4,850 matches
-
războiului, ea chiar s-a înrolat și a condus un camion militar. Regele însuși, deși dintotdeauna cu o sănătate șubredă, s-a angajat într-o fabrică de muniții (unul din cele mai periculoase locuri posibile), chiar dacă bănuim că nu semna condica în fiecare zi și la prima oră. e) Regele era foarte modest și timid. Defectul de vorbire a fost un motiv de compasiune și nu de batjocură*. Regina era și ea modestă în comportament, foarte prietenoasă și avea umor. Cele
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
care ținuse slujba mare, împaratească, la schitul vestitului calugar. Toată suflarea astepta, cu infrigurare, sosirea Domnului, care dorea sa tina primul Divan in noua capitala a Moldovei. Decuseară, sosiseră în noua capitală a Moldovei Ionașco vornic, Necoară vornic, Tudor și Condică pîrcălab de Hotin, Consatantin Celebi pîrcălab de Neamț, Malcoci pîrcălab de Roman. Cu ei poposiră și o mulțime de slujitori, așa că se umpluseră și locurile de popas dimprejurul târgușorului. Domnul era bucuros că noua Curte, deși costisitoare, izbutise să farmece
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
capul, amenință domnitorul. Măria Ta, încercă să domolească primejdia Celebi Constantin, pârcălabul de Neamț, hatmanul o fi închinat câteva ulcele de vin negru! Ș-apoi o hi ostenit după drumul lung până la curtea Măriei Tale, se băgă în vorbă și Condică, pârcălabul Hotinului. Tăceți, cinstiți boieri, îi îndemnă logofătul, hai mai bine să auzim ce pricină are boier Iordache, că Domnul o fi obosit, iar Divan pentru norod l-a ține și spătarul Vasile! Să poftească boierul Iordache! trâmbiță un aprod
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
și infracțiunea interdepartamentală, și rușinea tatălui umilit în public. Am pus capăt zilelor mele de glorie în singurul mod care părea decent - pornind pe urmele prietenului meu dispărut. Am început din L.A., locul de unde se evaporase. Din citirea asiduă a condicii de arestări a lui Lee n-am aflat nimic. Am stat de vorbă cu lesbienele de la La Verne’s Hideaway, întrebând dacă domnul Foc s-a întors să le mai deranjeze, iar drept răspuns am primit numai „Nu“-uri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am spus asistentului că am adormit ascultând Încă o dată o bibliografie răscitită și compilată fără să schimbe o virgulă și că ar trebui să-mi plătească timpul pierdut; la cantină n-am vrut să mă ating de nimic, scriind În condică oximoronul „mâncarea e inmâncabilă“; la ședința asc n-am fost de acord să fie pedepsită L., dezvăluid că M. este o ticăloasă și că vrea să intre În partid numai ca să-i fie mai cald la repartiție etc., etc. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a-i induce în eroare pe detectivi, dar în acest caz nu prea putea fi vorba de așa ceva. Ar trebui să tragă vreo concluzie de aici? Și mai misterios... În timp ce asistentul nota ultimele observații pe tablă, Rhyme începu să examineze condica de intrare în clădire. - Lipsește așadar un nume, gândi el cu voce tare. Au semnat nouă oameni, dar apar doar opt nume... Cred că avem nevoie de un expert aici. Comandă: telefonează! Kincaid virgulă Parker, spuse el apropiindu-și microfonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Panama, Ecuador sau ceva de genul ăsta. Niciodată nu îmi dă toate detaliile. Voi cum sunteți? - Avem un caz care ne dă bătăi de cap amândurora și voiam să ne ajuți cu ceva. Pe scurt: suspectul a fost văzut semnând condica de intrare în clădire. Da? - Înțeleg. Și vrei să analizez scrisul? - Problema e că scrisul nu prea există. - A dispărut? - Exact. - Ești sigur că suspectul nu s-a prefăcut doar că scrie? - Foarte sigur. Avea un paznic care a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
organ de resort, Îți spune că ești un derbedeu și să-ți mai tai din perciuni și cum Îți Închipui că cineva ar pune lemn În loc de unt. Dacă vrei un nou pachet de unt n-ai decât să cumperi, iar condica de sugestii și reclamații nu este făcută pentru „șarlatani și haimanale” și „las că a văzut el pe matricolă la ce liceu Înveți și o să meargă el la director, că te știe el pe tine și marș afară, nenorocitule”. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mult, îmi veni fulgerător în minte în timp ce priveam lupta înverșunată a celor doi copii pentru mașina de cusut, pe care totuși, adevăratul domn de la „societate” a ridicat-o într-o luni de dimineață, urmat până la birjă de micul actor cu condica la subsuoară. Și poate că și mașina de cusut fusese legănată ca și racla aceea de copil, în aer, înainte de a fi scoasă în curte, unde convoiul familiar nu a mai urmat-o de rușinea vecinilor. A doua zi, moșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu sentimentul înaltei meniri a magistraturii critice: "Cu această mână deapăn lumină", spunea arătându-și dreapta; Ion Barbu, pregătindu-și cursul de matematici la cafenea, adevăratul său cabinet de lucru, unde, întâmplându-se o neregulă în servirea filtrului ritual, cere condica de reclamații, în care a lăsat o însemnare de neuitat; Păstorel, mare erudit în materie de vinuri și, când voia, ceremonios și un desăvârșit "om de lume". Avea o memorie prodigioasă, o dată recitând 500 de versuri din Verlaine, "fără nici o
