10,335 matches
-
Mustață. Totuși, imaginea prezenței noastre cinematografice la Karlovy Vary n-ar fi exactă, dacă n-am menționa participarea filmului " Marfa și banii", regia Cristi Puiu, într-una dintre cele mai importante secțiuni ale acestui festival - - alături de filme ale unor cineaști consacrați ("Taurus" al lui Alexandr Sokurov, "Come to Look at Me" în regia lui Oleg Jarkovsky, "Passport" de Petre Gothar) și dacă n-am arăta că filmul, conform comentariilor din presa cehă, a interesat publicul, tânăr mai ales, dar și critica
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
Mălăncioiu, și e greu să nu ne gîndim la momentele cînd, fără a ne cunoaște precis vina, aveam sentimentul că nu doar restul, ci totul, era tăcere. Și tot în acest sens am putea foarte bine să interpretăm admirabila demonstrație consacrată tragediei lui Sofocle. Cine îi mai poate cere oare păstrarea totală a calmului și a dreptei măsuri unui om care, spre a se conforma cu conștiința sa, a ales moartea, deși nimic nu iubea mai mult decît viața?", se întreabă
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
acestuia. Cu totul altfel stau lucrurile pentru o școală, unde există "adevărate centre de reflecție sau de creație, chiar atunci cînd între reprezentanții lor nu există alte legături decît cele geografice". Generațiile sînt, în marea majoritate, simple concesii făcute denumirilor consacrate, conceptul de generație artistică e aproape inexistent. Dicționarul este în același timp o explorare geografică. Ponderea diferită a țărilor ne face să ne privim folosind motivul străinului. îl descoperim pe Brâncuși suprarealist căutîndu-l fără succes pe Naum, vedem că sursa
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
lui Tudor Vianu, "pe care nu ezit a o numi cea mai caldă pe care am înregistrat-o pe undeva vreodată (și pe care Ivașcu mi-a refuzat-o la România literară pentru că era prea elogioasă)", apoi una intitulată Apollonius, consacrată lui Vladimir Streinu, "căruia i-am venerat figura în varii articole ulterioare", precum și texte de prețuire, "la prima ocazie", la adresa lui Perpessicius (1974) și Pompiliu Constantinescu (1973), într-un moment în care ultimul ar fi fost aruncat de către "călinescieni" la "lada
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
al ediției Caragiale). Și pentru că spațiul unei cronici e, totuși, fatalmente limitat, mă voi opri exclusiv la primul volum al ediției. Firește că sumarul respectă împărțirea operei literare în volumele publicate de scriitor în timpul vieții și o secțiune întreagă e consacrată postumelor, încheiată cu titlul atribuit "Ultimele cugetări" reproduse din al treilea volum (1962) al ediției Rosetti, Cioculescu, Călin, unde se și da o descripție a manuscrisului, între timp rătăcit. Iată, de pildă, un fragment semnificativ din Note și comentarii privind
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
ordonarea simbolică a narațiunii din Delirul lui Marin Preda; reinterpretarea ultimului roman al lui Ivasiuc, Apa, din perspectiva unei omogenități complete a romanelor lui ș.a.m.d. Proza nouă, postmodernă, este anticipată, și în așezarea cronologică a autorilor, de analizele consacrate tîrgoviștenilor și de prezentări generale (mai ales privind felul în care se articulează romanul autorilor optzeciști). Astfel privită, evoluția romanului integrează natural fragmentarismul sau tehnica filmului de la sfîrșitul secolului și dilatarea operată de modelul proustian sau joycean din prima sa
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
cele mai nefirești în textul ideologizat. Și în acest caz, mult mai percutante sînt ideile, exemplele ajută doar prin comicul involuntar. Autorii noștri au intrat într-un paradox al teoriei. Dacă dorești să faci teorie trebuie să dai exemple cunoscute, consacrate. însă ei lucrează cu un material extrem de perisabil, cu nume de autori care nu mai spun nimic astăzi, cu scrieri pierdute prin biblioteci. Bibliografia lor este aproape imaginară (sau "generală" cum ar spune Mircea Horia Simionescu) - cărțile citate de ei
Tînăr avînt masochist by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15657_a_16982]
-
