8,889 matches
-
coleg, în 1968, a fost primul diplomat român care, după cel de-al Doilea Război Mondial, a vizitat oficial republicile baltice Estonia, Letonia și Lituania. În Uniunea Sovietică, a contribuit sau sprijinit colaborarea între academiile de știință, ministerele educației, universități, conservatoare etc., desfășurarea turneelor Teatrului de operă și balet, al Teatrului de comedie sau al Teatrului de revistă, ale unor grupuri artistice, soliști vocali și instrumentali printre care Nicolae Herlea, soliști de muzică ușoară, prezentări de filme românești, inclusiv la festivaluri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
de bicicletă. Miha Marievici a venit din Serbia pe la sfîrșit de veac XIX, împreună cu fratele lui, Hristea, să deschidă magazin de muzică pe strada Lăpușneanu. Unul dintre cele patru magazine ieșene, dar cel mai mare și mai bine aprovizionat. Magazinul Conservatorului. Preluat, dacă-mi amintesc bine, de la un Grünberg sau Grimberg. Vindeau cît și ce puteau: piane noi și instrumente de alamă, viori de tot felul, note. Se cereau mai mult clasicii. Bunicul proba la pianina magazinului șlagărele recent primite; la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
note. Se cereau mai mult clasicii. Bunicul proba la pianina magazinului șlagărele recent primite; la nevoie, repara și instrumente. Pianul pentru cinema "Elisabeta", de pe strada "Gîndu", el avea să-l aducă, de la Viena. La pianul ăsta, tata, deja student la Conservator, acompania, în vara lui 1917, filmele cu Rudolf Valentino. De la trei la cinci. Se chinuia să potrivească peripețiile de pe ecran cu bucățile pe care le știa. Doar îl învăța armonie însuși Alexandru Zirra. Cînta și-n orchestra lui Tudorache Budală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
elibera. Fie și improvizat, publicul e o necesitate fizică pentru mine". Erau anii cumpliți de după "reformă". Reforma din '48 închisese toate școlile conduse de străini. Tata a rămas fără orele de la Institutul francez și nici la Institutul de Artă, fostul Conservator, nu stătea mai bine. Oficiile de cadre luaseră la puricat tot corpul didactic. Referințele rămîneau strict secrete. "De acuzat te acuzau, dar drept să te aperi n-aveai. Te lucra un coleg, cam bănuiai cine și atîta tot. Erau destui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sub anchete. Greutate a avut denunțul unui acordor, stîrnit de rezilierea unui contract. Îl acuza că vînduse, în vreme de război, instrumente ale statului și că "umbla cu di nalea" (ortografia acordorului), contra "democrației populare". Nimic adevărat. Pentru tata, zestrea Conservatorului, refugiat la Făget în '44, a contat mai mult decît propria agoniseală. Ocupat cu evacuarea Filarmonicii, n-a avut grijă de ce era al lui. A părăsit casa, cu mama și cu copilul de nici două luni. Comandamentul german de transmisiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
talcioc tot ce putea de prin casă, radioul chiar), a fost reîncadrat. Ironia soartei (ah, micile ironii, tare-i mai plac soartei micile ironii) a făcut ca tocmai cînd credea că a reușit, în fine, tocmai atunci să fie desființat Conservatorul. De același om cu frică (și cu iubire) de Stalin. După ispravă, s-a retras peste ocean. A emigrat în America. Stricăciunea nu s-a reparat decît după un deceniu. Cum a luptat tatăl meu, în războiul lui, asta contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
muzica. Muzica Marievici. La fel și tata. Nu cred că mama i-a reproșat ceva. Sigur nu. Dar a lăsat-o cu tot cu copil în scutece, într-un București sub bombe și sub camuflaj și s-a repezit să ia urma Conservatorului refugiat. Gara de Nord era, în 4 aprilie, '44, iadul pe pămînt. Nu știu cum a reușit Etta să-l oprească să nu alerge la trenul de Lugoj. Poate cînd a văzut că, panicată, înnebunită de aglomerație, de strigăte, mă ținea cu capul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ci bănuiți vinovați; ce prezumție de nevinovăție?), ca să dispară după. Îi mai spunea că la Trianon rulau filme rusești și americane, că la Scala se reprezenta teatru evreiesc, că la Național se montase Mama de Gorki. Plus știrea că la Conservator se pregătea "o secție pentru muncitori talentați". Doar fusese din tinerețe preocupat de protecție socială, de educație muzicală gratuită. "Atîta tot". Prețurile o luaseră razna. Nu avea bani să repare casa devastată (o servitoare costa 30.000 lei lunar; salariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bani să repare casa devastată (o servitoare costa 30.000 lei lunar; salariul lui era de 50.000), dar dădea, în sfîrșit, concerte, după ce, în vagoane de marfa, blocate zile în șir pe linii moarte, transportase, înapoi la Iași, averea Conservatorului și a Filarmonicii. Casa noastră continua să rămînă nereparată și-n toamna anului '46. Era mai important să se zbată pentru un sediu. Localul clădit, cu atîta trudă, pe Lăpușneanu fusese dărîmat de nemți (dărîmaseră sala, ca să sape adăposturi antitanc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
