802 matches
-
2.5.2.). Diferența față de aceasta din urmă - în abordarea pe care o discutăm - este accentul pus pe principiul metodologic de a înregistra în stadiul familiei reprezentările (despre propria familie) a tuturor membrilor ei și de a vedea în ce măsură sunt consensuale imaginile individuale. De asemenea, este subliniată importanța cercetării temelor dominante ale familiilor. Înțelese ca o configurație de simțăminte, motive, fantezii și moduri mai mult sau mai puțin convenționale de a înțelege lumea, temele - cu toate că au și versiuni personale date de
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
tărie că datele oferite de recensământ sunt subestimate din mai multe motive (acțiune inedită atât pentru instituții și operatori, cât și pentru populație). Personal, cred că o sursă de distorsiune a fost și continuă să fie și folosirea expresiei „uniune consensuală” în întrebările adresate populației. În literatura de specialitate franceză sunt trei termeni care desemnează situațiile de conviețuire fără contract legal: concubinaj, coabitare și uniune liberă (union libre). Deși unii autori încearcă să facă distincție de conținut între ei (Roussel, 1986
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
totalitatea ei, nici nu permiteau „statul împreună”. Astfel încât acum, când coabitarea tinerilor a devenit un fenomen și la noi, chiar dacă nu foarte răspândit, dar unul în ascensiune, ne vine oarecum peste mână să-l numim „concubinaj”. Însă nici expresia „uniune consensuală” nu mi se pare potrivită, fiind, în opinia mea, inferioară semantic celei de „uniune liberă”, de unde probabil s-au inspirat promotorii ei. „Liber” are o deschidere mai largă, cei doi decid să trăiască împreună în afara constrângerilor căsătoriei și a eventualelor
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
semantic celei de „uniune liberă”, de unde probabil s-au inspirat promotorii ei. „Liber” are o deschidere mai largă, cei doi decid să trăiască împreună în afara constrângerilor căsătoriei și a eventualelor presiuni din partea mediului social mai apropiat sau mai îndepărtat. Dar „consensual” ce vrea să spună? Cum pot fi coabitările decât consensuale? Bineînțeles, aceste interogații contează mai puțin în ceea ce privește fenomenul ca atare. Probabil că dacă „uniunii consensuale” i se va consolida statutul oficial, termenul se va impune și în limbajul academic de la
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
promotorii ei. „Liber” are o deschidere mai largă, cei doi decid să trăiască împreună în afara constrângerilor căsătoriei și a eventualelor presiuni din partea mediului social mai apropiat sau mai îndepărtat. Dar „consensual” ce vrea să spună? Cum pot fi coabitările decât consensuale? Bineînțeles, aceste interogații contează mai puțin în ceea ce privește fenomenul ca atare. Probabil că dacă „uniunii consensuale” i se va consolida statutul oficial, termenul se va impune și în limbajul academic de la noi, oamenii obișnuiți continuând să folosească expresii ca „stauîmpreună”, „concubinaj
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
constrângerilor căsătoriei și a eventualelor presiuni din partea mediului social mai apropiat sau mai îndepărtat. Dar „consensual” ce vrea să spună? Cum pot fi coabitările decât consensuale? Bineînțeles, aceste interogații contează mai puțin în ceea ce privește fenomenul ca atare. Probabil că dacă „uniunii consensuale” i se va consolida statutul oficial, termenul se va impune și în limbajul academic de la noi, oamenii obișnuiți continuând să folosească expresii ca „stauîmpreună”, „concubinaj”. În ceea ce mă privește, prefer ca, deocamdată, alături deacestea („concubinaj”), ca termen științific să folosesc
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
000 de adulți, la întrebarea „Ce contează mai mult în viață?”, peste tot în lume marea majoritate a oamenilor au plasat pe primele două locuri sănătatea și o familie fericită. E demn de remarcat că subiecții au avut răspunsuri înalt consensuale și când au definit ce înseamnă o familie fericită (apud Bradshaw, Healey, Smith, 2001). O cercetare relativ recentă cu privire la importanța familiei în viață, efectuată în țările din Uniunea Europeană, arată că inclusiv față de „muncă” (plasată pe locul 2), față de „prieteni” (pe
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
descrie semnul lui MARCUS GUNN ca un mijloc de evidențiere a tulburărilor reziduale din nevrita optică retrobulbară. În timpul stadiului acut al nevritei optice retrobulbare, contracția pupilară în momentul aplicării directe a fluxului luminos este mai puțin puternică decât prin reflexul consensual. Acest fenomen poate persista după puseul acut din SM, în ciuda recuperării acuității vizuale. Iluminarea alternativă și repetată a fiecărui ochi evidențiază așa numitul „eșapament pupilar“ al lui MARCUS GUNN. Medicul constată pe partea atinsă o dilatare paradoxală a pupilei luminate
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
