1,097 matches
-
cadére (clasic cádere) > sp., pg. caer, lat. perdere > sp., pg. perder, lat. sentire > sp., pg. sentir. Desigur, fenomenul s-a produs mai ales datorită confuziilor în urma unor modificări fonetice care nu au permis distincția prin accentul pe silabe diferite la conjugările a doua și a treia. Dacă s-ar fi manifestat analogia, care presupune atracția sau influența exercitată de o conjugare asupra alteia pe baza unor forme asemănătoare sau identice, ar fi dispărut conjugarea a doua care avea verbe mai puține
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
produs mai ales datorită confuziilor în urma unor modificări fonetice care nu au permis distincția prin accentul pe silabe diferite la conjugările a doua și a treia. Dacă s-ar fi manifestat analogia, care presupune atracția sau influența exercitată de o conjugare asupra alteia pe baza unor forme asemănătoare sau identice, ar fi dispărut conjugarea a doua care avea verbe mai puține. De altfel, în catalană, s-a produs pierderea conjugării a doua, iar verbele poartă accentul pe temă, iar nu pe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
distincția prin accentul pe silabe diferite la conjugările a doua și a treia. Dacă s-ar fi manifestat analogia, care presupune atracția sau influența exercitată de o conjugare asupra alteia pe baza unor forme asemănătoare sau identice, ar fi dispărut conjugarea a doua care avea verbe mai puține. De altfel, în catalană, s-a produs pierderea conjugării a doua, iar verbele poartă accentul pe temă, iar nu pe terminație. Cel mai bine s-a păstrat modul de repartizare a verbelor din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fi manifestat analogia, care presupune atracția sau influența exercitată de o conjugare asupra alteia pe baza unor forme asemănătoare sau identice, ar fi dispărut conjugarea a doua care avea verbe mai puține. De altfel, în catalană, s-a produs pierderea conjugării a doua, iar verbele poartă accentul pe temă, iar nu pe terminație. Cel mai bine s-a păstrat modul de repartizare a verbelor din conjugările latinești în limbile română și italiană, fapt care se poate constata chiar numai cu ajutorul infinitivului
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a doua care avea verbe mai puține. De altfel, în catalană, s-a produs pierderea conjugării a doua, iar verbele poartă accentul pe temă, iar nu pe terminație. Cel mai bine s-a păstrat modul de repartizare a verbelor din conjugările latinești în limbile română și italiană, fapt care se poate constata chiar numai cu ajutorul infinitivului: lat. cantare > rom. cînta(re), it. cantare; lat. videre > rom. vedea(re), it. vedere; lat. scribere > rom. scrie(re), it. scrivere; lat. venire > rom. veni
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mare măsură prin legile fonetice specifice acestor două limbi romanice, care nu au constat în schimbări atît de mari ca în alte idiomuri: fr. chanter, voir, écrire, venir; sp. cantar, ver, escribir, venir; pg. cantar, ver, escrever, vir. Din perspectiva conjugărilor, limbile neolatine realizează, prin urmare, două tipuri, unul cu patru conjugări (ca în latină) și altul cu trei conjugări, acesta cu două subtipuri, iberic și francez. O unitate accentuată dovedesc limbile romanice din perspectiva categoriei diatezei, în sensul că prezintă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nu au constat în schimbări atît de mari ca în alte idiomuri: fr. chanter, voir, écrire, venir; sp. cantar, ver, escribir, venir; pg. cantar, ver, escrever, vir. Din perspectiva conjugărilor, limbile neolatine realizează, prin urmare, două tipuri, unul cu patru conjugări (ca în latină) și altul cu trei conjugări, acesta cu două subtipuri, iberic și francez. O unitate accentuată dovedesc limbile romanice din perspectiva categoriei diatezei, în sensul că prezintă împreună alt tip decît latina, fără a cunoaște deosebiri marcante între
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ca în alte idiomuri: fr. chanter, voir, écrire, venir; sp. cantar, ver, escribir, venir; pg. cantar, ver, escrever, vir. Din perspectiva conjugărilor, limbile neolatine realizează, prin urmare, două tipuri, unul cu patru conjugări (ca în latină) și altul cu trei conjugări, acesta cu două subtipuri, iberic și francez. O unitate accentuată dovedesc limbile romanice din perspectiva categoriei diatezei, în sensul că prezintă împreună alt tip decît latina, fără a cunoaște deosebiri marcante între ele. În latina clasică, existau două diateze, una
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
eu îndemn") și c) impersonală (dicitur "se zice"). În latina vorbită, s-a produs o reorganizare a categoriei diatezei, verbele deponente și semideponente, datorită înțelesului activ, au adoptat diateza activă sau au dispărut, fiind concurate și înlocuite de verbe cu conjugare activă. La verbele tranzitive, atunci cînd agentul coincidea cu subiectul, s-a dezvoltat, cu ajutorul pronumelui reflexiv, o diateză distinctă, denumită pronominală sau reflexivă, cu care se pot reda în limbile romanice mai multe valori, printre care și unele ale vechii