anului '46. Era mai important să se zbată pentru un sediu. Localul clădit, cu atîta trudă, pe Lăpușneanu fusese dărîmat de nemți (dărîmaseră sala, ca să sape adăposturi antitanc), iar cele două odăi din strada "Coroi" erau de tot neîncăpătoare pentru Conservator și pentru Filarmonică. Așa s-a făcut că Iordan a ajuns, din Ungaria, înaintea tatei, de la Iași. Că gîndăcelul care eram i-a confundat. Țin mult la impresia asta venită de foarte departe. "Tătișor, s-a întors tătișor!" Mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
alt fel de a vorbi". Tot pe-atunci, încerca înființarea unei școli de muzică, alături de cîțiva "generoși". Preda gratis. Ce dacă n-aveau nici un ban pentru lumină, pentru lemne, pentru un om de serviciu? Un instrumentist, fie el profesor la Conservator, nu era om bogat. Cam prin '30, filmul sonor și radiodifuziunea au făcut să piară orchestrele de cinema și de promenadă. O, vremurile cînd cînta la grădina "Mercur", din strada Cuza-Vodă, după război. Primul război. Cristoase, tata nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a fost scos de la catedră. Cu ajutorul unui fost student. De bine de rău ieșise, după un an, de sub anchetă și funcționa la Școala medie de muzică, ridicată pe ruinele Institutului de Artă. Se gîndea la un transfer. Dar încotro? La Conservatorul "Gh. Dima" din Cluj? Poate la București, în ciuda ostilității lui față de dîmbovițeni. La Orchestra Radio, unde cînta Iordan? Nu s-a întîmplat așa, chiar dacă titular la Comitetul pentru Artă (fostul Minister) era Eduard Mezincescu. În '52, directorul școlii îl retrogradează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
reușita literară), unde un erou comunist făcea opt vagoane de cărămizi în două ore. Seara, cu mîini impecabile de violonist, cînta Ciocîrlia. "Poate-n struna lui Leonte Răutu, magicianul!" hohotea Iordan, aflat într-o dispoziție infernală. Tata a apucat reîntemeierea Conservatorului ieșean, dar invitația a venit cu poșta de-a doua zi. Ca un ultim scuipat pe speranțele lui, pe o viață de artist, trimis cotidian pe cruce în Epoca Marii Scîrbe. Sărbătorirea (25 de ani de activitate a Filarmonicii), din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
elev. În '3l-32, organiza o formație de cameră. Făceau turnee la Soroca-Bălți-Orhei; la Chișinău-Tighina-Cetatea Albă. În săli improvizate, uneori la zero grade, dar cu guler tare, "Take Ionescu", și-n frac. Fusese, mai înainte, asistent la Catedra de pian a Conservatorului din Cernăuți. Director, conu' Alecu Zirra. Naveta cu un avion nesigur, de două locuri. Tremura de frig în spatele pilotului. Mi-am amintit de asta dînd peste Arii românești, înregistrarea lui Hristache Popescu. Tata îi acompania discret flautul. Discreția în acompaniament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
instrumentiști. Tata a recunoscut că i-a luat mult timp să devină imun la neînțelegeri, la intrigi, la bîrfe. A urmat curba de sacrificiu a lui Iorga, din nefastul '31. Criza de concerte. Dar avea clasa lui de pian special. Conservatorul se numea, pe-atunci, Academia de Muzică și Artă dramatică "G. Enescu". Sofia Teodoreanu, fiica lui Gavril Muzicescu, preda teoria; la clasa de dramă Agatha Bârsescu; la dicție și declamație Mihai Codreanu, care era și (di)rector. Cu un "vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se gîndise Roja, atunci mi-am dat seama pentru prima dată că are palpitații și că-i făcea rău să se enerveze. Buni muzicieni tinereii ăștia, își mai trase puțin sufletul, dacă te gîndești că abia au scăpat de pe băncile Conservatorului, asta înseamnă mîna forte a unui dirijor care știe ce vrea, din nimic se poate pune pe picioare o orchestră adevărată care poate concerta pe orice scenă din lume. Cînd a plecat nu m-am putut abține să nu-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fusese redusă de toate regimurile care s-au aflat la putere de-a lungul timpului. Am fost întotdeauna la mîna unei clase politice de diletanți, oportuniști de cea mai joasă speță. Nu-l interesa că ei se numesc Hohenzollerni, Brătieni, conservatori, legionari, comuniști. Cu toții nu făcuseră altceva decît să arunce țara din rău în mai rău, neavînd alt scop decît pricopsirea materială și gloria lor personală. Din cauza asta au negociat întotdeauna prost pentru popor, avînd însă grijă să tragă spuza pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
