864 matches
-
zis și pentru niște principii la care nu ține188 tânărul caută soluții pentru a-și ușura viața și așa grea din considerente financiare. O variantă a fost truda sa pe teren literar. Acum scriu un epos tragodic 189 i se confesează prietenului său de departe, Iacob Negruzzi. E evident că sursa principală a primului său roman, Revoluția din Pârlești, o reprezintă propriile sale nevoințe din Arad. Trei ani mai târziu, scritorul va relua tema propusă aici în nuvela Crucile roșii; în
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de ani neîntrerupți în slujba științei agricole românești, ing. dr. Mihai Cristea este pensionar. În această ipostază s-a stabilit la Cucorani “pentru confortul fizic și psihic în casa (părinteascăă de care sunt legat cu toată ființa mea”, după cum se confesa unui coleg. Obișnuit, curând după ieșirea la pensie, în jurul oricărui cercetător, oricât de important, se așterne tăcerea... Mihai Cristea, deși suferind, s-a străduit să se mențină în conul de lumină al actualității; bazându-se pe ceea ce a fost și
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
nu necesitau prea multă concentrare, exactitate și continuitate în urmărirea și apoi în valorificarea experiențelor. Nu demult, i-am făcut o vizită lui Mihai la Cucorăni Botoșani. Cu acest prilej a făcut remarci demne de a fi consemnate. Ne-am confesat desigur și-n privința anilor ce s-au așternut pe umerii noștri. Iată ce mi-a spus: “Îți dorești o senectute frumoasă? Urmărește a fi în continuare activ și util. Și, mare atenție. Viața rămâne interesantă și frumoasă dacă îți
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
conștienți. De exemplu, noi presupunem din capul locului, atunci când vrem să mergem la un spectacol de teatru, că în sala de teatru sunt montate scaune, motiv pentru care nu venim cu un scaun de acasă. Totodată, avem încredere să ne confesăm preotului în timpul spovedaniei, fără să ne gândim că acesta va spune mai departe ceea ce a aflat sau nu ne impacientăm atunci când vedem un copil mic singur într-un parc de joacă, pentru că presupunem că părinții lui sunt undeva în apropiere
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
pe ele însele, dezvăluindu-se mereu în fața unui ,,celălalt”. Ea presupune, spre deosebire de monologul interior care predomina în Întoarcerea din rai, presupune, pe lângă o coerență a ideilor, și o unitate a formei, o continuitate internă a frazei. Un personaj care se confesează, așa cum fac, pe rând, Mavrodin și Hasnaș, chiar dacă dă frâu liber gândurilor și emoțiilor, are totuși conștiința că este ascultat de cineva și de aceea nu poate fi indiferent la forma pe care o dă relatării sale. Iar atunci când, din
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
Hasnaș, chiar dacă dă frâu liber gândurilor și emoțiilor, are totuși conștiința că este ascultat de cineva și de aceea nu poate fi indiferent la forma pe care o dă relatării sale. Iar atunci când, din diverse motive, exprimarea celui care se confesează devine ambiguă, rolul celuilalt, al personajului care ascultă, este de a interveni cu întrebări care să-l lămurească și care vor clarifica și pentru cititor starea lucrurilor. În Nuntă în cer, avem de-a face cu o dublă confesiune. Fiecare
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
Comportamentul Ilenei / Lena este în esență același în ambele cazuri, dar fiecare dintre cei doi bărbați îl percepe altfel. Și de aici o construcție completă a unui personaj care practic nu există în roman decât prin cuvintele celor care se confesează. La nivelul compoziției, deosebirea netă dintre Mavrodin și Hasnaș se materializează în primul rând într-o scindare a romanului în două părți: prima (cuprinzând nouă capitole) este povestea lui Mavrodin, iar a doua (cuprinzând șapte capitole) înfățișează povestea lui Hasnaș
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
trecut am fost la Spitalul Militar să-l văd pe Gheorghiță Dumitreasa... Era suferind săracul, rău, cu dureri, cu perfuzii, greu... Era adânc și glumea mereu... și râzi, și râzi, am râs amândoi...” (Cap. 10) De ce simte sfinția sa să se confeseze?! Ce conotații să aibă acest cuvânt, „râsul” în acest context?! Râsul de atunci („și râzi, și râzi, am râs amândoi...”) și râsul evocării („Amintindu-și de schimbul de replici de atunci, Patriarhul râse din nou...”) Așadar, râsul de atunci pare
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