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mögen "a plăcea", wollen "a vrea", wissen "a ști". În flexiune, verbul este însoțit de pronumele personale, dar are și desinențe de persoană. Numeroase verbe sînt formate cu prefixe care exprimă diferite valori semantice, unele dintre ele fiind separabile în timpul conjugării. Limba germană, la fel ca neerlandeza, are o topică ce urmează alte reguli în propoziția principală și în propoziția secundară sau dacă elementul prim al propoziției este sau nu subiectul. Vocabularul limbii germane este, în general, conservator, fiindcă are mari
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
evoluție fonetică determinată de influența unei vocale care urmează (în special, i sau u), iar fenomenul este răspîndit în unele dialecte italiene, portugheze și spaniole. Gramatica limbii germane realizează distincția declinare tare declinare slabă în cazul substantivului și adjectivului și conjugare tare conjugare slabă, în cazul verbului. Există, de asemenea, și o declinare mixtă a substantivului și a adjectivului. Astfel de clasificări în gramatica celei mai conservatoare dintre limbile germanice importante atestă faptul că ele își au originea în germanica comună
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
determinată de influența unei vocale care urmează (în special, i sau u), iar fenomenul este răspîndit în unele dialecte italiene, portugheze și spaniole. Gramatica limbii germane realizează distincția declinare tare declinare slabă în cazul substantivului și adjectivului și conjugare tare conjugare slabă, în cazul verbului. Există, de asemenea, și o declinare mixtă a substantivului și a adjectivului. Astfel de clasificări în gramatica celei mai conservatoare dintre limbile germanice importante atestă faptul că ele își au originea în germanica comună. Verbele de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
slabă, în cazul verbului. Există, de asemenea, și o declinare mixtă a substantivului și a adjectivului. Astfel de clasificări în gramatica celei mai conservatoare dintre limbile germanice importante atestă faptul că ele își au originea în germanica comună. Verbele de conjugare tare se numesc verbe tari și, urmînd terminologia germanilor, ceilalți germanici consideră verbele din limbile lor care au alternanțe vocalice (ablaut) ca fiind verbe tari, căci, de fapt, situațiile din toate limbile germanice reprezintă continuări ale acelorași fenomene din germanica
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ilustra contextual oricare dintre cele trei tipuri. Distribuirea substantivelor la cele trei declinări se realizează în funcție de desinențele de la genitiv singular și de la nominativ plural, unele dintre substantivele de declinare tare cunoscînd la plural și fenomenul umlaut. La verb, repartizarea la conjugarea tare sau slabă are drept criteriu modul în care realizează imperfectul și participiul trecut, verbele tari caracte-rizîndu-se prin ablaut. Pe lîngă aceasta, verbele tari cu vocala radicală a, o sau au cunosc la persoanele a II-a și a III
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
trei grade există radicali diferiți. Acest aspect relevă faptul că limbile-bază ale celor două grupuri de idiomuri prezentau două direcții deosebite: germanica o opoziție binară, iar latina o opoziție ternară. În gramatica limbilor germanice nu este operantă clasificarea verbelor în conjugări, așa cum se întîmplă în cazul limbii latine și a descendentelor ei, pornind de la vocala tematică a infinitivului și de la unele particularități ale flexiunii. De altfel, această clasificare a verbelor latine și romanice lasă necuprinse o serie de elemente precum verbele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
particularități ale flexiunii. De altfel, această clasificare a verbelor latine și romanice lasă necuprinse o serie de elemente precum verbele neregulate și deponente din latină sau adună în același grup verbe cu un comportament flexionar și funcțional foarte diferit, precum conjugarea a treia din limba franceză. Verbele din limbile germanice sînt clasificate în două grupe principale, una a verbelor slabe, care au la preterit și la participiu trecut terminații (sufixale) determinate, și una a verbelor tari, care nu au asemenea terminații
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
