866 matches
-
nimic. E șofer de taxi, visul lui e ca o femeie să se urce într-o bună zi în taxiul lui și să-i spună „Urmărește mașina aia!“ sau „Parchează acolo și stinge farurile!“. Dacă tot simți nevoia să te confesezi străinilor, atunci spune-le despre viața ta și nu despre a mea. Știam amândouă că reacționam atât de violent doar pentru că eram zguduită pentru că-l văzusem pe Mark cu Tally. Lisa a înțeles asta, așa că nu m-a contrazis. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a făcut să cred că a fost o aventură în toată regula! —Știi cum e Kieran. Probabil s-a simțit la fel de vinovat ca și cum ar fi avut o aventură în toată regula. Bietul de el, crezând că-și poate ușura conștiința confesându-se soției lui, care se dovedea atipic de tolerantă! Ceea ce a durut cel mai mult e probabil faptul că a ascuns asta de ea mai mult decât trădarea în sine, am concluzionat, amintindu-mi apoi că și eu ascundeam multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în Hammersmith să las niște prosoape de bucătărie pe care mătușa Lynn le lăsase la mine. Ceea ce fusese de fapt o scuză ca să scap de atmosfera urâcioasă de acasă. Îi povestisem tot ce se întâmplase. Cum nu putusem să mă confesez Lisei, Mariei sau lui Lynn sau chiar lui Kieran. I-am urmărit ochii lărgindu-se și îngustându-se, căznindu-se să rețină toate complicațiile. Nu a făcut nici un fel de comentarii, în principal pentru că îl bănuiesc că avea nevoie facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
zâmbet abia zărit, enigmatic, care lipsea de data asta. în schimb, colțurile gurii i-au căzut pentru moment. Ghinion e un fel personal și indulgent de a spune. Masochism ar fi un termen mai precis. Era ca și cum un părinte se confesează unui copil maturizat; eram rușinată și fascinată în egală măsură. — Vrei să stăm jos? am spus, arătând spre două scaune neocupate. Am fost surprinsă când și-a împreunat sprâncenele pentru o secundă, pentru a se gândi; apoi a încuviințat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o grămadă, bine prinse, iar eu nu aveam curajul să o întreb mai multe decât mi-ar fi zis ea din proprie inițiativă. Până la urmă, am avut senzația că ar fi vrut să trag puțin de ea să mi se confeseze și mi-am blestemat prostia cu care am stat degeaba. După un timp s-a întors cu fața la mine, cu o expresie golită de toate în afară de bunăvoință și interes. Asta era Lee pe care mi-o aminteam și trebuie să recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
s-a întâmplat și atunci. —Judy, am întrebat plină de curiozitate, cum de știi atâtea despre Claire și slujbă? Judy și Claire nu aveau absolut nimic în comun, în afară de faptul că locuiau în aceeași casă. Nu o vedeam pe Claire confesându-i-se lui Judy. Și era prea mândră să anunțe în public că nu primise slujba în ciuda faptului că rugase pe cineva să o recomande. Credeam că știu deja răspunsul, după cele spuse de Tom la petrecere. Dar voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
teatru, nu mor niciodată!”. Chiar! „Eu am Început, de, ca prostul, să scriu, dragă Doamne, o comedie. CÎnd voi isprăvi-o, nu știu!” - Îi scria Ion Creangă, lui Eminescu, În toamna anului 1877. Iar Înainte de-a muri, i se confesa editorului său, Grigore I. Alexandrescu :” Hei, dacă voi mai trăi, am să fac și eu o piesă de teatru țărănească!”. Piesa nu a fost terminată : dar, Emil Gârleanu și A.D. Xenopol au găsit prima pagină a unei comedii. Și nu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de două secunde ca să-și dea seama că are cine să-l înțeleagă și-i un moment cât de poate de prielnic să se vaite. Oricui, deh, și tocăturii de paie și până și dudului ăstuia i s-ar putea confesa, și deja îi e bine spunându-i lui Mărgărit că se cam zbate ca peștele pe uscat, prietene, o duc destul de greu, iar Mărgărit îi promite că o să-l ajute în vreun fel, să se gândească, iar promisiunea asta parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tăică-său, Petre, trăgând nădejde că în felul ăsta i-ar intra pe sub piele bătrânului și l-ar îmbuna ca s-o ajute, cum o ajutase, de altfel, și cu Mugurel, Mirelo, în părinți ne e toată nădejdea. După ce i se confesă lui