era și el implicat în greșeala lui Ovidiu: prin urmare, la Brindisi, poetul se afla între ciocanul lui Augustus deja în acțiune și nicovala lui Paulus Fabius Maximus, deja consul și unul dintre puternici "amici Augusti". Dacă Ovidiu ar fi "confesat", adică dacă ar fi afirmat că greșeala lui era legată de atitudinea lui Paulus față de împărat, fără îndoială Paulus ar fi negat ca să se salveze pe el însuși, ar fi negat totul și ar fi devenit dușmanul declarat al lui
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în călătorii de plăcere, momentele de evaziune în care oamenii obișnuiți își caută periodic refugiul, toate clipele acestea trecute fără rost, adunate, nu însumează în propria-i existență mai mult de patru săptămâni (Curios! Aproape în aceiași termeni i se confesează Goethe lui Eckermann, la 75 de ani!2). Dar nici atunci Lovinescu nu pare să fi stat chiar degeaba, cu mâinile în sân. Dacă punem cap la cap informația biografică și consemnările diaristice (lapidare, condensate până la scurtimea enigmatică a formulelor
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
erotic presupune întotdeauna, în romanele lovinesciene, o prealabilă deșertare a sufletului, confesiunea având efecte afrodisiace, când nu ajunge să se substituie efectiv actului amoros. Ca atare, Andrei și Mab sfârșesc prin a-și petrece noaptea în același pat numai după ce, confesându-se unul altuia, și-au unit sufletele "în povestea dragostei înșelate". E drept, mai mult femeia vorbește (ca să uite de răzbunare), în vreme ce bărbatul se mulțumește s-o asculte doar, compătimitor, primind la schimb cuvenita răsplată. Dimineața, după noaptea de amor
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nu vă lăsați impresionată. M-ar fi obosit. N-aș mai avea răbdare, nici chef. Așa însă capăt încredere, sper să ne înțelegem. Se apropiase dintr-odată cu scaunul. Un aer dezarmat, nenorocit. Ca și cum cerea ajutor. Gata să cedeze, să se confeseze, ca unui prieten. — Nu suport inferioritatea adversarului ! Mă dezarmează. Mă descurajează. Am insistat, v-am spus, să fiți într-o stare normală. Nu mai funcționez când știu că cel care mă ascultă a fost, înainte de a-i vorbi, bătut, speriat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Gambetta, Faure au frică de a recunoaște îndreptățirea cestiunilor soțiale. Victor Hugo știa prea bine că acea mână a părinților întinsă din mormânt către fii e o frază. Împăratul a știut, [a] recunoscut, nu s-a speriat și, fără să confeseze profundele adevăruri ce treceau ca niște umbre prin sufletul său, a lucrat și a lucrat bine. E o idee profundă în espresia: Beschraenkter Untertanenverstand. Ochii mulțimei nu se deschid pentru ca să nu [se] sperie de abisul de nenorocirea către care merge
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
infinitul apropiat; dogorești și ți se scurge clocotind limfa din ansamblul rănit de copilul minune, zâmbind năstrușnic și misterios... vreau să-ți fur lanțul ce mi l-ai dăruit ca să fim dezlegați de toate frământările; m-aș destăinui, m-aș confesa, ți-aș spune orice dar mi-e frică... mi-e tare frică de Verde Împărat! În magazinul de chițibușuri m-ai zărit imediat; tu... Împărăteasa cerurilor, Gladiola veșniciilor căutai plictisită printre poeme ratate unul uitat; m-ai luat ca arvună
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
buni colegi. Se îndreptau spre un binecunoscut liceu, ținânduse de mână, ca niște copii care merg la grădiniță sau la școală. Când eram pe punctul de a-i depăși, atenția mi-a fost atrasă, involuntar, de spusele băiatului, care se confesa drăgălașei codane. Încerc să redau, cât mai fidel, ceea ce povestea băiatul cu alură de elev de clasa a X- a sau a XI-a. ... Am fost sâmbătă la un bairam (iar ceea ce povestesc se întâmpla marți, săptămâna următoare) și distracția
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
copil al lui tanti Aurica, văduvă și ea de 3 ani. Ea nu a reușit să termine liceul agricol și a muncit ca șef de echipa într-o fermă viticolă. Ori de câte ori avea probleme la serviciu sau în altă parte se confesa Ramonei, pe care o iubește și o admiră foarte mult, întotdeauna găsind o soluție problemelor ei. După ce terminară lucrul în gospodărie, cele două femei intrară în bucătărie, noaptea care se lăsă înveli în întunericul ei, ca o mantie totul, aducând
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
