, acolo,/ un pământ ondulat ca emoția/ ne spune adevăratul nostru nume"9. Noul relief care prinde contur dă măsura unei tectonici a posibilului sau chiar a condiționalului intuibil. Totul se resoarbe în informul subliminal, în materia pură și în privirea tactilă - virgină - a începutului. Un început neînceput, infra-real, pre-originarul de dinainte de timp și de moarte, nerostibilul preformării: un pământ ondulat, brăzdat de emoția regăsirii numelui, a ipseității
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
inițial (124) că insulina poate activa rapid transcripția propriei gene (grație acțiunii sale mitogene). Într-adevăr, Kulkarni și col. (115) au realizat un model interesant de șoarece denumit „BIRKO” („B-cell-specific Insulin Receptor Knockout”), în care, prin tehnica zisă de invalidare condițională, o genă anume poate fi înlăturată specific numai într-un anumit tip de celule; în cazul de față, în celulele β pancreatice. Acești șoareci dezvoltă un defect insulinosecretor de tipul alterării „fazei precoce”, similar celui întâlnit în T2DM uman. Autorii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
risca să adâncească lipsa, devenindu-i complice. Tacit, frauda îi silea pe cetățenii bine intenționați să se definească - fie ca victime de care s-ar fi putut, eventual, în continuare profita, fie ca adversari intransigenți ai fărădelegii, a căror larghețe condițională să impună respect primitorilor. Iar faptul că situația era mai degrabă tragicomică decât tragică nu făcea decât să complice lucrurile cu opțiunea suplimentară de a eluda responsabilitatea printr-un hohot de râs pretins detașat. În definitiv, de câte ori un râs cu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
este un obiectiv de importanță deosebită pentru dezvoltarea economiei țării noastre. Cei ce vor munci cu abnegație și vor depăși normele de lucru vor beneficia de o reducere cu cel puțin o treime din pedeapsă; adică vi se va aplica ,,condiționalul”; două zile de muncă cinstită vor fi socotite trei zile de condamnare; deci dacă ai o condamnare de trei ani, vei fi eliberat după cel mult doi ani de muncă În colonie; cel care nu va munci, care nu va
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
sau de complement, o prepoziție antepusă (a din lat. ad: a merge), așa cum se întîmplă în engleză și în limbile germanice nordice ( engl. to go, norv. å gå, sued. att gå, dan. at gå "a merge"). Timpul viitor și modul condițional se formează cu auxiliarul vrea-voi, la fel ca în greacă, iar, în multe situații în care limbile occidentale folosesc infinitivul, româna recurge la conjunctiv, chiar în cazul aceluiași subiect. De altfel, în română s-au petrecut și treceri de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
conservat în mai mare măsură, dar și aici uneori numai ca chestiune de principiu, căci desinențele personale, de exemplu, nu s-au preluat ca atare, ci sistemul a fost refăcut de fiecare limbă romanică altfel. A apărut un nou mod, condiționalul, iar viitorul indicativ a devenit analitic. Tot analitică a devenit și diateza pasivă, care uzează întotdeauna de auxiliarul a fi, iar nu numai la timpurile perfecte ca în latină. De altfel, în limbile romanice s-au specializat pentru valori auxiliare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
instrumente pentru realizarea raporturilor sau categoriilor gramaticale. Această "gramaticalizare" are mai multe grade, cazul extrem fiind reprezentat de transformarea unui cuvînt în desinență, așa cum s-a întîmplat cu descendenții lat. habeo, folosiți cu valoare de auxiliar pentru viitor și pentru condițional în limbile romanice occidentale. O altă formă evidentă de gramaticalizare este folosirea pronumelui personal ca marcă de persoană în limbile germanice și în franceză, ceea ce a permis reducerea s-au chiar înlăturarea desinențelor cu această funcție. În sfîrșit, uneori, formele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pentru două verbe independente, a voi și a vrea. În același timp, probabil după model grecesc (latina orientală fiind, fără îndoială, asaltată de logica gramaticală grecească), aceste verbe vrea-voi au fost antrenate în realizarea timpului viitor și a modului condițional, pentru viitor fiind preluată ca auxiliar paradigma cu originea în prezent (voi), iar pentru condițional cea cu originea în imperfect (vrea). Aceasta reflectă și un paralelism cu situațiile din celelalte limbi romanice, unde s-a folosit verbul a avea, la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