dimpotrivă, ale recuzitei ecleziale și ale hieraticii de certă descendență bizantină. începînd cu deceniul opt, chiar cu primii lui ani, tendințele se diversifică și dinamica lor se accelerează. Deși, în mod curent, artiștii tineri continuă să rămînă în perimetrul genurilor consacrate și să ,,picteze" conform acelorași rețete tehnice, în fond lucrurile se schimbă decisiv. Pictura nu mai este nici un mijloc de consacrare a unei anumite realități, nu mai este nici o glosă pe marginea idealității sau o formă de acces în spatele materiei
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
publicație care să fi făcut acest gest autocritic.) Politica noastră a fost și a rămas politica literaturii - și, mai în general, a culturii române. Nu ne-am dorit să fim o revistă de informație culturală (cum este Observatorul cultural), nici una consacrată actualității politice și sociale (cum este 22). Am preferat să ne spunem opinia în cît mai multe, fără a renunța la obiectul nostru principal, literatura și fără a ne cantona în imediat. Am promovat tineri. Doar ei pot veni cu
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
relațiilor umane, într-un regim în care Polonius s-a generalizat și toți îi pîndesc pe toți. Teribil document! Richard Rorty la ,,Steaua" Revista clujeană, în întîrziere cu cîteva luni, publică în numărul 7-8 din 2001 textul unei Mese rotunde consacrate filosofului american Richard Rorty, aflat în Cluj, intitulată Declinul adevărului redemptiv și apariția unei culturi literare, la care participă Liviu Cotrău, Andrei Marga, Mircea Borcilă, Virgil Stancu, Matei Călinescu (și el Visiting Professor la Universitate), Marius Jucan, Corin Braga și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15651_a_16976]
-
atît la concepția oficialității, cît și la felul în care sînt mediatizate aniversările. Mai puțin în presa scrisă și chiar la radio, dar îndeosebi la televiziune, sechelele de gîndire comunistă n-au dispărut, după cum n-au dispărut din protocolul oficial consacrat comemorării unor evenimente și personalități naționale. Ziua Națională a României, care, cum se știe, a devenit, după căderea regimului comunist, 1 Decembrie, nu s-a dispensat, nici în 2001, de parăzi, fanfare, coroane și discursuri. între anumite limite, acest lucru
Ziua Națională, Cartea și Johnny Răducanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15669_a_16994]
-
rol prevalent și cu atît mai puțin vreo structură prealabilă, afirmînd din capul locului primatul regizorilor în cinematografie, ne adresăm în egală măsură cineaștilor și filmologilor din toate generațiile, cu propunerea de a ne întruni într-un forum consultativ ad-hoc, consacrat celor semnalate mai sus și oricăror inițiative de răspuns, printre care un proiect de constituire a Uniunii Cineaștilor pentru Refondarea Cinematografiei."
Somnul insulei filmice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15683_a_17008]
-
din care prezentăm în aceste pagini un fragment, conferindu-i ținută și stil. The House of Sleep (Casa somnului, 1997, a cărui versiune românească va apărea în curînd la Ed. Polirom) este romanul prin care Coe face pasul din categoria consacraților în grupul select al maeștrilor. în paginile lui palpită patru destine întrepătrunse și două perioade care nu pot și nu vor să se delimiteze. Ideea e incitantă, exploatarea ei - fără cusur. O universitate este transformată peste ani într-o clinică
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
românești. Reflecții asupra fundamentelor culturale ale filosofiei, Constantin Aslam își recunoaște o dublă calitate: de istoric al ideilor și de hermeneut. Sarcina sa se dovedește în acest fel și ea dublă, nefiind oricum ușoară, din varii motive - precum abundența lucrărilor consacrate temei ori pasiunile iscate în jurul acesteia. Deși s-ar părea că urmează un drum de mult asfaltat, asfixiat și supus la tot felul de restricții de circulație, autorul Palimpsestului îmi lasă, dimpotrivă, impresia împrospătării unor idei mai vechi printr-altele
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
n-am ce să le mai spun. Pentru ei, lucrurile sunt clare: iată dovada peremptorie a complotului mondial evreiesc împotriva superbelor noastre valori naționale mioritice! Ca divertisment, le-aș recomanda, totuși, articolul scris de același Tony Judt imediat după cel consacrat României. El se numește "America and the War" și a apărut în numărul datat 15 noiembrie al lui "New York Review of Books". S-ar putea să-i cam pună pe gînduri. Sau nu?
