1,077 matches
-
polivalente și temele monovalente, luând în considerație numărul temelor distincte, în afara omonimiei „tematice”, se pot identifica, între verbele românești cu flexiune regulată, cinci grupe de verbe, cinci tipuri de flexiune (verbală). Tipul I de flexiune Se cuprind aici verbele de conjugarea I, cu sufixul infinitivului -a. Prezintă trei teme distincte sub aspect formal: o temă polivalentă și două teme monovalente. A. - Tema polivalentă. Este constituită din rădăcina verbului și sufixul tematic, omonim și cauză a omonimiei tematice: -A-. Polivalența temei este
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sufixul caracteristic -ÎND: cânt-ÎND, lucr-ÎND. Observații: La verbele a căror rădăcină se termină în vocala -isau într-o consoană palatală (sau palatalizată), sufixul tematic prezintă varianta fonetică -IND; apropiind, veghind, îngenunchind. Tipul II de flexiune Se cuprind aici verbele din conjugările a IV-a și a V-a. Se caracterizează prin patru teme distincte, dintre care o temă polivalentă (de această dată, trivalentă) și trei teme monovalente. Din tema polivalentă s-a desprins, sustrăgându-se omonimiei, tema imperfectului, care se prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trivalentă. Este forma sub care se prezintă trei teme omonime. E constituită din rădăcina verbului și un sufix tematic. În funcție de sufixul tematic, se disting două mari clase de flexiune: Tipul II1 (tipul II de flexiune, clasa l); cuprinde verbele din conjugarea a IV-a. În structura temelor omonime, sufixul caracteristic este -I-: A1: tema infinitivului: dorm-I, sos-I A2: tema II a prez.: dorm-I-(-m, -ți), sos-I-(-m, -ți) A3: tema perfectului: dorm-I-(-i, etc.), sos-I-(-i, etc.) dorm-I-(-sem
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
A2: tema II a prez.: dorm-I-(-m, -ți), sos-I-(-m, -ți) A3: tema perfectului: dorm-I-(-i, etc.), sos-I-(-i, etc.) dorm-I-(-sem etc.), sos-I-(-sem), dorm-I-(t), sos-I-(t). Tipul II2 (tipul II de flexiune, clasa 2); cuprinde verbele de conjugarea a V-a. Tema este formată din rădăcină și sufixul -Î-: A1: tema infinitivului: cobor-Î, ur-Î A2: tema II a prez.: cobor-Î-(m, -ți), ur-Î(-m, -ți) A3: tema perfectului: cobor-Î(-i, -și etc.), ur-Î-(-i, -și etc.) cobor-Î(sem
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ur|ȘT-(i), ur|ȘT-(e) etc. Tot din motive fonetice, sufixul -escprezintă la persoana a III-a a conjunctivului varianta -easc-: să sosEASC-(ă), iar sufixul -ăsc-, varianta -asc-: să urASC-(ă). Tipul III de flexiune Cuprinde verbele de conjugarea a II-a. Flexiunea lor se caracterizează prin existența a cinci teme distincte. Se sustrag omonimiei tema perfectului și tema II a prezentului, așa încât tema polivalentă este redusă la una bivalentă. Prin urmare, aceste verbe prezintă în timpul conjugării o temă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbele de conjugarea a II-a. Flexiunea lor se caracterizează prin existența a cinci teme distincte. Se sustrag omonimiei tema perfectului și tema II a prezentului, așa încât tema polivalentă este redusă la una bivalentă. Prin urmare, aceste verbe prezintă în timpul conjugării o temă bivalentă și patru teme monovalente. A. — Tema bivalentă. Este constituită din rădăcina verbului și un sufix tematic -EA-, care provoacă omonimia a două teme: A1: tema infinitivului: păr-EA A2: tema imperfectului: păr-EA-(m), păr-EA-(i) etc. B. — Tema
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
formată din rădăcina verbului și sufixul tematic -ÎND-: păr-ÎND. E. — Tema I a prezentului. Cuprinde rădăcina verbului și sufixul tematic specific -Ø: par-Ø, par-Ø(i), să par-Ø(ă) etc. Tipul IV de flexiune Se cuprind aici o parte din verbele conjugării a III-a: cele care constituie tema participiului cu sufixul -T. Prezintă, în cursul flexiunii, cinci teme flexionare. Spre deosebire de verbele din tipul III de flexiune, caracterizate de același număr de teme distincte, aceste verbe au, în sfera temei polivalente, alte
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în structura sa rădăcina verbului și sufixul caracteristic -ÎND-: cer-ÎND. E. — Tema I a prezentului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul tematic -Ø: cer-Ø, cer-Ø(i), să cear-Ø(ă) etc. Tipul V de flexiune Se cuprind aici verbele din conjugarea a III-a care au sufixul -S în structura temei de participiu și un grup de verbe cu sufixul -T. Flexiunea lor prezintă șase teme distincte: o temă bivalentă și cinci teme monovalente. Tema bivalentă conține aceleași teme omonime ca
