1,079 matches
-
unor cadre sociale (moravuri, conduită publică etc.), are loc un grav proces sau ritual de ,,ostracizare a pharmakosului"21 printr-o pedeapsă gravă, constând în rușinarea publică. La același regim sunt supuse și infracțiunile contrare, de scufundare în automatism, în conformism rigid, de rutinare și fixație în scheme perimate, sancțiunea comicului fiind în acest caz una a disperării, manifestată în forme aberante, paroxistice, antiestetice. Cu sau fără observarea distincțiilor precizate, comună tuturor definițiilor date comicului este importanța acordată ideii de contrast
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca niște baloane de săpun toate închipuirile vidului, de la demagogia vorbelor deșarte și umflata hagiografie națională, până la falsa cultură, falsul civism, falsa prietenie și falsul amor"77. Conștient de opoziția dintre creația sa și direcția artistică majoritară, Caragiale este refractar conformismului superficial, demascând necruțător impostura artistică. Atitudinea sa de izolare, asociind respingerea nonautenticului, este fructificată în cel puțin două direcții: cea a profesării unei denudări a procedeelor în sens parodic și cea a "dadaismului" caragialian. Al. Călinescu a analizat modalitatea în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spune nimic", absența de viață lăuntrică, mecanica vieții de zi cu zi, omul scăldându-se în mediul său social, nemaideosebindu-se de el"111. Traseul determinativ FlaubertCaragialeIonesco își găsește în acest fragment o justificare convingătoare în similitudinea viziunii critice asupra conformismului universal. În ceea ce privește nivelul superior al parodiei, denigrarea limbajului însuși, "vorbirea pentru a nu spune nimic" este o formulă ce caracterizează perfect tipul de conversație noncomunicativă exersată de personajele Cântăreței chele. În lucrarea Understanding Utterances, Diane Blakemore analizează în capitolul Relevance
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
instanță, al celui conversațional se subordonează astfel comicului absurdului pentru a configura profilul acestei "comedii a comediei" nu ca pretenție de reper superlativ, ci, dimpotrivă, ca "antipiesă", deci ca expresie a negației și a contestării, specifice avangardei postbelice. Perspectiva asupra conformismului universal, marionetizarea personajelor și, mai cu seamă lucida demascare a crizei limbajului generată de grave deficiențe de la nivelul gândirii logice, sunt aspecte prin care teatrul lui Eugen Ionescu și în special această primă piesă a sa, amintesc de viziunea caragialiană
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în studii aproape exhaustive numeroși cercetători. Magistrală, între multe exemple, rămâne analiza lui Șerban Cioculescu, Ironia în opera lui Caragiale 145, inclusă în Caragialiana sa, completată lăudabil cu cea a lui V. Fanache din capitolele Viața ca Mare Comèdie și Conformismul ironic, din cea de-a doua ediție augmentată a studiului amplu Caragiale 146. Avantajați prin acest enorm sprijin exegetic, nu ne rămâne decât să ținem cont și de considerațiile de natură teoretică amintite în prima parte a acestui subcapitol și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Bălălău și Pentagon sunt în aparență pușlamale vesele, inofensive și amuzante prin sclipitoarele vorbe de duh și paradoxurile care șochează trecătorii inoportunați. Această conduită marcată de neseriozitate, cinism, zeflemisire ireverențioasă, este însă impulsionată de pornirea legitimă de răzvrătire adolescentină împotriva conformismului, a șabloanelor convenționale de comportament, a ipocriziei și a rutinei care macină trăirea autentică. Așadar, recurgând la un comportament zgomotos, la prima vedere jucăuș și iresponsabil, ofensiva lor se îndreaptă de fapt, împotriva logicii, a firescului, a convențiilor și a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
consternare, dar și de trezire a conștiințelor, este simultan o punere în scenă și o defulare a propriei angoase a imposibilității de comunicare (Cântăreața cheală, Lecția, Scaunele), a singurătății în existență (Scaunele), a anulării identității și a demnității umane prin conformism sau masificare (Jacques sau Supunerea, Rinocerii), a proliferării obiectuale care anihilează ființa umană (Amedeu sau Cum să te debarasezi, Noul locatar), a invaziei inconștientului (Victimele datoriei) și, mai ales, a morții (Ucigaș fără simbrie, Regele moare, Setea și foamea, Jocul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
imaginarul popular american (și nu numai), îmbunătățindu-și statutul, de la un pericol major pentru psihicul infantil, la stimul pentru educație și dezvoltare personală. Ei intră, cu alte cuvinte, în mainstream. Ideea Marvel a avut originalitatea de a "sparge" consensul și conformismul, propunând eroi care nu reușesc întotdeauna să-și împlinească scopul, "îmbinând într-o formulă narativă eficientă anxietățile adolescenței cu cele ale Războiului Rece", punând la îndoială, prin puterea uneori ineficientă a eroilor, însăși puterea Americii, opinează același Wright. Concomitent și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