trecut). Situația nu este însă unitară, unele limbi manifestă acest supletivism (germ. sein [sain], war, gewesen; neer. zijn [zein],was (waren 58), geweest; engl. to be, was, been [bi:n]), în vreme ce altele, precum cele nordice, au renunțat la el, instituind conjugarea tare (norv. å v(re, var, har v(rt; sued. att vara, var, varit; dan. at v(re [΄vä:rə ], var, har v(ret ). În evoluția de la germanica comună la limbile germanice s-a manifestat, de altfel, tendința permanentă de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care are forme distincte pentru persoana întîi, a doua singular, a treia singular și a doua plural, întîia și a treia plural, cu desinențe ce se adaugă tot la rădăcina verbului; de la verbul lernen "a învăța", rădăcina este lern-, iar conjugarea ich lerne, du lernst, er, sie er lernt, wir lernen, ihr lernt, sie lernen. Perfectul compus se formează în limbile germanice, la fel ca în cele romanice, cu ajutorul unor auxiliare cu formele de prezent și cu participiul trecut al verbului
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
timpurile. Această lucrare are însă marele merit de a desființa ultimul pseudoargument folosit de cei care au stricat scrierea limbii române în 1993, căci, la p. XLV, conține precizarea că folosirea lui â în interiorul cuvintelor se face și în cazul conjugării verbelor "spre deosebire de ortografia dinainte de 1953 " (nota 42). Așadar, pretenția de întoarcere (= înapoiere !) la "tradiție " este surpată. 147 Uneori și aceasta falsificată de criticii literari și de alți impostori. De altfel, respectul pentru trecut și pentru valorile lui nu-i caracterizează
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o ascunsă sete de dominație : nu-ți ajunge să fii doar filosof... îi invidiezi pe tirani, vrei să fii în locul lor, să ai putere (p. 220). În pofida avertismentelor primite, Platon pornește din nou spre Sicilia, căci rămâne convins de necesitatea conjugării dintre acțiunea omului politic și ideile înțeleptului : Filosofii care nu sunt conducători sunt la fel de neîntregi și de neputincioși ca și conducătorii care nu-s filosofi (p. 220). Încă de la sosirea în Siracuza, gânditorul descoperă că tânărul suveran și-a pierdut
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
control al cererii de consum. Reclamele formează sisteme textuale cu componente de bază care se află în legătură unele cu altele în așa fel încît atașează produsului o conotație pozitivă. Componentele principale ale reclamelor Marlboro clasice sînt reprezentate de o conjugare a elementelor: natură, cowboy, cai și țigări (vezi figura 1). Acest sistem asociază țigara Marlboro cu masculinitatea, forța și cu natura. De remarcat totuși cum, în figura 2, cowboyul pierde din dimensiune, atenuat de imaginile cerului și deșertului. În vreme ce în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
conex pentru fixarea transpediculară a coloanei toraco- lombare. În urma cu 40 de ani, în cadrul Spitalului Gh. Marinescu (actualul „Bagdazar- Arseni”) încearcă în mod inovator, cu instrumente de concepție personală abortul cervical cu decompresiunea rădăcinilor cervicale la nivelul foramenelor (găurilor de conjugare). Multe din aceste instrumente au denumiri ca: „tălpița ..., sulițer.., etc”. Toate aceste încercări ale unui pionier al neurochirurgiei au dus la progresul acestei specialități într-o țară uneori „uitată medical”. Odată cu dezvoltarea acestui abord, dr. Gh. Panoza a încercat perfectionarea
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
un reprezentant al Junimismului. Sunt luminate astfel punctele de interferență ca și cele de disjuncție între cei doi poeți, "în cadrul ecuației" Eminescu Macedonski, relație posibilă avându-se în vedere "constituția neoromantică a ambilor". În dialectica Eminescu-Macedonski, exegetul descoperă "nu numai conjugarea etică, temperamental romantică a celor doi, dar și o corespondență de natură estetică, de natură neoromantică, explicabilă prin ancorarea lor în spiritul veacului al XIX-lea și prin deschiderea spre veacul XX". Deosebirea fundamentală, ni se atrage atenția, este "activismul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Accentul pus pe impulsurile interne constituie, la reprezentanții "educației noi", un argument în sprijinul ideii de activitate spontană. Pe măsură ce apare un nou impuls (instinct), copilul manifestă tendința spre o activitate corespunzătoare acestuia; așa încît omul se dezvoltă nu atît prin conjugarea dispozițiilor interne cu condițiile externe, cît prin simpla maturizare a celor dintîi. Adoptarea unui punct de vedere biologic în explicarea jocului i-a dat acestui pedagog posibilitatea de a elabora o nouă teorie a educației, cu unele consecințe practice demne
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de criză, provocată de un dezechilibru dintre cererea și oferta de educație; statele nu mai puteau păstra ritmul de creștere impus de cererea de educație a popoarelor. După opinia lui Coombs, problemele educative ale lumii din acea perioadă erau rezultatul conjugării a cinci factori: afluxul elevilor, penuria acută a resurselor, creșterea cheltuielilor, inadaptabilitatea absolvenților față de exigențele sociale, inerția și ineficacitatea unor structuri școlare. Lumea se afla nu numai în fața întrebării dacă sistemele de învățămînt pot satisface cererea de educație; se puneau
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]