1,852 matches
-
de exemplul", unde corect se scrie fără "-l" la final. Cuvintele scrise și pronunțate greșit "excadron", "excalada", "excroc" etc. în loc de "escadron", "escalada", "escroc" sînt și ele cauzate de hipercorectitudine, prin impresia că în neologisme dintre secvențele "s"+consoană și "x"+consoană numai a doua poate fi corectă. Pronunția hipercorectă transformă la unele cuvinte vocala "i" în "e": "vereghetă", "petec", "plastec", "împiedeca", "pureci", "tenesi', "sălbatec", "săptămînei", "după-amiezele", "pîinei" etc. Similar, vocala "u" devine în unele cuvinte "o": "să adaoge", "repaos", "tentacole", "autovehicol
Hipercorectitudine () [Corola-website/Science/315199_a_316528]
-
lui Mustafa Kemal . Renunțarea la alfabetul arab a fost justificată prin incompatibilitatea cu fonologia turcă, care avea nevoie de un set de simboluri care să permită reprezentarea sus-numitelor sunete.. Alfabetul otoman persano-arab era abjad (sistem în care sunt reprezentate doar consoanele, cititorul trebuind să aprecieze care sunt vocalele potrivite), fiind prea ambiguu pentru limba turcă, deoarece vocalele sunt mult mai importante pentru aceasta decât pentru limba arabă. Unul dintre exemplele cel mai cunoscute ale problemelor pe care le putea genera alfabetul
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
mai precis în Asia Mică. Pare verosimilă ideea că ar fi vorba de colonia grecească din actuala Ischia, pe atunci "Pithekuses". Originea literei C pare să fie aceeași cu cea a literei G; etrusca nu făcea, se pare, diferența între consoanele oclusive velare surde și sonore (codice 1 și respectiv codice 2, în API), alfabetul etrusc a utilizat o a treia literă din alfabetul grec, Γ (gamma), pentru transcrierea consoanei codice 1, din limba etruscă. Unele nume de înrudire ne sunt cunoscute mulțumită inscripțiilor
Limba etruscă () [Corola-website/Science/327327_a_328656]
-
aceeași cu cea a literei G; etrusca nu făcea, se pare, diferența între consoanele oclusive velare surde și sonore (codice 1 și respectiv codice 2, în API), alfabetul etrusc a utilizat o a treia literă din alfabetul grec, Γ (gamma), pentru transcrierea consoanei codice 1, din limba etruscă. Unele nume de înrudire ne sunt cunoscute mulțumită inscripțiilor aflate în morminte: Primele zece cifre, dintre care primele șase înscrise pe "zaruri" (celelalte cifre au fost deduse prin adunări explicite): Un articol destul de recent al lui
Limba etruscă () [Corola-website/Science/327327_a_328656]
-
apă”, "cămeș" [kǝmeːʃ] „cămeși”, "sin" [siːn] „sân”, "soră" [soːrǝ] „soră”, "grǫ́n" [grɔːn] „grâu”, "suflit" [suːflit] „suflet”. Înaintea silabei accentuate, vocalele se închid, dar nu și în împrumuturi: În L’umniță, / ǝ/ la început de cuvânt urmat de o consoană nazală se realizează [ạ] (mai închis decât [a], între acesta și [ə], mai aproape de [a]): "ạn" „în”, "ạmpirat" „împărat”. Și după silabă accentuată se închid aceleași vocale, dar /a/ se păstrează ca articol hotărât: "casă" vs. "casa". În toate graiurile
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
ju], semivocala /j/ transcriindu-se i̯. În diverse graiuri există și alți diftongi: În transcrierea diftongilor există o diferență între Capidan și P. Atanasov, în sensul că acesta notează și semivocalele e̯ și o̯. Meglenoromâna are 26 consoane: În poziție finală de cuvânt, consoana /l/ primește o nuanță velară: "cał" „cal”, "crieł" „minte, gând”. Transcrierea consoanelor diferită de cea din română: Observații: Structura gramaticală a limbii meglenoromâne diferă întrucâtva de cea a românei, prin unele trăsături arhaice și