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
și controlul permanent al URSS, România va urmări, în politica internă, obiectivul de a deveni un stat colectivist, care nu va susține idei și dorințe în contradicție cu dorințele Kremlinului". Un capitol important și foarte serios în analiză e cel consacrat economiei românești. După o descriere analitică, probă, a fizionomiei economiei românești din trecut, relevîndu-se relativele ei bogății și starea ei latent înapoiată, se arată că, în prezent, URSS a introdus, aici, sistemul planificării, adăugîndu-se precizarea că "URSS a secătuit România
Un raport american despre România din 1949 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15694_a_17019]
-
hotărât să transforme Viena în- tr-un spațiu al întâlnirilor cineaste. Astfel, grupul de critici vienezi afiliați la FIPRESCI (Fédération Internationale de la Presse Cinématographique) au inițiat o săptămână internațională a filmului. Scopul nu era acela de a face concurență festivalurilor deja consacrate, ci de a conferi o nouă dimensiune culturală metropolei dunărene rămase în urmă sub acest aspect, prin oferirea unei palete largi de producții cinematografice unui public încă prea puțin familiarizat cu arta cinematografului mondial, dar avid după ultimele creații de
Zilele vieneze ale filmului by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/15736_a_17061]
-
sfîrșitul, uneori tragic și deseori nedrept, de pildă Katie, poeta și Leonid, soțul ei, pictorul ratat, vor muri într-un accident de aviație, avionul prăbușindu-se undeva ,,între Tîrgu Mureș și Piatra Neamț", alături de un narator omniscient, replică parodică a celui consacrat ca atare de către ,,doxa". De altfel, autoarea pendulează între critica marilor narațiuni totalizatoare și complicitatea cu acestea, romanul fiind o construcție unitară, în buna tradiție a canonului pe care îl prezintă și îl ironizează în același timp. Juxtapunerea celor două
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
după părerea mea, suferă de o parțialitate tendențioasă în reconsiderarea trecutului. Unde articolul lui Tony Judt își dovedește cu adevărat însemnătatea și face figură discordantă cu majoritatea unor astfel de intervenții datorate străinilor este în considerațiile din capitolul al treilea, consacrat situației actuale, grevată de moștenirea comunistă, și problemelor integrării. Analiza mi se pare serioasă și corectă. "România va fi o piatră de încercare pentru Bruxelles - scrie Judt, și cei mai mulți eurocrați speră pe ascuns că aderarare nu se va realiza foarte
Apel către Europa by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15758_a_17083]
-
și al vizualității, în general. Creația artistică nu este pentru el doar un demers unilateral, o relație stabilă cu o lume fixată ferm în cadrele ei fizice și simbolice, ci o continuă stare de investigație, itinerariul unei interminabile procesualități. Genurile consacrate ale artelor plastice își dezvăluie mereu precaritatea în fața unei asemenea atitudini și sînt mereu pregătite să-și redefinescă sensul și identitatea. Pe nesimțite, grafica irumpe în pictură, tușa senzuală se resoarbe în grația linearității, bidimensionalul capătă volum și-și redobîndește
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
întâlniri geografice, naționale... Noi am organizat o astfel de reuniune în 1994, privind literatura română, și e ceea ce face oarecum și Ministerul Culturii cu manifestarea numită "Les Belles Etrangères", și anul viitor Casa noastră va participa și ea la manifestarea consacrată Indiei... În viitor asemenea reuniuni am dori să se concentreze mai degrabă asupra unor puncte de interes mai larg. Mi se pare că ar fi mai interesant pentru noi să putem invita din când în când grupuri de scriitori din
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
și a libertății? Nu! Închisoarea va rămîne închisoare, chiar dacă în loc de drugi de fier la ferestre va avea transperante fără... "transparență"". Deoarece nu e cu putință confuzia între Catedrală și temniță! Firește, o parte însemnată a paginilor lui Bujor Nedelcovici e consacrată situației scriitorilor înainte și după 1989. În vreme ce unii susțin că scriitorul nu se cuvine a-și uita menirea, care e cea de-a rămîne în exclusivitate subordonat operei sale, alții opinează că el e moralmente obligat a adopta o atitudine
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
cu cîteva săptămîni prezentam cititorului memoriile lui Frank Kermode, critic literar englez, un senior al literaturii în sensul cel mai nobil al cuvîntului. Ultima lui carte, însă, nu constă în acele însem- nări cu caracter personal, ci e un studiu consacrat limbajului poetic în piesele lui William Shakespeare. Subiectul în sine pare a fi un fel de probă de supra-consacrare a marelui critic: despre Shakespeare nu-și pot permite să scrie, astăzi, decît deja consacrații, un Harold Bloom sau Stephen Greenblatt
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
caracter personal, ci e un studiu consacrat limbajului poetic în piesele lui William Shakespeare. Subiectul în sine pare a fi un fel de probă de supra-consacrare a marelui critic: despre Shakespeare nu-și pot permite să scrie, astăzi, decît deja consacrații, un Harold Bloom sau Stephen Greenblatt, un John Berryman sau, iată, Frank Kermode. Îngropat sub mormane grele de volume explicative sau speculative, Shakespeare nu (mai) cedează lesne efortului interpretativ. Cu toate acestea, dacă pentru criticii literari Shakespeare e motiv de
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
felul în care deconstructivismul propune studierea limbajului în texte literare și apoi prin extensie în alte discipline, este preluată masiv din retorica clasică. Paul de Man a fost eminamente un retorician. Paradoxul fascinant ale deconstructivismului este că apelează la arsenalul consacrat al criticii intrinseci (căci retorica e fundamental o metodă intrinseca, deși își recunoaște dimensiunile kairotice, priză la moment) pentru a promova idealurile unei critici extrinseci, subtil amendate. Tocmai de aceea, în mare măsură deconstructivismul este, oricît de mult și-ar
Deconstructivismul - un nod de legătură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16217_a_17542]