în spatele lor... așa că eram mințită din două direcții... mă mințeam singură... Nu mi-am spus propriu-zis "Mă păcălesc singură". Știți, după cum am precizat, am inventat o mulțime de explicații și chiar le-am luat drept valabile... Nici nu m-am confesat altcuiva, pentru că îmi era teamă de ceea ce mi s-ar fi spus. Voiam să cred că totul este în regulă, că totul avea să fie bine și că el nu mă înșela. Dacă m-aș fi confesat altcuiva, mi s-
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu m-am confesat altcuiva, pentru că îmi era teamă de ceea ce mi s-ar fi spus. Voiam să cred că totul este în regulă, că totul avea să fie bine și că el nu mă înșela. Dacă m-aș fi confesat altcuiva, mi s-ar fi spus că sînt mințită și nu voiam să aud așa ceva... Însă pe cît de mult aș fi vrut să fac de detectivul și să-l prind asupra faptului, pe atît de mult preferam să nu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care ajungem să negăm lucruri de care sîntem convinși sau eram convinși că ar fi adevărate. Partea semnificativă a declarației lui R2 este faptul că nu voia să audă alte persoane spunîndu-i că era înșelată, și drept urmare nu s-a confesat nimănui. Kovar (1974:148) susține că cei care se auto-amăgesc au nevoie de ajutorul celor din jur pentru a reuși, însă în acest caz este vorba de cineva care se mințea pe sine, nesinceritatea sa manifestîndu-se mai degrabă prin gînd
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este în acord tacit cu mincinosul, poate încerca să evite posibilitatea ca altcineva să dea în vileag înșelătoria. După cum s-a menționat în capitolul 7, femeia care se autoamăgea, consultată de Werth și Flaherty, a afirmat: "Nici nu m-am confesat cuiva, pentru că îmi era teamă de ceea ce mi s-ar fi spus. Voiam să cred că totul mergea bine și că nu eram mințită". Într-adevăr, o persoană din afară poate da în vileag o minciună cu mai multă ușurință
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pentru a accede, apoi, la nivelul literar, generator de sens estetic. La acest nivel, i se propune, din partea polemistului-artist, o dublă lectură. Cititorul fidel este vocea care tace, urechea care ascultă mărturia și mintea care judecă probele. Lui i se confesează și i se justifică autorul, îi aduce probe, căutând să-l persuadeze și deci să-i câștige adeziunea: Am afirmat că "polemistul" Iorga nu e un polemist decât în absență. Îndată ce are în față pe adversar, arcul i se înmoaie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sipahi, cf. "spahiu" în armata otomană) este de origine persană și desemna un cavalerist indian aflat în slujba Companiei Indiilor de Est. §§§ Într-o scrisoare adresată unchiului ei Leopold I, regele belgienilor, la scurt timp după nefericitul eveniment, Victoria se confesează: My life as a happy one is ended! The world has gone for me...His wishes, his plans... about everything, his views about everything are to be my laws! And no human power will make me swerve from what he
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
și depistează cauza transmiterii tifosului, prin paraziți. Fracastoro îl va completa. De asemenea ideea sa că absența fierului din organism duce la anemie va fi demonstrată în 1832 de medicul Boulot. În De vita propria (despre viața personală), Cardanus își confesează viața sa ciudată și plină de contrarietăți, ca și gândirea sa. Istoricul, filosoful și psihologul german Wilhelm Dilthey (1833 - 1911) va afirma despre Cardanus că este una dintre cele mai „demonice“ personalități din Renaștere, fiind caracterizat de un spirit nemulțumit
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
că trei săptămâni mai târziu se afla la departamentul de contabilitate al băncii, iar Jayne și Sinead, cele două colege noi ale ei, se interesau să afle totul despre ea. Darcey nu fusese niciodată genul de om care să se confeseze străinilor. Și-apoi, nu avea să se numere printre angajații băncii decât câteva luni și nu se aștepta să ajungă prietenă la cataramă cu nici una din ele. Le spuse lui Jayne și lui Sinead că era din Galway și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
țăcănit care ar fi condus taxiul dacă s-ar fi aflat la New York. —Ai familie aici? întrebă Dermot. — Nu. Un iubit, ceva? Nu. Deoarece ea nu era dispusă să vorbească despre ea, vorbea el în schimb. —Ador să conduc, se confesă el. —Iuhuhu, spuse Lisa urâcioasă. —Știi ce fac în ziua mea liberă? Lisa ignoră întrebarea. Ies să conduc. Asta fac. Și nu doar până la Wicklow, fac o plimbare lungă. Până la Belfast, poate la Galway sau la Limerick. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]