frate-său, din toată inima, despre tărășenia cu Velicu, Vlăduț le povesti, la rându-i, bătrânilor cum se pricopsiră cu încă un nepot. Inimile lor se împietriră - Vlăduț îi transmise soră-sii că bătrânii nu mai vor să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ta, da, o târâi după tine, n-ai încotro, asta e, n-ar fi suportat ca ea să se scape cu povestea aia care o stigmatizase în ochii lumii și care o cam debilizase, răscolindu-i pornirea de a se confesa oricui s-ar pune la mintea ei. Oh, lui Rafael chiar nu-i trebuia. Parcă ar fi dat să fugă. Să faci pe indiferentul, să dai să fugi de lângă un astfel de specimen pursânge, ar fi fost un semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Crucea-i în om și-i chiar omul, și orice ar povesti omul despre el însuși nu se compară și nu poate întrece greutatea crucii. 21. Când s-au întâlnit a treia sau a patra oară, ea i s-a confesat că și-ar dori foarte mult să plece în străinătate. Păi, cum naiba, își punea mari nădejdi în chestia asta. În Italia, da, îi povestise ei Getuța că-n Italia îți găsești mai ușor de lucru decât în alte părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
supere, dragostea mea, să n-o sperie tocmai acum, când a-nceput și i s-a făcut, oh, pulsa, exploda, te rog, și uite că rugămintea-i fu ascultată, complimentul îi pică bine și-i zgândări dorința de a se confesa, iar de-acum o asculta și o pândea, sorbind-o laolaltă cu confesiunea ei piezișă, alunecoasă, țâfnoasă, cum că-i sătulă. Cât de pornită, dragostea mea, câtă ură, ea, una, nu așteaptă chiar nimic de la bărbați. Aha, asta e, dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai tinere decât Desdemona. Încă mai locuiau cu părinții. O priveau cu respect pe Desdemona, care era stăpâna propriei case. Geloase pe frumusețea ei, se uitau la ea cu admirație; flatate de atenția pe care le-o arăta, i se confesau; iar când Începu să le dea sfaturi despre cum să se aranjeze, o ascultară. Desdemona Îi spuse lui Lucille să se spele mai des și Îi sugeră să-și dea cu oțet la subsuori, ca dezodorizant. O trimise pe Victoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că inima i-o luase la galop. Respiră adânc și începu să citească prima scrisoare. * Petre, Petre, dragule, iubitule! Încerc să-ți vorbesc "în scris", pare ciudat, dar mi-am zis că asta poate fi o cale de a mă confesa, de a împărtăși, dacă nu ție sau altora, foii imaculate de hârtie, câte ceva din preaplinul sentimentelor ce m-au copleșit și mă bântuie de când te-am cunoscut. Ai fost prima mea dragoste și unica până acum. Când ne-am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
lui Carmen. Pentru cât timp va mai rămâne la Bucura, până se va întoarce iarăși pentru iarnă la București, dorea să-și petreacă timpul doar cu el, cu gândurile lui. "Simt din nou dorința de a scrie, de a mă confesa, de a mă mărturisi, așa cum am făcut-o și altă dată. Mă întreb de ce nu merg la un preot, dacă vreau să mă mărturisesc? Am înlăturat ideea. Nu cred că pot. Acolo se spun păcatele, ori eu vreau să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de bucovinean osândit la o viață zbuciumată, m-a urmărit cu obstinație. Drept consecință, inevitabilul s-a produs, și iatămă dedicat unei narațiuni subiective, tragico ironice, care să consemneze sfârșitul vindecării spiritului, după acei primi ani blestemați de captivitate comunistă. Confesându-mă unor confrați preocupați de literatură, unii m-au persiflat galeș, căci sunt umoriști de rasă, iar alții au zis că aș avea limbrici. Când le-am dovedit că, din punct de vedere medical, nu aveam limbrici, nu s-au
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
nu determină schimbări de ordin metafizic, sau vreun fior transcendental, este prezentă atât în romanele cât și în nuvelistica lui Anton Holban. Iubirea și îndepărtarea de ființa de care într-o primă fază e atras reprezintă pentru eroii care se confesează șansa unei introspecții care nu-i modifică. Adolphe „va fi într-un fel schema majorității romanelor de analiză, căci, așa cum ne spune și numele, evenimentul lor epic cel mai important este însăși analiza, urmărirea succesiunii cauzale a stărilor sufletești ale