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
̯. În diverse graiuri există și alți diftongi: În transcrierea diftongilor există o diferență între Capidan și P. Atanasov, în sensul că acesta notează și semivocalele e̯ și o̯. Meglenoromâna are 26 consoane: În poziție finală de cuvânt, consoana /l/ primește o nuanță velară: "cał" „cal”, "crieł" „minte, gând”. Transcrierea consoanelor diferită de cea din română: Observații: Structura gramaticală a limbii meglenoromâne diferă întrucâtva de cea a românei, prin unele trăsături arhaice și datorită unor influențe ale limbilor învecinate
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
o diferență între Capidan și P. Atanasov, în sensul că acesta notează și semivocalele e̯ și o̯. Meglenoromâna are 26 consoane: În poziție finală de cuvânt, consoana /l/ primește o nuanță velară: "cał" „cal”, "crieł" „minte, gând”. Transcrierea consoanelor diferită de cea din română: Observații: Structura gramaticală a limbii meglenoromâne diferă întrucâtva de cea a românei, prin unele trăsături arhaice și datorită unor influențe ale limbilor învecinate. În morfologie se remarcă atât trăsături sintetice, cât și analitice, precum și influențe
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
arhaice și datorită unor influențe ale limbilor învecinate. În morfologie se remarcă atât trăsături sintetice, cât și analitice, precum și influențe ale limbii macedonene și ale aromânei, mai ales în graiul din Țărnareca. Singularul La masculin singular, pe lângă substantivele terminate în consoană, sunt mai multe decât în română cele terminate în "-u", în Umă și în Țărnareca această terminație existând după orice grup de consoane: "socru" ca în română, dar și "corbu" „corb”, "cămpu" „câmp”. Din cauza închiderii lui [e] neaccentuat la [i
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
și ale aromânei, mai ales în graiul din Țărnareca. Singularul La masculin singular, pe lângă substantivele terminate în consoană, sunt mai multe decât în română cele terminate în "-u", în Umă și în Țărnareca această terminație existând după orice grup de consoane: "socru" ca în română, dar și "corbu" „corb”, "cămpu" „câmp”. Din cauza închiderii lui [e] neaccentuat la [i], atât la masculin, cât și la feminin, există substantive cu această terminație la singular: "munti" „munte”, "pustińitati" „pustietate”. Celelalte feminine se termină în
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
deosebește de cea de singular la substantivele terminate în vocală accentuată + "p", "b", "f", "v", "ț", "z", "tš", "ș", "j", "l’", "i̯", "ń" sau "r": "lup" „lup” - "lup" „lupi”, "fitšor" „fecior” - "fitšor" „feciori”. La substantivele masculine terminate în alte consoane sau altă consoană + "i", pluralul are ca marcă schimbarea acesteia: "i̯ed" - "i̯ez", "bărbat" - "bărbaț", "cał" - "cal’/cai̯", "frati" - "fraț". Masculinele terminate la singular în "-i" precedat de "r" îl pierd pe "-i" la plural: "l
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
de singular la substantivele terminate în vocală accentuată + "p", "b", "f", "v", "ț", "z", "tš", "ș", "j", "l’", "i̯", "ń" sau "r": "lup" „lup” - "lup" „lupi”, "fitšor" „fecior” - "fitšor" „feciori”. La substantivele masculine terminate în alte consoane sau altă consoană + "i", pluralul are ca marcă schimbarea acesteia: "i̯ed" - "i̯ez", "bărbat" - "bărbaț", "cał" - "cal’/cai̯", "frati" - "fraț". Masculinele terminate la singular în "-i" precedat de "r" îl pierd pe "-i" la plural: "l’epuri" „iepure” - "l
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