stat militare a Regizorului. Fusese sau nu Armata tîrfa politicienilor de-alungul timpului? I se părea că da. Iar ce se întîmplase la Revoluție pusese capac la toate. Dacă ar fi putut, i-ar fi scos pe toți din morminte, regaliști, conservatori, țărăniști, liberali, comuniști, le-ar fi zdrobit oasele pînă s-ar fi ales praful din ele și ar fi desființat apoi meseria de politician în România. Le știu pe toate pramatiilor, le-am trăit majoritatea pe propria-mi piele, iar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
VW la prețul de 196 de dolari fiecare. Urmarea este evidentă. Acțiunile VW au continuat să scadă. La sfîrșitul anului 1987, prețul acestora a mai suferit o scădere, ajungînd la 112 dolari, după care a mai scăzut cu 60 %. Dar conservatorul nostru ne se lasă impresionat de o asemenea evoluție. El mai face o investiție, deoarece constată că au fost îndeplinite cele două condiții: prețul a scăzut cu 30 % și au trecut șase luni. Calculul său a fost următorul: mai întîi
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
Patruzeci de pagini din carte sunt ocupate de un studiu introductiv al lui Vasile Șelaru, în care se fac considerații de genul: „De la începuturi, criticul literar Titu Maiorescu avea să manipuleze literatura și în sens politic. [...] De la Titu Maiorescu (politician - conservator) și până în prezent s-a încercat accentuarea funcției politice și nu estetice (stilistice, moralizatoare etc.) a literaturii.“ „Odată cu șutul în cur (la propriu, nu la figurat), pe care l-a primit poetul și filozoful Lucian Blaga când a fost exclus
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și viitorului tinerelor generații (conservatorism, întoarcere la valorile trecutului, refuzul modernității). Totuși, nu e sigur că îmbătrânirea duce inexorabil la repliere pe valorile conservatoare și refuz al progresului. În cazul Franței, votul celor de peste 60 de ani pentru partide politice conservatoare a evoluat din motive de "efecte de structură" și de "efecte de generație". Pe de o parte, structurarea sociologică a electoratului celor de peste 60 de ani se modifică progresiv în profitul populației mai favorabile partidelor progresiste (mai puțini agricultori, mai
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
nu mai Înfrunte urgia de afară. Vom vedea cum va fi mâine. Lui Dragoș să-i spui că Îi urez succes și multe aplauze la premiera de mâine seară. Nu-i de ici de colo ca un tânăr absolvent de Conservator să fie Pus să dirijeze o orchestră a Filarmonicii! Bunicilor du-le sărutări și urări de sănătate. ― Bine, tati. Când mă Întorc, după amiază, Îți voi aduce și ceva de mâncare - după prescrierea medicului curant... ― La revedere, Despi. ― Te sărut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
I-am asigurat, bineînțeles, că nici vorbă de așa ceva!... Știi, ei sunt niște oameni care au pățit multe la viața lor... Am eu figură de informator? exclamă Victor, puțin vexat de asemenea bănuieli. Străbătură Cișmigiul și ieșiră în zona dinspre Conservator. Felicia locuia, împreună cu părinții ei adoptivi, nu departe de Cișmigiu, într-o zonă veche și liniștită a orașului. Când ajunseră, ea îl trase de mână în curtea casei și-l purtă pe o alee de cărămizi, străjuită de-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să povestească. Vorbirea îi este cam seacă și cam pretențioasă, dar spune numai lucruri interesante, la care Dora deschide bine urechea. După cum vă spuneam, nici Dragoș nici eu nu am putut termina studiile superioare. Dragoș era în anul trei la Conservatorul din Iași, iar eu în anul unu la Istorie. Atunci, în anul 1956, a fost tata judecat la tribunalul din Suceava și condamnat la cincisprezece ani de muncă silnică. Colaborarea cu "Sumanele negre", rezistența anticomunistă din munți, cred că ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
reciproc Cât de complexă este și problema educației: de la revoluția culturală din 1968, stilurile, metodele și figurile educative părinți, maeștri, profesori trăiesc o criză profundă. Se văd expuși la o imensă critică și la reproșuri intolerante din dreapta și din stânga: prea conservatori pentru unii, prea progresiști pentru alții; prea politizați pentru unii, prea apolitici pentru alții; prea autoritari pentru unii, prea permisivi pentru alții. Perplexitatea și confuzia sunt pretutindeni. Ce anume îmi spune mesajul creștin în acest caz? Nu îmi dă nici o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]