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acțiunea este făcută de subiectul gramatical; „Diateza pasivă arată că subiectul gramatical suferă acțiunea.” (I, 208), iar reflexivul, din perspectiva formei; verbul este în permanență însoțit de un pronume reflexiv: „Verbele reflexive (...) se caracterizează prin aceea că se conjugă după conjugarea diatezei active, dar sunt întotdeauna însoțite de pronume reflexive în acuzativ sau în dativ.” (p. 209) Introducând perspectiva sensului, în discutarea reflexivului, autorii capitolului observă: 1. Dintre verbele reflexive „puține au conținut specific, distinct de al diatezelor activă și pasivă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mult ca perfect, persoana I: cântase-m (sg.)/cântaseră-m (pl.) și persoana a III-a: cântase (sg.)/cântase-ră (pl.) și, la o parte din verbe, la persoana a III-a - perfect simplu: veni (sg.)/veniră (pl.). La verbele de conjugarea I (sau tipul I de flexiune), opoziția singular/plural este asigurată și de dezinența de persoană: cânt-ă (sg.)/cânta-ră-Ø (pl.). La timpul prezent (indicativ, conjunctiv, imperativ), opoziția de număr este “întărită” de structura formelor verbale: sufixul tematic de singular diferă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
impun complementului indirect, pe care-l cer, pentru împlinirea câmpului lor semantico-sintactic, cazul dativ: „Căci azi le semeni tuturor / La umblet și la port.” (M. Eminescu) • verbele cu dublă tranzitivitate impun cazul acuzativ ambelor complemente directe: „Profesorul l-a ascultat conjugarea verbului.” sau cazul acuzativ, complementului direct, și cazul dativ, complementului indirect: „El îi dete o hârtie, mâzgălită în linii strâmbe.” (M. Eminescu) 4. determinate de specificul structural și semantic, al elementelor relaționale (prepoziții și locuțiuni prepoziționale) prin care se exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întreba unde e omul un principiu diferit de acel suflet ce-l determină și îi dă viață și gândire, el însuși fiind principiu sau parte din Cel ce-i folosește trupul? Și omul nu-i același lucru cu sufletul ci conjugarea lor într-o eternă realitate a cărei origine ne străduim să o tălmăcim 1240. E, cum aș spune eu, ca inițiat al lumii, personalitatea sufletului. E ceea ce ne locuiește ontologic, sursă creștină pentru viața și creația omenească. Sunt doar o
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
marcheze diferența acestui tip de organizare a limbajului, Herder invocă modelul dicționarului ("limba rămâne un simplu dicționar"34). Dicționarul reprezintă un mod de structurare a materiei lingvistice care privilegiază densitatea lexicală brută înaintea oricărei forme de raționalizare prin declinare sau conjugare. Și pentru că geniul francez cuprinsese aceste forme de articulare rațională a unităților lexicale în sfera gramaticii, Herder nu va ezita să stabilească un raport de opoziție: "Pentru că orice gramatică nu e altceva decât o filosofie a limbajului și o metodă
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ton specific: sublim, comic, grațios sau naiv. Se poate susține, așa cum face W. K. Wimsatt, că simpla repetare a unui procedeu stilistic nu ne îndreptățește să-l considerăm lipsit de sens ; Anumite construcții gramaticale se repetă, ca și declinările și conjugările ; dar ele sânt totuși forme expresive". *13(e) Nu trebuie să ne mulțumim, uimind modelul antichității clasice, să împărțim stilurile în elevate și vulgare, atice și asiatice etc.; suntem în măsură să elaborăm scheme complexe, ea acelea propuse de Wilhelm
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
dacă R1 este o grupă cu electroni neparticipanți, fie direct legată de atomul de carbon central, fie despărțită printr-un sistem de duble legături. Astfel, când R1 = NH2, colorantul este galben (efectul hipsocrom al grupei NH2 explicându-se prin reducerea conjugării). Sub influența pH-lui mediului, substituenții electronodonori și electronoacceptori pot ioniza căpătând astfel o sarcină efectivă continuă, ceea ce poate determina un efect bato sau hipsocrom, în funcție de natura grupării implicate (Forst, 1980; Lupușor, 1974). Comportarea grupărilor electronodonoare (auxocromii) Gruparea NH2 ionizează în
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
determina un efect bato sau hipsocrom, în funcție de natura grupării implicate (Forst, 1980; Lupușor, 1974). Comportarea grupărilor electronodonoare (auxocromii) Gruparea NH2 ionizează în mediu acid prin adiția protonului la electronii neparticipanți ai atomului de azot, blocarea acestora având ca efect dispariția conjugării și o deplasare hipsocromă, după cum rezultă: Gruparea OH ionizează în mediu alcalin, atomul de oxigen capătă o sarcină negativă care accentuează efectul electronodonor al acestor grupări, iar lmax se deplasează spre valori mai mari: Comportarea grupărilor electronoacceptoare (cromoforii) Aceste grupări
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
electronii neparticipanți ai atomilor de oxigen sau azot, căpătând o sarcină pozitivă care accelerează efectul electronoacceptor, lmax deplasându-se spre valori mai mari: Influențe sterice asupra absorbției luminii Deranjarea coplanarității moleculei de colorant determină o scădere sau o întrerupere a conjugării, deci o creștere a valorii lui DE, respectiv o deplasare a absorbției spre lungimi de undă mai mici. Această perturbare poate fi provocată de prezența unor substituenți voluminoși introduși în anumite poziții ale moleculei de colorant, care împiedică existența în