locur". Substantivele masculine cu singularul în "-u" schimbă această vocală în "-i" la plural, ca în română: "socru" - "socri", "u̯ocl’u" - "u̯ocl’i". Femininele în "-ă" au în general pluralul în "-i": "casă" - "casi". La unele consoana/consoanele precedentă/precedente se modifică: "furcă" - "furchi", "găscă" - "găști". Consoanele care provoacă căderea lui "-i" la masculin plural au același efect și la feminin: "limbă" - "limb". La unele substantive se schimbă și vocala din rădăcină: "vacă" - "văț". "-i"-ul pluralului
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
Substantivele masculine cu singularul în "-u" schimbă această vocală în "-i" la plural, ca în română: "socru" - "socri", "u̯ocl’u" - "u̯ocl’i". Femininele în "-ă" au în general pluralul în "-i": "casă" - "casi". La unele consoana/consoanele precedentă/precedente se modifică: "furcă" - "furchi", "găscă" - "găști". Consoanele care provoacă căderea lui "-i" la masculin plural au același efect și la feminin: "limbă" - "limb". La unele substantive se schimbă și vocala din rădăcină: "vacă" - "văț". "-i"-ul pluralului reapare
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
în "-i" la plural, ca în română: "socru" - "socri", "u̯ocl’u" - "u̯ocl’i". Femininele în "-ă" au în general pluralul în "-i": "casă" - "casi". La unele consoana/consoanele precedentă/precedente se modifică: "furcă" - "furchi", "găscă" - "găști". Consoanele care provoacă căderea lui "-i" la masculin plural au același efect și la feminin: "limbă" - "limb". La unele substantive se schimbă și vocala din rădăcină: "vacă" - "văț". "-i"-ul pluralului reapare la substativele masculine cu articol hotărât: "fitšoril’" „feciorii”, "frațil
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
precum și la imperativ se disting la conjugările I și a IV-a verbe cu și fără sufix. Infinitivul La conjugarea a IV-a sunt și verbe cu sufixul de infinitiv "-ǫ́ri" în loc de "-iri", ǫ́ fiind provocat de consoanele precedente ț, tš, ș, z, j. Exemple: "ạmpărțǫ́ri" „a împărți”, "nărăntšǫ́ri" „a porunci”, "sfărșǫ́ri" „a sfârși”, "ạncălzǫ́ri" „a încălzi”, "prăjǫ́ri" „a prăji”. Infinitivul cu forma scurtă se folosește fără "a
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
sunete folosite în limba japoneză este relativ redus față de cele ale altor limbi. Ca urmare este frecventă situația în care vorbitorii nativi de limba japoneză nu reușesc să distingă între sunete care în alte limbi sînt fonemic diferite. De exemplu, consoanele "l" și "r" din cuvintele românești "lac" și "rac" sună identic pentru urechile celor mai mulți japonezi. Aceeași problemă o au și vorbitorii nativi de limba coreeană. De asemenea silabele "si" și "și" sînt alofone în limba japoneză, ceea ce înseamnă că perechi
Alofon () [Corola-website/Science/299457_a_300786]
-
ceea ce înseamnă că perechi de cuvinte românești precum "sifon" și "șifon" sînt percepute ca fiind identice. Confuzii similare apar și la alte perechi de sunete: "tu" și "țu", "ti" și "ci", "zi" și "gi", etc. În limba vietnameză nu există consoana africată alveolară surdă (ca la începutul cuvîntului "țambal"), aceasta fiind percepută ca un alofon al lui (o consoană fricativă alveolară surdă). Ca urmare vorbitorii nativi de vietnameză confundă aceste două sunete în alte limbi.
Alofon () [Corola-website/Science/299457_a_300786]
-
apar și la alte perechi de sunete: "tu" și "țu", "ti" și "ci", "zi" și "gi", etc. În limba vietnameză nu există consoana africată alveolară surdă (ca la începutul cuvîntului "țambal"), aceasta fiind percepută ca un alofon al lui (o consoană fricativă alveolară surdă). Ca urmare vorbitorii nativi de vietnameză confundă aceste două sunete în alte limbi.