grecesc (latina orientală fiind, fără îndoială, asaltată de logica gramaticală grecească), aceste verbe vrea-voi au fost antrenate în realizarea timpului viitor și a modului condițional, pentru viitor fiind preluată ca auxiliar paradigma cu originea în prezent (voi), iar pentru condițional cea cu originea în imperfect (vrea). Aceasta reflectă și un paralelism cu situațiile din celelalte limbi romanice, unde s-a folosit verbul a avea, la prezent pentru viitor și la imperfect pentru condițional. Un astfel de paralelism se poate extinde
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu originea în prezent (voi), iar pentru condițional cea cu originea în imperfect (vrea). Aceasta reflectă și un paralelism cu situațiile din celelalte limbi romanice, unde s-a folosit verbul a avea, la prezent pentru viitor și la imperfect pentru condițional. Un astfel de paralelism se poate extinde însă și în legătură cu unele limbi germanice, situația cea mai interesantă reprezentînd-o aici limba engleză, în care se folosesc două auxiliare pentru viitor și pentru condițional, unul pentru persoana întîi și altul pentru persoanele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la prezent pentru viitor și la imperfect pentru condițional. Un astfel de paralelism se poate extinde însă și în legătură cu unele limbi germanice, situația cea mai interesantă reprezentînd-o aici limba engleză, în care se folosesc două auxiliare pentru viitor și pentru condițional, unul pentru persoana întîi și altul pentru persoanele a doua și a treia, dar ambele selectînd pentru singular prezentul, iar pentru condițional preteritul. Această colaborare a două auxiliare a condus, prin urmare, la manifestarea supletivismului la condițional și la viitor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
situația cea mai interesantă reprezentînd-o aici limba engleză, în care se folosesc două auxiliare pentru viitor și pentru condițional, unul pentru persoana întîi și altul pentru persoanele a doua și a treia, dar ambele selectînd pentru singular prezentul, iar pentru condițional preteritul. Această colaborare a două auxiliare a condus, prin urmare, la manifestarea supletivismului la condițional și la viitor în această limbă. Ca atare, din vechiul englez sceal-scealde "a datora" au rezultat shall și should, iar din vechiul englez wylla-wolde "a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
viitor și pentru condițional, unul pentru persoana întîi și altul pentru persoanele a doua și a treia, dar ambele selectînd pentru singular prezentul, iar pentru condițional preteritul. Această colaborare a două auxiliare a condus, prin urmare, la manifestarea supletivismului la condițional și la viitor în această limbă. Ca atare, din vechiul englez sceal-scealde "a datora" au rezultat shall și should, iar din vechiul englez wylla-wolde "a voi" au rezultat will și would. Toate aceste verbe au însă și valori modale sau
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
verb de către vorbitor se redă de obicei prin intermediul categoriei modului, care s-a transmis limbilor romanice uneori cu modificări importante. Conjunctivul a cunoscut restrîngeri din mai multe puncte de vedere, în primul rînd prin înlocuirea lui în unele situații de condițional, un mod inexistent în latină. Condițional-optativul are, în limbile romanice, un prezent și un perfect, ambele perifrastice fiind alcătuite dintr-un auxiliar și dintr-o formă nominală a verbului de conjugat (infinitivul la prezent și participiul trecut la perfect). Auxiliarul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
etc. sînt alcătuite din infinitivul chanter și -ais, care provin din lat. habebam, habebas etc. Această formație este similară cu a viitorului ale cărui pseudodesinențe (fr. -ai, -as etc.) sînt for-mele de prezent ale aceluiași verb auxiliar. În română, auxiliarul condiționalului este aș, ai, ar etc., care are unele forme apropiate de cele ale verbului a avea și, de aceea, au existat opinii ce au susținut că acesta ar fi de fapt auxiliarul. Dialectul istroromân și subdialectul bănățean oferă însă stadii
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]