și repetată a fiecărui ochi evidențiază așa numitul „eșapament pupilar“ al lui MARCUS GUNN. Medicul constată pe partea atinsă o dilatare paradoxală a pupilei luminate, căci această pupilă se găsea în momentul precedent în mioză mai strânsă, în timpul răspunsului ei consensual. Nevrita optică nu înseamnă neaparat diagnostic de SM, pentru că ea poate fi și secundară unor factori infecțioși sau carențiali. Atunci când ea recidivează sau este însoțită și de alte semne neurologice minore, poate fi considerată ca un simptom sau o formă
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
efectelor secundare intolerabile sau dacă se arată lipsa unui răspuns clinic la tratamentul cu aceste medicamente modificatoare de boală aprobate. 6. Odată cu descoperirea de noi tratamente cu alți agenți terapeutici care vor deveni disponibili, reviziile periodice și modificările acestei declarații consensuale de la Paris, vor fi nevoite să răspundă la asemenea schimbări. Mai mulți factori ar putea indica inițierea tratamentului la pacienții individualizați, cum ar fi creșterea frecvenței puseelor, severitatea puseelor și numărul de leziuni pe RMN. Numărul puseelor este motivația principală
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
intimidare și teamă) sau nu se va reduce la folosirea comenzilor, darea de ordine. Dimpotrivă, ea se bazează pe forța, pertinența argumentelor explicate accesibil, a motivelor, a soluțiilor acceptabile, a normelor înțelese, pe disciplina responsabilă în sens activ, participativ, constructiv, consensual. Pot exista mai multe forme de manifestare a autorității pedagogice și manageriale, între limitele extreme (magistrocentrism, autoritarism nondirectivism, lipsa de autoritate), dar literatura pedagogică nu consemnează încă asemenea clasificări, decât prin raportare la stilurile educaționale (Joița, 2000, pp. 155-175). Se
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
supravegherii de către public, dacă doresc să obțină legitimitate. În momentul în care un principiu internațional, o normă socială sau o instituție își pierde legitimitatea sau atunci când consensul nu mai există, etica discursivă intră în scenă ca metodă de a decide consensual privind noile principii sau aranjamente instituționale. Conform eticii discursive, principiile politice, normele sau aranjamentele instituționale nou încheiate pot fi considerate valide doar dacă sunt aprobate de toți cei care vor fi afectați de către ele (Habermas 1993: 151). Există trei trăsături
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
auto-sustenabilă". Deoarece rezultatul trebuie să fie acceptabil pentru toți cei interesați, este mult mai probabil să promoveze conformarea. Într-un limbaj habermasian, Hoffman (1992: 273) spune că "medierea unei terțe părți ar putea fi caracterizată ca o promovare a luării consensuale a deciziilor în scopul rezolvării conflictului prin intermediul unui proces de comunicare ne-distorsionată". Deiniol Jones (1999, 2001), dând dovadă de mai mut scepticism, este de asemenea de acord cu medierea unei terțe părți în termenii teoriei critice, spunând că aceasta
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
e vorba, ea fiind oricum sortită combinării, pentru a dispărea În cadrul gândirii organizate de cartea interioară. În cazul tribului Tiv, cartea interioară este mai mult colectivă decât individuală. Ea este formată din reprezentări generale asupra culturii care subînțelege o idee consensuală asupra relațiilor de familie și dincolo de asta, dar În aceeași măsură și asupra lecturii și a felului În care s-a convenit să abordezi o carte, cum e de pildă depășirea graniței dintre imaginar și realitate. Nu știm nimic despre
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ar putea fi numit bibliotecă virtuală, odată pentru că este un loc dominat de imagini și imagini ale sinelui, și pentru că nu este un spațiu real. Dă ascultare unui anumit număr de reguli care urmăresc să-l mențină Într-un loc consensual În care cărțile sunt Înlocuite cu ficțiuni ale cărților. Este, deasemeni, un spațiu al jocului, care are o legătură cu cel al copilăriei sau al teatrului, joc care nu poate continua decât dacă regulile sale principale nu sunt Încălcate. Una
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
nu Hamlet este secundar. Ce e important e că el nu iese din acest spațiu intermediar al cărților virtuale care ne permite să să trăim și să comunicăm cu ceilalți. Și este de preferat să nu rupem ordinea acestui spațiu consensual care funcționează el-Însuși ca un veșmânt protector și să nu Îl iscodim candidatul, În orice caz nu În acest context precis, despre starea exactă a cunoștințelor sale shakespeariene. Analiza acestui spațiu virtual și al funcției sale protectoare arată din plin
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