Alofon () [Corola-website/Science/299457_a_300786]
-
combinarea sintactică, lexicală și a diverse nume proprii din vocabularul complex (de obicei peste 10.000 de cuvinte diferite) al oricăreia din limbile moderne. Fiecare cuvânt vorbit este creat printr-o combinație fonetică a unui număr limitat de vocale și consoane, ca elemente unitare ale vorbirii și pronunțării. Diferitele limbi vorbite prezintă diferite sintaxe și diferite cuvinte, ce sunt ansamblate în propoziții și fraze, care constituie structura complexă a comunicării vorbite. Majoritatea oamenilor pot comunica în două sau mai multe limbi
Vorbire () [Corola-website/Science/334722_a_336051]
-
a”-urile inerente sunt reprezentate prin transliterarea vocalei „a” în devanagari, "a" (अ), si excluse după cum se impune de către regulile de "sincopa a „a”-ului". Aspirațiile sunt reprezentate prin "h". Grafemele retroflexe sunt reprezentate adesea printr-un punct diacritic sub consoana latină care reprezintă grafemele dentale echivalente din propuneri (dintre care unele preced chiar și metodă hunteriană), deși acest procedeu nu a fost acceptat în mod oficial de guvernul indian. Semnele halant sunt indicate fie prin omiterea unei vocale după consoana
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
consoana latină care reprezintă grafemele dentale echivalente din propuneri (dintre care unele preced chiar și metodă hunteriană), deși acest procedeu nu a fost acceptat în mod oficial de guvernul indian. Semnele halant sunt indicate fie prin omiterea unei vocale după consoana transliterata sau, în propunerile noi (neaprobate formal de către guvernul indian), cu un punct după consoana în cauză (ex.: जल्दी - "jal.di"). Inițial, italicele erau folosite uneori pentru diferențierea consoanelor că ख („kh”) și ख़ („"kh"”), dar
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
metodă hunteriană), deși acest procedeu nu a fost acceptat în mod oficial de guvernul indian. Semnele halant sunt indicate fie prin omiterea unei vocale după consoana transliterata sau, în propunerile noi (neaprobate formal de către guvernul indian), cu un punct după consoana în cauză (ex.: जल्दी - "jal.di"). Inițial, italicele erau folosite uneori pentru diferențierea consoanelor că ख („kh”) și ख़ („"kh"”), dar macronii și diacriticele ulterioare au început să fie folosite mai mult. Cu diacritice: "maiṅ apne
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
sunt indicate fie prin omiterea unei vocale după consoana transliterata sau, în propunerile noi (neaprobate formal de către guvernul indian), cu un punct după consoana în cauză (ex.: जल्दी - "jal.di"). Inițial, italicele erau folosite uneori pentru diferențierea consoanelor că ख („kh”) și ख़ („"kh"”), dar macronii și diacriticele ulterioare au început să fie folosite mai mult. Cu diacritice: "maiṅ apne saṃbaṅdhī se kărk͟hăne meṅ milă aur usne mujhe chăy pilăī. vo bărish ke kăraṇ fasloṅ
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
kyonki uttarakhand men godam bharen hain." Sistemul hunterian a întâmpinat critici de-a lungul anilor deoarece nu produce rezultate cu precizie fonetica și este „optimizat pentru o audiență anglofona, fără nici un fel de rușine”. Mai exact, lipsa de diferențiere între consoanele retroflexe și cele dentale (ex.: द și ड sunt reprezentate ambele prin "d") a fost supusă criticilor repetate și a inspirat mai multe modificări propuse ale sistemului hunterian, inclusiv folosirea unui semn diacritic sub retroflexe (ex.: stabilirea că द="d
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]