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
strălucitoare: În colorantul sintetizat fiecare rest din structura acestuia se comportă ca un cromofor independent, contribuind prin absorbția sa specifică la generarea culorii prin amestec intramolecular (albastru + galben = verde), nucleul triazinic având în acest caz rolul de componentă separatoare (întrerupe conjugarea). Coloranți stilbenici În seria coloranților direcți galbeni un loc deosebit îl ocupă coloranții care derivă de la acidul 4,4'-diamino (dinitro)-stilben-disulfonic (Liu și al., 2005). Acești coloranți conțin un cromofor mixt format din una sau mai multe grupe stilbenice
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
crește, fapt explicabil prin însăși mecanismul de reacție al acestor coloranți cu suportul textil. Astfel, un substituent de tip -NH-Aril determină o reactivitate mai mare a colorantului decât un substituent de tip -NH-Alchil. În primul caz apare un efect de conjugare p-p favorabil reacției ulterioare de substituție nucleofilă, pe când în cel de al doilea caz apare un efect +I defavorabil substituției nucleofile. Introducerea grupării sulfonice în substituentul X' conduce la creșterea solubilității colorantului, dar micșorează substantivitatea acestuia. Molecula de colorant
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
de cadă. Ei pot fi reprezentați prin următoarea structură generală: Sunt utili din punct de vedere tehnic numai compușii în care R1 și R2, respectiv R3 și R4 sunt părți ale unui sistem aromatic, deoarece în acest mod are loc conjugarea sistemului cromofor și auxocrom cu sistemul aromatic, obținându-se un compus cu configurație plană, care prezintă afinitate pentru fibrele celulozice. Coloranții indigoizi se clasifică în funcție de natura grupării electronodonoare X și de pozițiile în care se unesc grupările heterociclice, în coloranți
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
de pH (Floru și al., 1980). Din punct de vedere chimic, coloranții cationici cu sarcină localizată pot fi azoici sau antrachinonici. Coloranții cationici azoici Radicalii alchil de la atomul de azot au o influență minoră asupra culorii, deoarece nu participă la conjugare, dar pot influența proprietățile de aplicare ale coloranților, cum ar fi: solubilitatea, viteza de vopsire etc. Deoarece majoritatea fibrelor acrilice se vopsesc la un pH între 3 și 6, este importantă stabilitatea coloranților în acest domeniu de pH. Coloranții azoici
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
roșu și galben-verde, cu rezistențe tinctoriale în general scăzute (mai ales la lumină) Coloranții polimetinici. Acești coloranți conțin una sau mai multe duble legături conjugate care leagă între ele o grupare electronodonoare (auxocromul) cu o grupare electronoacceptoare (cromoforul), capabile de conjugare, astfel încât sarcina electrică să fie egal distribuită între cei doi atomi marginali. Pentru practica tinctorială prezintă importanță numai acei coloranți al căror sistem de rezonanță cuprinde cel puțin un nucleu aromatic sau un heterociclu (Abdel-Aal și Younis 2004, Deligeorgiev și
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
că reținerea coloranților pe celuloză se realizează prin legături de hidrogen între grupele NH, respectiv OH din molecula de colorant și atomii de oxigen ai celulozei. Implicarea electronilor neparticipanți ai atomilor de azot și respectiv oxigen ai acestor grupe în conjugarea electronică extinsă cu nucleele aromatice influențează puternic capacitatea grupelor amino, respectiv hidroxil de a forma legături de hidrogen pentru a asigura fixarea coloranților pe adsorbent. 3.2.3. Factori care influențează adsorbția coloranților pe rumegușuri 3.2.3.1. Influența
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
amenajeze decorul în care-și clădește ficțiunile; apoi le împopoțonează cu rămășițele realității interzise. Orice limbă de lemn comportă o modalitate deschisă limba de aparat și modalitatea ascunsă, pe care o putem numi pseudo-limba naturală"59. El are iluzia prețiozității ("conjugarea eforturilor pentru prevenirea oricăror tulburări în această masă eterogenă de deținuți, în calitatea lor de infractori"), dar, în realitate, maimuțărește munca spiritului, simulează procesul de înțelegere și creează iluzia unei activități grele, făcută cu multă inteligență. "În fapt, gîndirea legănată
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
evreiești. Puterea este o ispită căreia mai ales cei puternici îi cad pradă. Dacă indiferența populației este vinovată, cum este atunci lupta pentru putere a liderilor evrei, în condițiile în care ceilalți au nevoie de acordul lor și de compromisul conjugării la aceleași idealuri? Două personalități pe care Șafran îi apreciază ca având fiecare merite incontestabile, Zissu și Fieldeman, firi de neîmpăcat, sunt doi lideri evrei aflați într-o permanentă dispută, care se reflectă, nu pozitiv, și asupra comunității. Unde mai
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]