într-un articol pe care Cici îl traducea din engleză, formația Queen era înjurată în toate felurile. Muzica lor era numită musak, iar eifaggots. Nu li se iertau, mai ales, cămășile de mătase albă cu care apăreau în concerte, culmea conformismului burghez, după părerea celui ce semna articolul. O fată plină de coșuri pe frunte încerca să dea pagina, citind pe dedesubt. Intr-un pulovăr pufos, de mohair roz bon-bon, stătea deoparte Clara, frumoasă, cuminte și pură, cu tenul ca o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
urmă nu s-a mai știut ce anume înțeleg prin paradox cei ce mi-au spus-o. Deși paradoxul este, ca și pesimismul, unul din cuvintele care au sfârșit prin a-și pierde orice sens în Spania noastră, în Spania conformismului gregar. Eu și ireconciliabil? Așa se nasc legendele! Ci să lăsăm acum asta. Apoi Cassou îmi zice mort și înviat totodată - mort et ressuscité ensemble -. Când am citit calificativul de înviat, am simțit un fior de anxietate. Pentru că mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
tablourile lui Du Maurier ar fi prins viață. Du Maurier Înțelegea perfect modul În care Îmbrăcămintea și purtarea Îți puteau dezvălui clasa socială sau casta căreia Îi aparținea cineva, În timp ce trăsăturile și ținuta trădau caracterele individuale. Tensiunea aceasta creată Între conformism și individualitate, exprimată În linii și umbre, constituia secretul artei lui Du Maurier - și poate, medita Henry uneori, chiar al omului Însuși. Abia În 1878, la doi ani după ce luase hotărârea irevocabilă de a-și construi o carieră literară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pare rău? — Nu cred. O consider o tinerețe irosită: efectiv irosită - nu m-am drogat și nu m-am culcat cu mai multe persoane, ceea ce poate că ar fi fost amuzant și în schimb am avut această înclinație perversă spre conformism. — Nu mi-a plăcut niciodată numele Verity, rosti hotărât Fiona. Am cunoscut la colegiu o fată cu numele Verity. Era o mironosiță. Punea mare preț pe recunoașterea adevărului, dar nu cred că ea l-a avut vreodată față de ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lui Kerouak. Allen mi-a spus că America anilor 90 se aseamănă foarte tare cu America lui Kerouak din anii 50, numai că totul e mai mult: mai multă poluare, mai multe reziduuri, mai multe găuri în atmosferă, mai mult conformism, mai multă disperare, mai multă ignoranță. ŤPământul e o chestie indianăť, spusese Kerouak, și Allen a repetat-o, cu rost. Știam și eu asta, de mulți ani. Dar o mai fi o chestie indiană?" (pag. 65) Finalul cărții, care pune
Autor pe drum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8350_a_9675]
-
Panoramicul manifestărilor repetitive cuprinde o gamă diversă în cultivarea secvenței pe o scală ce pornește de la fidelitatea absolută către formulări flexionar-variaționale pe culoare parametrice distincte, până la exprimări mai complexe, de implicări ale autosimilității, talonate, nu arareori, de “evadări rebele” de la conformismul unor modele erodate prin numărul de copii fidele ale enunțului original. Orice succesiune secvențială, concepută pe baza unui model repetat la un interval prestabilit, se remarcă prin câteva repere elementare ce definesc substanța și particularitățile selecției spectralo-morfice: modelul, secvențele, pasul
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
Jurnalismul și jurnaliștii devin o mare realitate. Condiționarea dintre literatură și societate este însă reciprocă: a societății asupra literaturii, dar și a literaturii asupra societății. Societatea formează gustul literar, literatura este supusă modelor. Neajunsul acestei relații este tendința de omogenizare, conformism și constrângere ce se transmit literelor. Pe de altă parte, literatura este recunoscută ca factor important al organizării și progresului social. Elementul cultural și heteronomic este tot mai contrabalansat, se produce o tot mai radicală răsturnare de perspectivă. Începe ascensiunea
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
retorice utilizate abuziv. În ceea ce privește condițiile de producere, abaterile apar la nivelul scenei, când aceasta se înlocuiește sau se parazitează. Apoi, pentru suport, tehnica este aceea a imitării. La nivelul actorilor discursului jurnalistic, tehnicile sunt: presiunile proprietarilor asupra echipei editoriale, inducerea conformismului editorial, acordarea condiționată a publicității private și de stat, toleranța fiscală, pentru sprijinitorii financiari; camuflarea statutului, pentru jurnaliști; cenzura, definirea largă a secretului de stat și a dreptului la propria imagine, reglementări legale opresive precum insulta și calomnia, pentru legislatori
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