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
pamfletari fără să știe alfabetul cum se cade, plagiatori nerușinați, oameni cu nume și cu titluri de contrabandă, profesori fără pic de știință, patrioți-calpuzani, toată lepădătura socială, cu atât mai primejdioasă cu cât a știut mai bine para dispozițiile din condica penală, e chemată azi a se rosti asupra competenței sale proprii în materie de revizuire a legii temeinice, asupra cedării a trei ținuturi și asupra dării de drepturi la jidani. O nație întreagă, care și-a vărsat milioane și a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
o preda, ci cu... politica. Căci d-nia lor aspiră la lucruri mari ― la senatorie, deputăție, ministerie; la posturi diplomatice, misiuni științifice plătite din buget etc. etc. etc. C-un cuvânt statul plătește acolo o sumă de individe cari iscălesc în condica de prezență fără a fi ținut clas, cari câteodată n-au nici un elev, pentru că nu se găsește om care să voiască a-și pierde vremea cu dânșii, cari nu știu studiile ce le predau, pentru că nu știu scrie, cari au
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
aceeași cale. În principiu toți evreii erau considerați ca străini, deși așezați de sute de ani în statele regelui Prusiei, și li s-a recunoscut dreptul de cetățenie numai acelora cari știau scrie și citi limba germană și își purta condicele de comerț, își făceau contractele și corespondența în această limbă. Iar restul era considerat de străini, n-avea permisiunea de-a se așeza nici la țară nici în orașe, n-avea permisiunea de-a intra ca slugi, ucenici sau calfe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mele i-a fost frica sa discute cu mine „politica“. Nici nu prea avea de altfel timp. Trebuia sa se scoale cu noaptea in cap, sa prinda la Gara de Nord trenul de 6 fara un sfert , ca sa poata semna la timp condica de prezenta a Institutului de Proiectari Petroliere din Ploiesti. In Bucuresti nu mai avea voie sa lucreze. Cind totusi o facea, era vorba despre un alt fel de „politica“: despre modul de a ma creste corect. Cind, elev de clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
reglementarea raporturilor sociale, prin abolirea șerbiei (la 1746 în Țara Românească, respectiv 1749 în Moldova) și fixarea îndatoririlor țăranilor clăcași față de boieri la 12 zile de muncă pe an. Reformele juridice s-au înfăptuit printr-o succesiune de codificări (Pravilniceasca Condică a lui Alexandru Ipsilanti din 1780 și Legiuirea Caragea din 1818 în Țara Românească și Codul lui Scarlat Callimachi din 1816-1817 în Moldova). În bezna națională a secolului fanariot (așa cum este el perceput în conștiința istorică românească) au licărit primele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
lor de botezare a popoarelor barbare și de propovăduire a civilizației creștine și în rândul acestora: "Românii începurŏ a facce propagandă christianismului între Unguri" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 54). Fondul creștin al românismului este probat și de faptul că "prima condică a Romaniei fu Pentateucul lui Moyse, împlinit cu principele evanghelice" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 81). Prin "Romania", Heliade se referă nu la statul modern, ci la România ancestrală, care a luat ființă imediat după retragerea aureliană. În configurația spirituală a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de naturalizațiune, răvașe de protecție și concesiuni se vor privi ca pământeni. 2. Durata acestei calități ce li se atribuie ca pământenii li se acordă însă numai sub următoarele condiții: Să poarte porecle hotărâte de familie. Nu numai în purtarea condicelor lor de negoț, ci și în compunerea contractelor lor și a declarațiilor juridice a voinței lor să se servească de limba germană sau de altă limbă vie, iar la iscălirea numelui lor să nu se servească de alte litere decât
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
înaltul suveran. După pacea de la Kuciuk-Kainargi (1774), fiind numit domn Alexandru Ipsilanti, este chemat la Țarigrad spre a-l însoți în țară. E pentru a treia oară vistier, apoi spătar. Colaborează, în baza unor temeinice cunoștințe juridice, la întocmirea primei condici de legi a Țării Românești, tipărită în 1780 (Pravilniceasca condică), și sprijină inițiativele „înțeleptului” Ipsilanti de a statornici învățământul. Hrisovul de organizare a școlii, redactat în 1775 de V. (argumentează Cornel Cârstoiu), este un elogiu luminist adus învățăturii, „podoabă” prin