produs. Numai că, În fiecare caz, noua generație are proiecte diferite despre lumea nouă unde un asemenea război nu trebuie să-și mai aibă locul. Americanii vor milita pentru indulgență și un altfel de revrăjire a lumii, pentru o raționalitate consensuală și pentru o artă democratizată bine numită puțin mai tîrziu de Umberto Eco „opera deschisă”. Pentru americani, noul limbaj trebuie să evite ermetismul pentru a nu da ocazia receptorului să cadă În capcana numinosului care transformă automat raportul autor-receptor Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mă Întreb cîți dintre romancierii francezi premiați În ultimii zece-douăzeci de ani și-au depășit condiția de staruri de moment, cîți dintre ei au reușit sau au vrut să facă școală, să impună o scriitură, o viziune, o realitate estetică consensuală. școala de la Minuit s-ar putea să dispară acum, după moartea lui Jérôme Lindon, scriitorii sînt din ce În ce mai singuri În Întreprinderile lor. Situația din România e una mult decalată față de cea franceză care nu mai permite de mult apariția unei “liste
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
propulsa tirajul titlului cîștigător la 100.000 - 350.000 de exemplare. Numărul este fabulos, cîștigurile, așijderea. Ele au scăzut, astăzi, dar vedetismul literar nu a dispărut. Literatura s-a “fărîmițat”, ea aparține fiecărui autor În parte și niciodată unei percepții consensuale la nivele sociale mai largi sau mai restrînse. Rolul ei politic, mobilizator, a scăzut. Nu e de mirare că nu se mai citește literatură, astăzi, ca Înainte. Autorul este cel care, scriind, reușește deschiderea unei uși pe unde, ca la
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
crime sunt asociate cu consumul de alcool. Din studiu se remarcă că peste două treimi dintre femeile ucise sunt victime ale unor persoane din familia lor, fapt ce sugerează un nivel ridicat al violenței domestice. Majoritatea victimelor trăiau în uniuni consensuale, mod de conviețuire caracteristic categoriilor sociale cu un grad ridicat de dezorganizare socială. ● Femei care la rândul lor au comis crime. Numărul omorurilor comise de femei care și-au ucis soții, sau partenerii, sau alte rude. ● Femei victime ale unor
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
direcții de acțiune În contextul actual al societății românești, următoarele direcții par să fie critice în ceea ce privește creșterea sensibilității față de problematica genului și îmbunătățirea condiției femeii: În promovarea unei politici sensibile la aspectele de gen este de preferat un pattern strategic consensual, în locul celui conflictual. O asemenea opțiune nu este un semn de slăbiciune și nici expresia vreunui paternalism, ci un indiciu al maturității colective. Parteneriatul de gen, înțelegerea reciprocă și sprijinul mutual trebuie promovate în orice formă posibilă. Este necesară înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
exemplu: - divorțul cuplurilor; - decesul unuia dintre părinți; - apariția unui copil în urma unei experiențe sexuale juvenile care nu se rezolvă printr-o „căsătorie de reparație”; - decizia sau opțiunea voluntară a unor femei de a avea un copil în afara căsătoriei legale (uniune consensuală, o parentalitate celibatară) ș.a. Studiile asupra familiilor monoparentale au relevat faptul că, în aceste grupuri, există o probabilitate mai mare de abandon al copiilor, de retard în dezvoltarea psihoafectivă a copiilor, tulburări de comportament, abandon școlar, eșec școlar sau chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de violență maritală. Datorită schimbărilor în ceea ce privește structura familiei moderne din ultima decadă, termenul acesta devine prea restrictiv, deoarece exclude violența dintre parteneri în cazurile în care relația maritală s-a desfăcut prin divorț sau în cazurile de concubinaj ori uniune consensuală. Vom defini, de aceea, violența domestică la nivelul relațiilor dintre adulți heterosexuali, care coabitează sau au coabitat în trecut într-o relație de tip conjugal. Deși mai largă în privința ariei de referință, totuși și această definiție este restrictivă, excluzând relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
uite trecutul și să se alăture unei noi aventuri comune care era America. În Europa situația este diferită. * Diversitatea culturală implică faptul că instituțiile europene trebuie să se bazeze pe "consociaționalism", precum cele din Elveția, cu alte cuvinte, pe guvernare consensuală. Soluțiile instituționale și cele practice ale Uniunii Europene se dezvoltă într-adevăr în acest sens. * Mișcarea Uniunii Europene spre mai multă unitate a trebuit să fie lentă, așa cum a fost și mișcarea Elveției spre unitatea sa. Unitatea a fost lentă
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
întreprinsă cu precădere în privința țărilor occidentale, în parte pentru că, așa cum am văzut, și analiza politicilor publice s-a concentrat în principal asupra țării. Aceasta înseamnă probabil că se pune un mai mare accent asupra proceselor de politică publică reactive și consensuale decât dacă s-ar studia stilurile la scara întregii lumi. Totuși, chiar și în contextul Vestului se remarcă diferențe substanțiale atât între țări cât și între tipurile de politici, deși s-a sugerat de asemenea că stilurile de politică publică
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]