accentul narațiunii care poate fi apoi înfiripată printr-un lanț de trimiteri de la un articol la altul poate fi despre specificul culturii americane contemporane, cu preponderență o cultură media, sau despre puterea mass-media, malefică sau benefică, producătoare de consens și conformism, sau garant și apărător al valorilor democratice fundamentale. Narațiunea poate sări de la American Broadcasting Company la Academy Awards, pe care le transmite prin contract exclusiv de decenii, și poate sublinia rolul industriilor culturale într-o societate saturată de mass-media, și
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Company. Pentru gânditori precum Noam Chomsky (vezi CHOMSKY, NOAM), rolul jucat de marile companii media, mai ales atunci când ajung să domine piața culturală în forme apropiate de cele de monopol (ABC+CBS+NBC), este acela de a produce consens și conformism, prin inculcarea valorilor unei elite restului populației (Herman și Chomsky: xi-xiii). Un exemplu invocat de Chomsky și Herman în sursa de mai sus este programul Who Wants to Be a Millionaire la ABC (asta spun ei în volum, deși programul
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
1959), precum și Who's Afraid of Virginia Woolf (1962), par să aparțină aceleiași paradigme dramatice. Este vorba în primul rând de un angajament critic cu miturile americane, în special Visul American amintit chiar de titlul piesei sale din 1960, cu conformismul și materialismul epocii imediat postbelice, cu falsele valori, prezentând dramatic eșecul comunicării și incapacitatea de a privi dincolo de iluzii. În The Zoo Story, această contestare a conformismului și a lipsei de valori fundamentale vine din partea unui outsider întâlnit de respectabilul
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
în special Visul American amintit chiar de titlul piesei sale din 1960, cu conformismul și materialismul epocii imediat postbelice, cu falsele valori, prezentând dramatic eșecul comunicării și incapacitatea de a privi dincolo de iluzii. În The Zoo Story, această contestare a conformismului și a lipsei de valori fundamentale vine din partea unui outsider întâlnit de respectabilul personaj mainstream Peter în Central Park, Jerry, cu care probabil s-ar fi identificat mulți tineri nonconformiști ce își declarau apartenența la generația Beat (vezi). Prin devierile
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Greenwich Village din centrul Manhattan-ului. Erau inițial un grup de tineri nonconformiști, în căutarea unei noi viziuni de viață (cuvinte precum revelație și viziune abundă în retorica lor, vezi Kerouac sau Ginsberg), manifestând o reacție de sfidare a consumismului și conformismului tipic societății americane a timpului. Este greu de crezut că avem de-a face cu o întreagă generație, anii cincizeci fiind caracterizați prin dezvoltare economică, prosperitate materială și conformism. Dacă nu poate fi vorba de o întreagă generație, ci de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Kerouac sau Ginsberg), manifestând o reacție de sfidare a consumismului și conformismului tipic societății americane a timpului. Este greu de crezut că avem de-a face cu o întreagă generație, anii cincizeci fiind caracterizați prin dezvoltare economică, prosperitate materială și conformism. Dacă nu poate fi vorba de o întreagă generație, ci de un grup sau de o serie de grupuri, se pot face distincții regionale sau rasiale, precum poeți beat originari de pe coasta de est (Allen Ginsberg și Gregory Corso), cei
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
COUNTERCULTURE). Ann Charters găsește o formulă interesantă pentru a-i lega pe nonconformiștii generației beat de idealismul Visului american (vezi AMERICAN DREAM), cu mesajul de celebrare a libertății individuale, de afirmare a sanctității esențiale a experienței personale ca răspuns la conformism, represiune, materialism (Charters în Millier și Parini: 582). BEATNIK Termenul, format după modelul cuvântului rusesc pentru satelit (Sputnik), redă, fără să vrea neapărat, unul din sensurile cuvântului inițial. Tovarăș de drum sau satelit (sputnik), beatnik-ul a fost văzut ca un
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
linie (to walk the line). Figurat, to walk the line înseamnă a te comporta normal, a merge drept. În anii cincizeci, când Cash compunea "I Walk the Line", Dwight D. Eisenhower (vezi) câștiga două mandate prezidențiale cu un mesaj de conformism ca o garanție a prosperității, destul de apropiat de cel al cântecului. Republicanul afirma că "marea problemă a Americii de azi este aceea de a urma calea cea dreaptă, drept pe mijloc". (în Pinsker: 3). Cash va încerca să urmeze calea
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Thomas, care s-a bucurat de un succes considerabil în turneul său american). La fel ca poezia Beat, poezia confesională poate fi văzută ca o reacție la formalismul și impersonalismul declarat al poeziei moderniste, pe de o parte, și la conformismul marcat al anilor cincizeci, pe de alta. Molesworth vede poezia lui Lowell, Berryman, Plath, Sexton, Snodgrass ca o ramură mai modestă a romantismului, în care poetul atrage atenția asupra vulnerabilității sale (Molesworth: 163). Era, în același timp, o luare de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]