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
Alexandru Ipsilanti, este chemat la Țarigrad spre a-l însoți în țară. E pentru a treia oară vistier, apoi spătar. Colaborează, în baza unor temeinice cunoștințe juridice, la întocmirea primei condici de legi a Țării Românești, tipărită în 1780 (Pravilniceasca condică), și sprijină inițiativele „înțeleptului” Ipsilanti de a statornici învățământul. Hrisovul de organizare a școlii, redactat în 1775 de V. (argumentează Cornel Cârstoiu), este un elogiu luminist adus învățăturii, „podoabă” prin care se câștigă „cunoștința lucrurilor și ființelor” și traiul „după
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
pe fluviu, de primele legi în organizarea armatei terestre și, mai ales, de instituirea Logofeției de Obiceiuri, instituție politică și culturală care se ocupa de protocol: era menită a păzi „cu cuviință și statornicie”- în baza unor norme extrase din condicile împărătești ale Țarigradului sau din hrisoave interne și a informațiilor furnizate de ele privind istoria, geografia, viața bisericească și politică a țării - regulile diverselor ceremonii, fixarea dregătoriilor etc. Se știe că V. obținuse și copiase prin strădania sa prețioase documente
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
privind istoria, geografia, viața bisericească și politică a țării - regulile diverselor ceremonii, fixarea dregătoriilor etc. Se știe că V. obținuse și copiase prin strădania sa prețioase documente și că le păstra în „arhiviile” casei de pe Podul Mogoșoaiei (A.I. Odobescu). Astfel, Condica divanului Valahiei (Condica Văcărescului), o copie de 214 file în chirilică îi este atribuită (Dan Simonescu), el fiind traducătorul semnat al hatișerifului acordat de sultanul Selim al III-lea raialelor românești la 1791. Tot el ar fi fost traducătorul hatișerifului
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
viața bisericească și politică a țării - regulile diverselor ceremonii, fixarea dregătoriilor etc. Se știe că V. obținuse și copiase prin strădania sa prețioase documente și că le păstra în „arhiviile” casei de pe Podul Mogoșoaiei (A.I. Odobescu). Astfel, Condica divanului Valahiei (Condica Văcărescului), o copie de 214 file în chirilică îi este atribuită (Dan Simonescu), el fiind traducătorul semnat al hatișerifului acordat de sultanul Selim al III-lea raialelor românești la 1791. Tot el ar fi fost traducătorul hatișerifului „împăratului Hamid”, emis
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
Ist. lit. (1982), 65-68; N. Tcaciuc-Albu, Ienăchiță Văcărescu (Viața-opera-influențele străine), Cernăuți, 1943; Popovici, Studii, I, 165-168, 382-387, 431-434; Diomid Strugaru, Gramatica lui Smotrițki și prima gramatică românească, RSL, 1960; Cornea-Păcurariu, Ist. lit., 46-59; Cornea, Alecsandrescu-Eminescu, 737; George Florescu, Dan Pleșia, Condica Văcăreștilor, copii de documente, regeste și mențiuni, STD, 1966, 5; Al. Piru, Poeții Văcărești, București, 1967, 9-45; Ist. lit., II, 170-173; Andrei Nestorescu, Dicționarele lui Ienăchiță Văcărescu și limba română literară la sfârșitul secolului al XVIII-lea, SLF, I, 51-63
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
1974; Mihail Caratașu, Documentele Văcăreștilor, pref. Șerban Cioculescu, București, 1975; Papadima, Ipostaze, passim; Nedret Mamut, Câteva modele și motive literare în opera lui Dimitrie Cantemir și Ienăchiță Văcărescu, RITL, 1978, 3; Dan Simonescu, N. Vasilescu- Capsali, Restituiri: Ienăchiță Văcărescu. O condică de ceremonial, MS, 1979, 1; Tudor Mateescu, Prețuitori ai arhivelor: Ienăchiță Văcărescu, RA, 1979, 2; Dicț. lit. 1900, 893-895; Simion, Dimineața, 15-24; Piru, Ist. lit., 33-34; Scarlat, Ist. poeziei, I, 105-107, 173-176, 189-191; Marin Sorescu, O dinastie lirică: Văcăreștii, RITL
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
era atât de răspândit încât linia de demarcație dintre darurile oficiale și cele neoficiale ajunsese tot mai labilă, sistemul darurilor ajungând atât de practicat încât făcea parte din arsenalul formulelor de politețe, iar persoanele oficiale le pretindeau pe față. În condica de drept penal și procedură penală intrată în vigoare la 1 ianuarie 1852 în Muntenia sub domnia lui Barbu Știrbei apare pentru prima dată expresia de „funcționar public” prin aceasta proteguind activitatea tuturor organelor statului și numai a unora din
Băncile şi corupţia by Costel Drumea () [Corola-publishinghouse/Science/353_a_573]