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
de ceea ce vreau eu să-mi pese. Dar pe Titi toate îl ating. Apoi eu spun deseori că îmi pasă de părerea celorlalți, dar dacă eu vreau să nu-mi pese, nu-mi pasă. El însă chiar asta mi-a confesat : că părerea celorlalți despre el va conta teribil de mult, totdeauna. Iată, m am gândit atunci, ascultându-l, iată că și calitățile pot fi defecte. Lucru pe care îl gândisem și despre Ștefan, în momentul când a început să mă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
postura unui vorbitor parlamentar ? Să fie oare adevărat ceea ce Sophie a strecurat într-o zi, că visul tână rului Ialomițeanu, ce încă mai afectează interes pentru filologie, ar fi în realitate o carieră diplomatică ? Este desigur adevărat, de vreme ce i-a confesat-o ei... Bieții sigisbei, surâde cu înțeleaptă îngăduință Profesorul, bieții sigisbei ce fac confesiuni doamnelor măritate, bazându-se pe discreția unei donna angelicata, intruvabilă în realitate ! Bieții sigisbei ce n-au decât experiența alcovului, unde amanții nu se îndură în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o urmare necesarie a artei reprezintative și naturalminte că întoarce astfel pe dos toată pozițiunea și problema artei și a artistului. Din nenorocire numai că vorbele lui Iarno sunt încă și azi dogma unei mari părți ale actorilor, care se confesă de adepți ai acestei doctrine prin atitudinea lor față cu artea. {EminescuOpXIV 248} {EminescuOpXIV 249} reculege în contră-i și de-a-i rezista. Asta trebuie să devie onoare a profesiunei. Asta însă e posibile numai atuncea când membrii acestei activități
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
țăcănit care ar fi condus taxiul dacă s-ar fi aflat la New York. —Ai familie aici? întrebă Dermot. — Nu. Un iubit, ceva? Nu. Deoarece ea nu era dispusă să vorbească despre ea, vorbea el în schimb. —Ador să conduc, se confesă el. —Iuhuhu, spuse Lisa urâcioasă. —Știi ce fac în ziua mea liberă? Lisa ignoră întrebarea. Ies să conduc. Asta fac. Și nu doar până la Wicklow, fac o plimbare lungă. Până la Belfast, poate la Galway sau la Limerick. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu același nume, așa că acum sunt Trix. Până acum eram recepționeră, dar am fost promovată, mulțumită ție. Ca să vezi, nu m-au înlocuit... Pe aici, liftul e în direcția asta.Recunosc că nu stau foarte bine la capitolul tastat, se confesă Trix în timp ce urcau. Dar la mințit mă descurc de minune. Pot să mint cu șaizeci de cuvinte pe minut. Pot să spun că ești în ședință oricui și garantez că nimeni n-o să se prindă că nu-i adevărat. Decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o voce tremurândă. Deci, ascultă aici, femeie, asta pur și simplu nu merge. Până la urmă, l-a obligat pe Dylan să întârzie la serviciu într-o dimineață ca să se poată lua el de Flor. Și, bineînțeles, aceasta i s-a confesat lui Dylan, care era indulgența întruchipată. Dylan avea ceea ce se numește un fel special de a se purta cu oamenii. Și, la propunerea lui, au ajuns la înțelegerea încă valabilă în care Clodagh îi desena lui Flor instrucțiunile. Din cauza vinovăției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a lui Ashling și acestea trebuiau să se minuneze de frumusețea hainelor. Ashling, terminată de rușine, făcea tot ce îi stătea în putință. Dar Lisa abia dacă făcea efortul de a se uita. Ar putea fi și mai rău, se confesă ea după ce încă o adolescentă se învârti și se fâțâi prin fața lor, după care plecă. Măcar nu e vorba de costume de baie. Asta s-a întâmplat la un dineu în Londra - încercam să mănânc în timp ce șase fete își băgau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de patru ani, în prima lui zi de grădiniță. Și uită-te la asta, spuse ea, arătându-i o poză cu un Jack adolescent, stând lângă o masă micuță. — Eu făcusem masa aceea, spuse Jack mândru. —E foarte îndemânatic, se confesă Lulu. Știu, aprobă Mai, după care, pentru o fracțiune teribilă de secundă, se întrebă dacă a spus asta cu voce tare. Mai a continuat să fie bombardată cu dulcegării, și lucrurile au mers bine, până a zărit o altă poză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]